Maini frumoase ...

Secretul mainilor frumoase

Inca din antichitate au existat puncte de reper pentru frumusetea mainilor. Egiptenii si grecii considerau ca dimensiunile mainii, degetelor si capului ar fi trebuit sa fie direct proportionale. In acest sens ei spuneau ca lungimea bratului si a pumnului (fara degete) ar trebui sa fie de trei ori mai mare decat lungimea capului. Degetul mare, a 19-a parte din ansamblul corpului reprezenta o proportie de care tineau seama vechii sculptori greci.

Cu o dimensiune de 21 de cm, o mana este considerate prea lunga, in timp ce la 18 cm este prea scurta. Marimea ideala a mainii (masurata fara articulatie) se determina in functie de varsta, dupa cum urmeaza: la nou-nascut 6 cm; la 3 ani – 10 cm, la 10 ani – 13 cm, la 15 ani – 16 cm, la 25 ani – 18-20 cm.

Dragele mele, am tras cu urechea la sfaturile unei frumuseti de altadata (bunica astazi insa cu maini foarte fine si placute) si mi-am notat pentru voi cateva dintre trucurile pe care le aplicau.

Primul se refera la gimnastica mainilor, exercitii pentru supletea lor.

Pentru a mentine supletea articulatiilor, combatand in acelasi timp anchiloza, se recomandau anumite exercitii simple dar foarte eficiente.

Aceasta gimnastica a mainii era facuta de dansatoare si de pianiste de profesie pentru infrumusetare dar si pentru pastrarea flexibilitatii degetelor.

Iata cateva dintre exercitiile pe care doamnele le faceau zilnic:

• Se descrie cu incheietura mainii un opt;
• Se rasfira degetele la maximum pe masura ce se roteste incheietura;
• Se pliaza fiecare deget in parte, apoi se destined;
• Se inchide palma strangand degetul mare in scobitura mainii;
• Se executa miscari ca la pian;
• Se deschid si se inched brusc mainile;

Exercitiile se executau de 5 pana la 10 ori fiecare;

Urmatorul truc important era alegerea inelelor.

Existau si exista inca anumite considerente in alegerea inelelor.

Daca mana era mare, cu palma lata si degetele patrate, inelul era cat mai simplu, eventual cu o piatra central, inconjurata de pietre mici.

Unei maini patrate cu degetele lungi si patrate I se potrivea un inel mai lat.

La o mana cu palma ingusta si degete subtiri se preta orice fel de fantezie.

O mana delicata cu degete ca niste fuse putea fi impodobita cu inele largi- si ornamente in largime.

Daca mana insa era mica cu degete scurte, un inel simplu, subtire era extrem de potrivit.

Pentru situatiile in care, din diverse motive, inelul se incapatana sa nu iasa de pe deget, mainile erau introduse in apa rece (ceea ce producea o vasoconstrictie a tesutului) si erau bine sapunite.

Toate aceste sfaturi, le aflau doamnele chiar de la proprietarii sau vanzatorii din magazinele de bijuterii pentru care era foarte important sa se apropie de client, sa le ofere cele mai bune sfaturi astfel incat sa se duca vestea-n targ despre ei.

Un ultim truc pe care l-am aflat pentru voi care era folosit de doamnele din alte vremuri si care se aplica si astazi cu success era asortarea manusilor.

Ca orice accesoriu, manusile contribuiau si ele la eleganta unei doamne adevarate. Alegerea lor nu se facea la intamplare. Astfel, daca erai robusta si putin mai grasa nu puteai purta manusi prea scurte ca sa ti se vada incheietura mainii, ci manusi mai lungi cu manseta dreapta.

Daca erai insa o persoana slaba, preferai manusile de culoare mai inchisa, nu prea lungi si din piele mai subtire.

Culoarea era asortata cu poseta sau pantofii, ceea ce nu insemna ca trebuie neaparat sa fie de aceeasi nuanta, fiind sufficient sa existe o armonie de culori.

Dragele mele, in speranta ca si astazi a fost o lectura interesanta si utila pentru voi, ma retrag ca sa mai caut prin scrinul cu amintiri ponturi ale frumusetilor de altadata aplicabile si noua.

Valentina Popescu