Iată câteva din cele mai bune poante de pe vremea comunismului, sper sa va placa!
Ceauşescu şi nevasta, în elicopter.
Leana îi zice:
- Uite, Nicule, se vede râurile!...
- Nu tu, astea nu e râurile, astea e şoselele!...
Pilotul intervine:
- Nu, astea-s cozile!...
În vizită la Scorniceşti, la părinţi, Ceauşescu găseşte televizorul spart. Supărat, îl ia la rost pe taică-su, de ce n-a chemat pe cineva să-l repare. Tatăl îi răspunde în doi peri:
- Apăi vin mereu şi pun geamu’ ăla, da’ cum îl pun, cum îl sparg!
- Păi de ce, tată?
- Vezi tu, când erai mic şi spuneai câte o prostie, îţi dădeam câte una peste bot, şi acum am rămas cu obiceiul ăsta...
Iese un timbru cu chipul lui Ceauşescu. Se duce el , deghizat, la un oficiu poştal, să vadă cum se vinde timbrul.
- Nu se vinde, spune funcţionarul.
- De ce?
- Nu se lipeşte.
Cere Ceauşescu un timbru, scuipă pe lipici, îl pune pe un plic şi-i arată funcţionarului:
-De ce spui că nu se lipeşte? Uite, se lipeşte!
- Da, spune funcţionarul, dar toţi scuipă pe partea ailaltă.
După discuţia cu Prunariu, primul român trimis în Cosmos, nedumerit, Ceauşescu o ia deoparte pe Leana:
- Lenuţo, Prunariu zice că a avut probleme cu legea gravitaţiei. Nu ţii tu minte când am dat eu legea asta?
- Ce mă întrebi pe mine, Nicule, eu sunt cu ştiinţa, tu eşti cu legile!
Leana îi spune într-o zi lui Nicu:
- Auzi, Nicule... Ce-ar fi să mă pui şi pe mine prim-ministru, ca Dăscălescu?
- Eşti nebună, Leano! Unde mai văzuşi tu ţară cu doi prim-miniştri?
- Păi cum nu!? În Franţa: Jac şi Rac.
--------------
Amintite de Angela D. - Arges
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu