Lacrima unei Deceptii

Oameni vin si pleaca din viata noastra. Ne intrebam care a fost rostul unei scurte, dar furtunoase, treceri a cuiva prin viata noastra, prin inima si patul nostru…. De cele mai multe ori nu gasim nicio explicatie calduta sa ne consoleze si consideram inutile experientele care ne lasa un gust amar, de lacrima.

M-am intalnit acum cateva zile cu un prieten, topit de durerea unei despartiri neasteptate, dupa o la fel de neasteptata relatie cu cineva. Nu se cunosteau de multa vreme, dar atractia dintre ei a fost mai mult decat magnetica. In mai putin de doua saptamani au decis sa se casatoreasca si, firesc, au inceput si-si anunte prietenii. Desi mirati, toti s-au bucurat pentru evenimentul la care aveau sa participe, mai ales ca amandoi isi cautau jumatatea de ceva vreme, iar prietenii stiau cat de mult isi doresc linistea unui camin conjugal implinit. Ambele familii au primit vestea cu oarecare indoiala, dat fiind faptul ca nu cunosteau absolut nimic despre persoana cu care urma sa se casatoreasca fiecare dintre copiii lor.

Scepticii sau cei patiti ar spune ca o casatorie nu se poate decide in asa scurta vreme. Optimistii sau cei care au trecut printr-o reusită de felul asta, ar spune ca este o decizie ca oricare alta, la fel de indreptatita ca una pentru care te pregatesti ani de zile. S-ar mai spune ca soarta e aceeasi si deznodamantul de neclintit, indiferent cum alegem sa ajungem la el. Asa ca, ce ar fi fost de pierdut?!

Erau potriviti si pareau indragostiti. Deja aveau teluri comune si planuri mari de viitor: un copil. Niciunul nu-si vazuse viitoarea familie, cu atat incredere, pana atunci. Lucrurile au tot avansat favorizandu-le planurile si fericirea de a se fi gasit. Asta pana intr-o zi cand ea a inceput sa fie nesigura. Incet, incet si-au facut loc reprosurile, respingerea fizica, discutii in contradictoriu si lacrimile.

In zadar, a incercat el sa-i intoarca gandurile si sa-i reaprinda increderea pe care ea o avea la inceput, in relatia lor. In mai putin de doua saptamani s-au despartit. Ea a plecat din viata lui cu toate amintirile lor frumoase, lasandu-l din nou in aceeasi singuratate in care l-a descoperit. S-a intors la fostul prieten, cu speranta unui nou inceput, probabil. El a ramas in urma, cu durerea si nedumerirea, nadajduind iremediabil la reintoarcerea ei.

Poate ca el va afla de ce a pierdut-o, poate ea va regreta ce a facut, poate toate au un rost si asa trebuia sa se intample. Poate el s-a purificat pentru adevaratul mariaj cu viata, ea poate ca si-a probat sentimentele si coordonatele au adus-o inapoi, la fostul ei cuib.

Ne plimbam printre oameni, traim printre ei de cand ne-am nascut, dar niciodata nu ajungem sa-i cunoastem suficient de bine pentru a ne feri de deceptii, cel putin.

Nu stim de ce trebuie sa suferim, dar sigur exista un motiv, un rost, o continuare…

Olivia