Locatarii care sunt pacaliti de administratori si de
persoanele care citesc repartitoarele au gasit numeroasele metode pentru
a se razbuna pe acestia, reusind de cele mai multe ori sa-si scada
facturile, scrie evz.ro.
Una dintre metodele care ii ajuta sa plateasca mai putin este prosopul ud.
Acesta se pune direct pe repartitor si se imbina din cand in cand cu
apa. In locul prosopului se pot folosi si pungi cu cuburi de gheata.
Alti locatari sunt mult mai ingeniosi si au doua calorifere. In momentul in care se citeste repartitorul, se inlocuieste caloriferul care a consumat cu celalalt.
Se afișează postările cu eticheta legi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta legi. Afișați toate postările
Ei traiesc intre noi si se inmultesc
1.
Un tip a cumparat un frigider nou pentru casa lui. Ca sa scape de cel vechi, l-a pus in fata casei cu un carton pe el, pe care scrie: E gratis, il vrei, ia-l acasa.
4 zile a stat frigiderul acolo si nimeni nici macar nu s-a uitat la el. A realizat ca oamenii erau prea neincrezatori in aceasta oferta.
Asa ca a decis sa schimbe cartonul : Frigider de vanzare cu 100 ron.
A doua zi cineva l-a furat!
Ei traiesc printre noi!!!!
2.
Intr-o zi mergeam pe plaja cu niste prieteni cand deodata cineva a tipat : "Uite o pasare moarta!" Cineva s-a uitat in sus spre cer si a exclamat : "unde, unde?"
Ei traiesc printre noi!!!
3.
Cand se uita la o casa, fratele meu a intrebat agenta imobiliara in ce directie este nordul. El a explicat ca nu vrea ca soarele sa-l trezeasca in fiecare dimineata. Ea a intrebat "Soarele rasare in nord?" Cand fratele meu i-a explicat ca soarele rasare in est de ceva timp, ea a dat din cap si a zis: "Oh, nu prea tin pasul cu lucrurile astea"
Ei traiesc printre noi!!!
4.
Luam pranzul intr-o cafenea, cand fara sa vrem, am auzit-o pe angajata ca vorbea despre o arsura pe care a facut-o la sfarsitul saptamanii cand mergea spre plaja cu masina. A condus cu ea decapotata, dar nu credea ca se va arde pentru ca era in mers.
Ei traiesc printre noi!!!
5.
Sora mea are un fel de cutit in masina care este special pentru a taia centura de siguranta in caz ca ramane blocata din cauza unui accident. Ea il tine in portbagaj.
Ei traiesc printre noi!!!
6.
Umblam cu un prieten cand am vazut o femeie cu un cercel in nas, de care era atasat un un lantisor pana la cercelul din ureche. Prietenul meu a zis "Nu se va rupe lantul de fiecare data cand va intoarce capul?". A trebuit sa-i explic ca nasul si urechea unei persoane raman la aceeasi distanta una de cealalta indiferent in ce directie va intoarce capul.
Ei traiesc printre noi!!!
7.
Nu mi-am gasit bagajele in zona pentru bagaje din aeroport. Asa ca am mers la biroul bagaje pierdute si i-am spus femeii de acolo ca bagajele mele nu au aparut. Ea a zambit calm si mi-a spus sa nu imi fac griji deoarece ea este pregatita si instruita profesional si ca sunt in maini bune. "Acum" m-a intrebat ea :"A ajuns avionul dumneavoastra?"
(Eu lucrez cu astfel de oameni)
Ei traiesc printre noi!!!
8.
Cand munceam la o pizzerie am observat un barbat care a comandat o pizza mica la pachet. Parea sa fie singur si bucatarul l-a intrebat daca doreste sa taie piza in 4 sau in 6 felii. A stat si s-a gandit un pic inainte sa raspunda: "Lasa in 4 felii, nu cred ca imi este destul de foame sa mananc 6 felii.
Da. Ei traiesc printre noi!!!
Din pacate, nu doar traiesc printre noi, dar se si reproduc!!!! Completarea mea"mama prostilor e mereu gravida"
Pestisorii din lacul Tanganyika si criza mondiala
Marele Rift African s-a format cu milioane de ani in urma si este rezultatul modificarilor geologice care au modelat geografia continentului negru si a intregului Glob. Aceleasi modificari au condus si la aparitia unuia dintre cele mai mari lacuri din lume, Tanganyika. Ce legatura exista intre evolutia acestei intinse ape statatoare si actuala criza mondiala? Una extrem de interesanta, in opinia mea.
Savantii au demonstrat ca de-a lungul istoriei sale, datorita glaciatiunilor succesive, lacul a fost impartit in mai multe fragmente, ca urmare a scaderii nivelului general al apei pe Glob. La finele ultimei glaciatiuni, cu circa 12.000 de ani in urma, fragmentele s-au unit din nou si lacul a capatat forma de astazi.
Ca urmare a fragmentarii, pestii din interiorul lacului s-au trezit, asadar, izolati unii de ceilalati pentru lungi perioade de timp.
Interesant este faptul ca aceste grupuri au evoluat complet diferit. Cu alte cuvinte, nu a existat o singura "strategie" de adaptare la (noul) mediu, conform legilor evolutiei. Si mai interesant este insa ce s-a intimplat dupa ce fragmentele s-au unit si speciile - initial similare, acum foarte diferite - s-au vazut in situatia de a imparti din nou acelasi ecosistem.
Nu a rezultat o apropiere pe drumul evolutiei/supravieturii. Grupurile au continuat sa ramine diferite, insa au adoptat ceea ce biologii numesc "tactici de avantaj".
Un grup a mers pina intr-acolo incit si-a insusit infatisarea altuia, pentru a se apropia de acesta fara a stirni reactii de aparare si a-l minca.
Bine, si ce legatura exista intre acest fenomen si economia mondiala in general si actuala criza globala, in special?
Sa ne imaginam economia mondiala ca un "lac Tanganyika", fragmentat incepind cu finele anilor '40 in mai multe "lacuri" mai mici.
Unul a fost ceea ce din punct de vedere politic s-a numit "lumea libera', iar din punct de vedere economic, "lumea capitalista" (SUA si Europa de vest).
Altul a fost lagarul comunist, condus de URSS. Altul a fost China, care desi comunista, nu a acceptat tutela bolsevica si a dezvoltat propria ei viziune despre economie.
Un alt lac, virtual din punct de vedere geografic, este cel format din fostele colonii ale defunctelor imperii europene, de la imensa Indie, la statele africane sau latino-americane.
Un "lac" in sine a aparut si in zona araba, independenta politic si imbogatita ca urmare a imenselor rezerve de titei descoperite si exploatate dupa WW ll.
Asemenea pestisorilor din Tanganyika, subiectii economici din aceste "fragmente" au adoptat strategii extrem de diferite de supravietuire si evolutie. Numai ca la finele deceniului opt al secolului trecut, s-a intimplat, insa, ceva.
Acel ceva a fost prabusirea comunismului, pe de-o parte, "cresterea nivelului apei" in mai multe altele, pe de alta, cum ar fi India, China sau America latina si, nu in ultimul rind, dezvoltarea fara precedent a comunicatiilor datorita internetului.
Totul a echivalat, ca efect, cu finalul glaciatiunii pentru lacul Tanganyika. "Fragmentele" s-au unit, iar "pestisorii" care intre timp se dezvoltasera foarte diferit s-au trezit obligati sa convietuiasca in acelasi ecosistem economic, social, politic.
Si au inceput inevitabilele "crize de adaptare".
"Pestisorii" occidentali, de exemplu, s-au lansat in cucerirea Estului, un "fragment" la care aveau acces foarte limitat pina atunci. La rindul lor, s-au vazut atacati de "pestisorii" Chinei, mult mai adaptati la consumul de resurse limitate, cu rezultate maxime.
Un singur exemplu: aparitia NAFTA si asaltul "pestisorilor" speculatori din SUA in fragila piata financiara mexicana a provocat criza pesos-ului in 1994.
"Somnii" de tipul Soros au inceput sa aiba acces la apele planetare mai mult decit oricind in istorie si sa infulece de zor "broscutele" si "racii" care ii ieseau in cale.
Imaginati-va un tigru de la Zoo, caruia brusc i se deschide poarta custii in care se afla "gazelele", iar "gazelelor" li se spune doar "asta este, supravietuiti".
Cam asa s-a intimplat cind China a fost primita in Organizatia Mondiala a Comertului (fostul GATT). Cum va rezista un "pestisor" care isi plateste muncitorii cu 2.000 de dolari pe luna unui alt "pestisor" care ii plateste cu 20 si care nu investeste nici un cent in mediu, nimeni nu a mai spus. Initial, toata lumea s-a crezut avantajata de noua stare de lucruri. Dupa doua decenii, este clar ca exista infrinti si invingatori.
Bine, este limpede ca o China in expansiune, de exemplu, a "infulecat" industrii intregi si milioane de locuri de munca in Vest. Dar unde este legatura directa cu asa-numita criza globala?
Revenim la pestisorii din Tanganyika.
In momentul in care un grup de "invadatori" are brusc acces la resursele rezervate pina atunci doar unui grup, acesta are doar trei posibilitati. Prima: ii alunga. A doua: ii extermina. A treia: accepta de voie, de nevoie, sa imparta resursele cu noii-veniti si isi diminueaza, in mod automat, portia proprie de resurse.
"Pestisorii" asiatici sau latino-americani - care intre timp s-au transformat in gogeamitea "somni" - nu au fost nici alungati din Vestul Europei, de pilda si, evident, nici exterminati. S-a acceptat ca o axioma faptul ca economia globala trebuie sa fie "integrata" si ca nimeni nu trebuie sa ramina in afara jocului.
Ori, intreaga experienta umana demonstreaza ca asemenea "integrari" se produc doar prin crize. O "criza" - economica, politica, culturala, umana in ultima instanta - a fost si ceea ce s-a numit colonizare, adica intilnirea unor "fragmente" de "lac", pina atunci izolate una de cealalta. Nativii din America au fost aproape exterminati.
Populatia indigena din Insula Hispaniola (Haiti si Republica Dominicana de astazi) au fost exterminati in totalitate, iar colonia a fost populata cu sclavi din Africa.
"Pestisorii" care au rontait resursele de o natura sau alta au facut-o, evident, in defavoarea altor "pestisori". Acestia s-au adaptat noii realitati sau au pierit.
Vestul nici nu i-a alungat pe "invadatori", nici nu i-a exterminat, asadar. Insa nici nu si-a diminuat consumul. Prin urmare, a inceput sa acumuleze datorii, asadar a consumat mai mult decit noul "ecosistem" ii permitea.
Asa a inceput cresterea exploziva a datoriilor suverane in ultima decada. Iar acum urmeaza dureroasa operatiune de diminuare a consumului, numita "austeritate". Ceea ce se intimpla acum nu este, propriu-zis, o criza. Este echivalentul unei mutatii de adaptare.
In sensul ca nu se va mai reveni la ceea ce a fost inainte, cum se intimpla la finalul unei crize oarecare. In situatii de acest gen, lucrurile se schimba definitiv. Se naste o noua ordine politica, economica, sociala, culturala.
Incepind cu anii '90, "pestisori" dramatic diferiti au fost obligati asadar sa innoate in acelasi "acvariu" planetar.
Ceea ce numim "crize" sunt eforturile de adaptare la acest nou mod de-a trai intr-o lume globalizata, in care balantele de putere se schimba inerent, in care exista invinsi si invingatori pe scara "evolutiei" si in care lupta pentru resurse a devenit tot mai dura si va deveni inca si mai dura in viitor.
In intervalul 1990-2010 au existat mai multe crize economice de amploare decit in tot intervalul post WW ll. Ele nu vor inceta pina ce un nou "ecosistem" economic nu se va stabiliza pentru un oarecare interval de timp. Si cel mai probabil, marile probleme abia incep.
In zadar incearca Germania, de pilda, sa declare defunct multiculturalismul pe care l-a incurajat timp de sase decenii.
"Pestisorii" straini innoata deja cu spor in "acvariul" sau. O noua "glaciatiune" care sa separe iarasi "lacul" in fragmente mai mici nu poate fi provocata, nici macar prin razboi.
Toti "pestisorii" vor trebui sa se adapteze noilor realitati, chiar daca unii dintre ei vor deveni hrana pentru altii sau vor deveni din dominanti, dominate. Dar, pina la urma, in intreaga istorie a umanitatii, nu au mers, de fapt, mereu asa lucrurile?!
Analiza de Eugen Ovidiu Chirovici
TESTAMENTUL SFINŢILOR ŞI SLĂVIŢILOR PATRUZECI DE MARTIRI AI LUI HRISTOS CARE S-AU SĂVÂRŞIT ÎN SEVASTIA (9 martie 320)
| TESTAMENTUL SFINŢILOR ŞI SLĂVIŢILOR PATRUZECI DE MARTIRI AI LUI HRISTOS CARE S-AU SĂVÂRŞIT ÎN SEVASTIA (9 martie 320)  Meletie, Aetius şi Eutihie, întemniţaţii lui Hristos, sfinţilor episcopi şi preoţi, diaconilor şi mărturisitorilor şi celorlalţi membri ai Bisericii, salutare în Hristos. 1. După ce, prin harul lui Dumnezeu şi prin rugăciunile comune ale tuturor, vom săvârşi lupta care ne aşteaptă, atunci voim ca această dorinţă a noastră cu privire la moaştele noastre să vă fie cea mai de seamă. Dorim ca moaştele noastre să fie strânse de cei din jurul preotului şi tatălui nostru Proidius, de fraţii noştri Crispin şi Gordiuis, împreună cu poporul cel râvnitor, cu Chirii, Marcu şi Sapricius, fiul lui Ammonius, spre a fi depuse în satul Sărim de lîngă oraşul Zela. Căci, chiar dacă noi toţi suntem din localităţi diferite, ne-am ales, însă, un singur şi acelaşi loc de odihnă. Deoarece împreună am dat aceeaşi luptă, ne-am hotărât să avem împreună acelaşi loc de odihnă, în locul spus mai înainte. Acestea, deci, s-au părut Duhului Sfânt şi ne-au plăcut şi nouă. 2. De aceea, noi cei din jurul lui Aetius şi Eutihie şi a celorlalţi fraţi ai noştri în Hristos, rugăm pe adevăraţii noştri părinţi şi fraţi, să se reţină de la orice întristare şi tulburare, să respecte hotărârea comunităţii noastre frăţeşti şi cu grabă să vină în ajutorul dorinţei noastre, pentru ca, datorită ascultării şi iubirii noastre, să dobândiţi răsplata cea mare de la Părintele nostru comun. Încă vă rugăm pe toţi, ca din moaştele noastre scoase din cuptor, nimeni să nu păstreze ceva pentru sine, ci îngrijind de strângerea lor la un loc, să le dea celor numiţi mai înainte, pentru ca arătând puterea sârguinţei şi curăţia ostenelilor bunătăţii şi iubirii lor, să dobândească răsplata, aşa precum Maria (Magdalena), care s-a apropiat de mormântul lui Hristos, a văzut înaintea tuturor pe Domnul şi ea, cea dintâi, a primit bucuria, binecuvântarea şi harul. Iar dacă cineva s-ar împotrivi dorinţei noastre, să fie lipsit de răsplata dumnezeiască, fiind răspunzător de toată neascultarea, pierzând pentru o mică dorinţă ceea ce este drept, încercând, pe cât ar fi puterea lui, să ne despartă unii de alţii, pe noi cei pe care Sfântul nostru Mântuitor ne-a unit în credinţă, prin harul şi pronia Sa. Iar dacă şi tânărul Evnoicus, prin voinţa lui Dumnezeu Cel iubitor de oameni, va ajunge la acelaşi sfârşit al luptei, el a cerut să aibă acelaşi loc de odihnă cu noi. Dacă, prin harul lui Dumnezeu, va fi păzit nevătămat şi va suferi încă încercări în lume, îl sfătuim să trăiască în libertate, avînd ca pildă martiriul nostru, şi-1 îndemnăm să păzească poruncile lui Hristos, pentru ca în ziua cea mare a învierii să dobândească împreună cu noi fericirea, pentru că, în lume fiind, a îndurat împreună cu noi aceleaşi necazuri. Căci iubirea faţă de aproapele priveşte la dreptatea lui Dumnezeu, iar cel ce nu ascultă de fraţi calcă porunca lui Dumnezeu. Căci este scris: „Cel ce iubeşte nedreptatea urăşte sufletul său”.  II Aşadar, vă rog, frate Crispine, să vă depărtaţi de orice poftă şi rătăcire lumească. Căci mărirea lumii este înşelătoare şi neputincioasă, înfloreşte pentru puţin şi îndată se veştejeşte ca iarba grădinii, primind sfârşitul mai repede ca începutul. Mergeţi mai degrabă la iubitorul de oameni Dumnezeu, care dăruieşte bogăţie neîmpuţinată celor ce aleargă la El şi dă ca răsplată viaţa veşnică celor ce cred în El. Timpul acesta este folositor celor ce voiesc să se mântuiască, oferind prilejul potrivit pentru pocăinţă, pentru practicarea adevăratei vieţuiri celor ce nu amână nimic pentru viitor. Căci schimbarea vieţii este neprevăzută. Şi chiar de ai cunoaşte-o, vezi ceea ce este de folos şi arată în modul acesta curăţia credinţei, pentru ca prin aceasta să ştergi urma păcatelor făptuite mai înainte. „Căci în starea în care te voi găsi, zice Domnul, în aceea te voi şi judeca”. Sârguiţi-vă, deci, să fiţi fără greşeală în poruncile lui Hristos, ca să scăpaţi de focul cel nestins şi veşnic. Căci glasul cel dumnezeiesc strigă: „Timpul s-a scurtat”. Mai presus de toate, cinstiţi iubirea, căci numai ea singură respectă datoria iubirii frăţeşti şi se supune legii lui Dumnezeu. Căci prin fratele cel văzut se cinsteşte Dumnezeu Cel nevăzut. Dacă pe cei născuţi din aceeaşi mamă cuvântul (îi numeşte) fraţi, tot aşa sunt socotiţi fraţi toţi cei ce iubesc pe Hristos. Într-adevăr, sfântul nostru Mîntuitor şi Dumnezeu a spus că sunt fraţi între ei, nu cei ce sunt părtaşi firii, ci cei uniţi în credinţă, prin vieţuirea lor cea mai bună şi împlinesc voia Tatălui nostru Care este „în ceruri”.  III 1. Salutăm pe venerabilul preot Filip, pe Proclianus şi pe Diogene, împreună cu sfânta lor Biserică. Salutăm pe venerabilul Proclianus, cel ce locuieşte în Phydela, împreună cu sfânta lui Biserică şi cu ai săi. Salutăm pe Maximus cu Biserica lui, pe Magnus cu Biserica lui. Salutăm pe Domnuis şi ai săi, pe Iles, tatăl nostru, pe Valens cu Biserica lui. Eu, Meletie, salut rudeniile mele, pe Lutanius, Crispus, Gordius cu ai lor, pe Elpidius cu ai săi şi pe Hyperechius cu ai săi. 2. Salutăm şi pe cei din localitatea Sărim, pe preot împreună cu ai săi, pe Hesychius cu ai săi; pe Chiriac cu ai săi. Salutăm pe toţi cei ce locuiesc la Chadouthi, pe fiecare după nume; salutăm şi pe toţi cei din Charisphon, pe fiecare după nume. Eu, Aetius, salut rudele mele, pe Marcu şi Aquilina, pe preotul Claudiu, pe fraţii mei, Marcu şi Trifon, pe surorile mele, pe soţia mea, Domna, împreună cu copilul meu. 3. Eu, Eutihie, salut pe cei ce trăiesc în Ximnara, pe mama mea, Iulia, pe fraţii mei, Chirii, Rufus şi Eutihie, pe sora mea Chirila, pe logodnica mea, Basilia, şi pe diaconii Claudiu, Rufim şi Produs. Salutăm, de asemenea, pe slujitorii lui Dumnezeu: Sapricius, fiul lui Ammoniuis, pe Genesius, pe Suzana, împreună cu ai lor. 4. Vă salutăm, deci, pe toţi, noi cei patruzeci de fraţi întemniţaţi: Meletie, Aetius, Eutihie, Kyrion, Candidus, Aggias, Gaius, Chudion, Heraclie, Ioan, Teofil, Sisiniuis, Smaragdus, Philoctemon, Gorgonius, Chiril, Severian, Teodul, Nicallus, Flaviu, Xanthius, Valeriu, Hesychius, Domiftiam, Domnus, Aelian, Leontie (numit şi Teoctisit), Evnoicus, Valens, Acaciuis, Alexandru, Vicratius (numit şi Viviain), Priscus, Sacerdon, Ecdicius, Atanasie, Lisimah, Claudiu, Iles şi Meliton. Aşadar, noi cei patruzeci de întemniţaţi ai Domnului Iisus Hristos am semnat cu mâna unuia dintre noi, Meletie, şi am întărit toate cele scrise mai înainte şi ele sunt dorinţele noastre ale tuturor. Ne rugăm cu sufletul şi Duhul cel dumnezeiesc ca noi toţi să dobândim bunătăţile cele veşnice ale lui Dumnezeu şi împărăţia Sa, acum şi în vecii vecilor. Amin. ---------- Primit de la Eva F.-Sighisoara |
COINCIDENŢE SAU APLICAREA UNUI PLAN?
Miercuri, 02 Martie 2011 15:10
Următoarele fapte sunt, oare, doar nişte coincidenţe sau fac parte dintr-un plan bine pus la punct, pe etape, al guvernanţilor noştri ?
* Oricât nu le-ar conveni unor comentatori habotnici sau năimiţi de forţe obscure, Hotărârea de Guvern nr. 1566/12.12.2008 pare să aibă ales numărul pe sprânceană: prin adunarea lui 1 cu 5 şi alăturareea lui 66 se obţine, deloc întâmplător cifra 666. Şi cum se face că, această Hotărâre de Guvern, profund anticristă, a fost dată în preajma sărbătoririi Naşterii Domnului!
* În ziua în care Coaliţia împotriva Statului Poliţienesc aştepta hotărârea Curţii de Apel Bucureşti referitor la suspendarea Hotărârii de Guvern privind înserarea cipurilor în paşapoarte, Comisia pentru Apărare din cadrul Camerei Deputaţilor aviza favorabil Ordonanţa de Guvern 207/2008 privind introducerea cipurilor cu date biometrice în documentele de călătorie! Stranie coincidenţă!!
* În ziua în care mai mult sau mai puţin Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române se întrunea să hotărească, chipurile, cu privire la cipuri şi să dea slugarnicul comunicat de-a dreptul anticreştin, Parlamentul a trimis înapoi spre analizare la Comisia Juridică Ordonanţa de Guvern privind cipurile în paşapoarte?! Oare ce rost a avut mimarea acestui teatru?
*Hotărârea de Guvern nr. 55/2009 privind „dispozitivele medicale” implantabile active (se deschide astfel posibilitatea legală a implantării cipurilor la om, şi în România!!!) a fost publicată în Monitorul Oficial TOCMAI pe data de 25.02.2009, când Sfântul Sinod se pronunţa, repet, cu slugărnicie şi oportunism lumesc asupra chestiunii cipurilor din paşapoarte?
* În plus, vai ce coincidenţă, tocmai acum Primăria Municipiului Bucureşti s-a găsit să voteze obligativitatea introducerii cipurilor de identificare RFID la toţi cîinii şi pisicile din Bucureşti – inclusiv la animalele cu stăpâni - , sub sancţiunea unor amenzi usturătoare sau chiar a unor dosare penale în cazul refuzului de a pune cip la animale?! Cine urmează la cip? Nu cumva noi şi copii noştri?!
* Cabinetul Boc a prevăzut în proiectul de buget pentru Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional cu 50% mai mulţi bani pentru salariile preoţilor, ale profesorilor la facultăţile de teologie şi ale personalului ne-clerical. Pentru aceste cheltuieli, suma prevăzută în proiectul care a plecat din Guvern către Parlament este de aproape 284 de milioane de lei, faţă de aproape 190 de milioane de lei alocaţi anul trecut! Iată cum păstorii noştri s-au lăsat mituiţi, vânzându-l pe Hristos împreună cu întreg Poporul Român lui Satana Cip!!!
* De asemenea, în Comisiile parlamentare care şi-au dat avizul pe proiectul de buget, s-a decis „creşterea cu aproape 60 de milioane de lei la fondul pentru biserici (…) îndeosebi în localităţile în care au fost aleşi parlamentarii PDL sau PSD”, adică tocmai partidele ale căror politicieni profită de miliardele de euro ce se vor câştiga din afacerile cu cipuri pentru câini, pisici, animale din curte şi, poate, dacă dormim în continuare somunul prostiei şi al laşităţii şi…oameni?!
Concluzia: Ne-au băgat cipurile în paşapoarte şi carnetele de conducere, dar nu se vor opri aici! Vor să pună cipuri la câini şi pisici, iar pe 25.02.2009 – când Patriarhia a vândut Poporul Român, Satanei, au publicat Hotărârea de Guvern nr. 55/2009 prin care s-a aprobat implanturile de cipuri la oameni „în scopuri medicale”!!!
Dacă Patriarhia ne-a „liniştit” anunţându-ne că cipurile din paşapoarte sunt pentru „siguranţa” noastră (şi astfel trebuie să fim amprentaţi şi urmăriţi ca nişte infractori), mai urmează să ni se introducă cipuri în mâna dreaptă şi frunte „în scopuri medicale” – şi astfel ne vom simţi cu toţii monitorizaţi ca nişte vite bolnave.
Noua Ordine Mondială se grăbeşte, căci satana ştie că timpul său este scurt (1).
Bibliografie: http://www.depindedenoi.ro
Următoarele fapte sunt, oare, doar nişte coincidenţe sau fac parte dintr-un plan bine pus la punct, pe etape, al guvernanţilor noştri ?* Oricât nu le-ar conveni unor comentatori habotnici sau năimiţi de forţe obscure, Hotărârea de Guvern nr. 1566/12.12.2008 pare să aibă ales numărul pe sprânceană: prin adunarea lui 1 cu 5 şi alăturareea lui 66 se obţine, deloc întâmplător cifra 666. Şi cum se face că, această Hotărâre de Guvern, profund anticristă, a fost dată în preajma sărbătoririi Naşterii Domnului!
* În ziua în care Coaliţia împotriva Statului Poliţienesc aştepta hotărârea Curţii de Apel Bucureşti referitor la suspendarea Hotărârii de Guvern privind înserarea cipurilor în paşapoarte, Comisia pentru Apărare din cadrul Camerei Deputaţilor aviza favorabil Ordonanţa de Guvern 207/2008 privind introducerea cipurilor cu date biometrice în documentele de călătorie! Stranie coincidenţă!!
* În ziua în care mai mult sau mai puţin Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române se întrunea să hotărească, chipurile, cu privire la cipuri şi să dea slugarnicul comunicat de-a dreptul anticreştin, Parlamentul a trimis înapoi spre analizare la Comisia Juridică Ordonanţa de Guvern privind cipurile în paşapoarte?! Oare ce rost a avut mimarea acestui teatru?
*Hotărârea de Guvern nr. 55/2009 privind „dispozitivele medicale” implantabile active (se deschide astfel posibilitatea legală a implantării cipurilor la om, şi în România!!!) a fost publicată în Monitorul Oficial TOCMAI pe data de 25.02.2009, când Sfântul Sinod se pronunţa, repet, cu slugărnicie şi oportunism lumesc asupra chestiunii cipurilor din paşapoarte?
* În plus, vai ce coincidenţă, tocmai acum Primăria Municipiului Bucureşti s-a găsit să voteze obligativitatea introducerii cipurilor de identificare RFID la toţi cîinii şi pisicile din Bucureşti – inclusiv la animalele cu stăpâni - , sub sancţiunea unor amenzi usturătoare sau chiar a unor dosare penale în cazul refuzului de a pune cip la animale?! Cine urmează la cip? Nu cumva noi şi copii noştri?!
* Cabinetul Boc a prevăzut în proiectul de buget pentru Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional cu 50% mai mulţi bani pentru salariile preoţilor, ale profesorilor la facultăţile de teologie şi ale personalului ne-clerical. Pentru aceste cheltuieli, suma prevăzută în proiectul care a plecat din Guvern către Parlament este de aproape 284 de milioane de lei, faţă de aproape 190 de milioane de lei alocaţi anul trecut! Iată cum păstorii noştri s-au lăsat mituiţi, vânzându-l pe Hristos împreună cu întreg Poporul Român lui Satana Cip!!!
* De asemenea, în Comisiile parlamentare care şi-au dat avizul pe proiectul de buget, s-a decis „creşterea cu aproape 60 de milioane de lei la fondul pentru biserici (…) îndeosebi în localităţile în care au fost aleşi parlamentarii PDL sau PSD”, adică tocmai partidele ale căror politicieni profită de miliardele de euro ce se vor câştiga din afacerile cu cipuri pentru câini, pisici, animale din curte şi, poate, dacă dormim în continuare somunul prostiei şi al laşităţii şi…oameni?!
Concluzia: Ne-au băgat cipurile în paşapoarte şi carnetele de conducere, dar nu se vor opri aici! Vor să pună cipuri la câini şi pisici, iar pe 25.02.2009 – când Patriarhia a vândut Poporul Român, Satanei, au publicat Hotărârea de Guvern nr. 55/2009 prin care s-a aprobat implanturile de cipuri la oameni „în scopuri medicale”!!!
Dacă Patriarhia ne-a „liniştit” anunţându-ne că cipurile din paşapoarte sunt pentru „siguranţa” noastră (şi astfel trebuie să fim amprentaţi şi urmăriţi ca nişte infractori), mai urmează să ni se introducă cipuri în mâna dreaptă şi frunte „în scopuri medicale” – şi astfel ne vom simţi cu toţii monitorizaţi ca nişte vite bolnave.
Noua Ordine Mondială se grăbeşte, căci satana ştie că timpul său este scurt (1).
Bibliografie: http://www.depindedenoi.ro
Comentarii
Sfânta simplitate
- Duminică, la slujbă, am văzut că nu m-au ascultat toţi cu atenţie. Poate am vorbit lucruri prea savante şi mă gândesc, duminica asta, să vorbesc mai pe înţelesul oamenilor. Spune-mi, dumneata ce-ai înţeles din ce-am spus eu la predică?
- Părinte, i-a răspuns cu smerenie femeia, eu n-am multă carte, dar aş vrea să vă întreb şi eu ceva: vedeţi pânzele ce le spăl eu acuma? Apa trece prin ele şi le curăţă. Credeţi că au ele habar de cum le-a curăţat apa? Şi cu toate astea, devin albe şi frumoase. Nu înţeleg eu, în biserică, tot cuvântul sfinţiei tale, dar simt în suflet căldura Duhului Sfânt, Care mă curăţeşte de păcat, aşa cum apa aceasta curăţă pânzele mele.
Tare mulţumit a plecat preotul văzând un om care nu e doar cu gândul la cele sfinte, ci şi cu sufletul.
"La Dumnezeu ajungem printr-un anume mod de viaţă,
nu printr-un anume fel de a gândi."
(Christos Yannaras)
(Christos Yannaras)
Cu vilele demnitarilor la psiholog
Dincolo de discuţia, necesară de altfel în multe situaţii, legată de justificarea legală a proprietăţilor, vilele spun multe şi despre gusturile şi trăsăturile de caracter ale politicienilor. RL a solicitat opinia a doi psihologi şi a unui arhitect pentru a analiza casele unor demnitari.
Demnitarii nu sunt doar cei care ocupă vremelnic o funcţie, ci şi modele pentru restul românilor. Ei dau tonul în materie de haine, maşini şi case, aşa cum ar trebui să dea tonul şi în ceea ce priveşte lucruri mult mai profunde: decenţă, moralitate, bun-simţ.
Am vrut să aflăm ce informaţii ne dau casele despre calităţile umane ale mai multor demnitari şi am prezentat fotografii ale vilelor acestora, pentru a fi comentate de psihologii Bogdan Lucaciu şi Hanibal Dumitraşcu şi de un arhitect de la „Universitatea de Arhitectură Ion Mincu", care a dorit să rămână anonim.Primului i s-au adus la cunoştinţă numele proprietarilor, în timp ce ultimii doi au comentat imaginile „în orb".
Cel mai mare ou din politica românească
Cornu. Deşi domeniul se întinde pe un deal, prin îngusta deschidere de la şosea nu se zăreşte decât o modestă vilă cu acoperiş de tablă. O potecă discretă o ia la stânga, ducând spre adevărata mega-reşedinţă de vacanţă a lui Adrian Năstase. Cea mai mare parte a domeniului său e pitulată în spatele caselor modeste ale vecinilor, care beneficiază însă de un generos front stradal, jucând rolul de barieră vizuală pentru privitorul indiscret. În faţa vilei principale, fostul premier şi-a pus un „ou" de grădină, cu înălţimea de aproximativ 1,5 metri, decorat cu motive sacrale.
Ce spune casa despre stăpân?
B.L. „E un ranch crescut prin adăugiri succesive, reprezentând spiritul de acumulare. Se vede şi din forma parcelei de teren, semănând cu o caracatiţă, care se întinde în toate părţile. Oul pus în faţa casei vrea să fie un simbol al producţiei de ouă, exact ca întreprinderile socialiste, care totdeauna aveau o statuie întruchipând unul din produsele uzinei. Ce mă intrigă e chestia asta cu «să fie ascunsă». Mă întreb de ce, doar nu fabrică armament".
H.D. „Pare a fi o realizare generată de o patologie a crizei de identitate a proprietarului ajuns în situaţia de a accede la resurse pe care în mod raţional nu ştie şi nu poate să le gestioneze. Proprietatea este o excrescenţă, materializarea delirantă a fantasmelor unei persoane ajunse în situaţia de a avea putere fără a fi educată să o exercite, fără a fi constrânsă de un cod moral şi etic pe care să şi-l fi interiorizat".
Arh. „Cuiva pot să-i placă construcţiile mai labirintice. La unul din corpurile de clădire există un tip de panotare japonez şi un chioşc care imită o pagodă. Din păcate, desenul japonez nu se leagă de restul casei, care n-are nici un stil".
Vezi galeria foto cu vila lui Adrian Năstase
Casa de tihnă a „boierului" Isărescu
Snagov. Guvernatorul BNR duce o viaţă retrasă într-o vilă amplasată într-o livadă perfect dreptunghiulară, îngrijită ca la carte. Lucrările agricole sunt supravegheate, spun sătenii din Snagov, chiar de către soţia guvernatorului BNR. Vila mai deţine şi o piscină acoperită, şi un teren de tenis privat. La marginea proprietăţii, Mugur Isărescu a plantat mai multe rânduri de pomi.
Ce spune casa despre stăpân?
B.L. „E casa de tihnă de la ţară a boierului. Proprietarul e un pic ţăran, un pic legat de glie şi produce, îi place munca. Numărul de mese din grădină, trei la număr, arată că e locul unde viziuni diferite pot să găsească o mediere. Căsuţa din spate, replică a celor de la Muzeul Satului, reprezintă nevoia de a te retrage undeva chiar din mijlocul alor tăi. E o persoană mai romantică, ce are nevoie din când în când de intimitatea lui, de un loc de gândire".
H.D. „Proprietarul acestui conac pare a fi un urmaş al vechilor boieri valahi. A ales să locuiască izolat, printre hectare de culturi agricole, ca să nu aibă un contact direct cu propriii membri ai comunităţii pe care o reprezintă. Singurătatea proprietarului este generată de viziunea bucolică şi nerealistă pe care o are în legatură cu viaţa".
Arh. „Strict ca morfologie arhitecturală e mai temperată. Are oarecum o alură de conac tradiţional şi foloseşte elemente din arhitectura tradiţională."
Vezi galeria foto cu vila lui Mugur Isărescu
Ce a scris Videanu pe fundul piscinei
Vila lui Videanu
Snagov. În spatele cimitirului de la Snagov, printre clădiri modeste, unele chiar în paragină, se ridică palatul ministrului Economiei, Adriean Videanu. Pe fundul piscinei turcoaz, care ocupă partea din spate a domeniului, au fost inscripţionate două litere în stil gotic, „M" şi „A" unite printr-o liniuţă şi încadrate de o bulină albă, semnificând, cel mai probabil, iniţialele cuplului Mioriţa-Adriean, însă paleta de posibile sensuri poate fi mult mai largă : Milionar-Adriean, Ministru-Adriean, Marmosim-Adriean.
Ce spune casa despre stăpân?
B.L. „E o casă în stil colonial, autosuficientă, părând să cuprindă tot ce are nevoie un clan. Aduce a curtea unui nobil medieval, numai ziduri de cetate împrejur n-are. E foarte multă piatră şi grădiniţă puţină. Totul e uşor aseptic, adică piatra se curăţă, se spală, nu-i noroi, de parcă proprietarul se fereşte de pământ".
H.D. „Proprietarul pare a fi dezvoltat sindromul megalomanic al lui Nicolae Ceauşescu. Casa striveşte orice altă construcţie din zonă, părând a fi mai mare decât biserica din localitate. E o încercare în plan simbolic de a impune comunităţii ideea că centrul de putere al acesteia e reprezentat de către acest proprietar".
Arh. „Încearcă să aibă un monumentalism clasic, însă e o casă foarte încărcată cu de toate pe ea - rond pentru maşini, mică seră, piscină, coloane - şi care nu are nici un fel de sensibilitate faţă de natură. E urâtă, fără nici un fel de stil, un display de bogăţie şi egolatrie, un microcosmos ce pune împreună o mulţime de clişee de lux care nu dovedesc cultură".
Adriean Videanu are o „villa" cu spirit ludic
„Dispunerea elementelor arhitecturale şi de decor presupune un traseu iniţiatic, o călătorie prin diversele epoci istorice: de la coloanele dorice, care marchează intrarea în edificiu, la inscripţiile gotice din piscină şi până la tufişurile în forma unor frunze rebele de cannabis, specifică mişcării hippie. Această experienţă ludică a iniţiatului se termină însă violent, într-un puternic iz de mititei de la grătarul încins pe terasa din fundul curţii. O revenire bruscă pe plaiurile mioritice, într-un prezent ciudat, lipsit de substanţă şi valori, un prezent care probabil nu-şi merită trecutul."
Vezi galeria foto cu vila lui Adriean Videanu
Tăriceanu, un Sergiu Nicolaescu mai „tânăros"
Ciofliceni. Casa de 500 de mp a lui Călin Popescu Tăriceanu beneficiază de o ieşire generoasă către Lacul Snagov, dar este înghesuită între cele două proprietăţi vecine. Arhitectura este o combinaţie interesantă de modernism şi clasic, dominantă fiind ideea de funcţionalitate. Are un garaj construit sub pământ şi acoperit cu gazon, precum şi o piscină.
Ce spune casa despre stăpân?
B.L. „E o casă mai futuristă, mai sportivă cumva. Chiar dacă e evident că e uriaşă, nu e făcută de reprezentare publică, ci e pentru gaşcă. E stilul ăla tânăros cumva, e un fel de Sergiu Nicolaescu mai în putere. E ca o bază sportivă".
Vila lui Tăriceanu
H.D. „Pare a fi proiecţia fantasmatică obţinută printr-un proces de aglutinare, construcţia îndeplinind, prin arhitectura pe care o are, atât funcţia de locuinţă, cât şi pe cea de sediu de firmă, materialul utiliza, sticla, reprezentând nevoia de multiplicare a puterii proprietarului".
Arh. „Deşi e la fel de mare ca celelalte, mi se pare că toată povestea intră în acelaşi tip de vocabular arhitectural, unul ceva mai modern. E o casă unitară, care vorbeşte de la cap la coadă acelaşi limbaj".
Vezi galeria foto cu vila lui Călin Popescu Tăriceanu
Guşă - pensionar politic de lux
Cornu. Pe uşa vilei de la Cornu a lui Cosmin Guşă scrie „Live Fast", probabil fără nici o legătură cu scurta sa viaţă politică. Tot pe uşă e desenat şi un cap de mâţă. Vila cu trei nivele posedă un teren de tenis cu nocturnă şi câteva rânduri de pomi. Proprietatea lui Cosmin Guşă e cocoţată tocmai sus pe deal, de unde poate să aibă o panoramă cuprinzătoare a majorităţii proprietăţilor politice din zonă. În faţă are un Jeep Grand Cherokee, o limuzină Lexus şi un Mercedes A Classe. Lângă vilă, un bătrân sortează o movilă de ceapă, iar pe terasă Cosmin Guşă citeşte în linişte.
Ce spune casa despre stăpân?
Vila lui Gușă
B.L. „Povestea asta de a-şi pune căsoiul cât mai sus pe deal şi de a vedea de la înălţime totul ar putea trăda dorinţa de ascensiune, setea de putere. Referitor la terenul de tenis, acesta e specific aristocraţiei contemporane. Fără să joci tenis nu poţi să intri în clubul select de la Harvard."
H.D. „Proprietarul a căutat să îşi gratifice propriul status social, reliefat prin dimensiunile, dar mai ales prin poziţionarea locuinţei. Există tendinţa la oamenii politici de a-şi su-blinia puterea şi resursele generate de aceasta prin supradimensionarea proprietăţilor şi prin izolarea de restul comunităţii".
Arh. „E derivată din arhitectura cabanelor. E o casă posibilă, în zona montană."
Vezi galeria foto cu vila lui Cozmin Guşă
Ponta stă în zestrea soţiei
Cornu. Daciana Sârbu a avut ca aport propriu la măritiş, printre alte bunuri, şi o casă de vacanţă. De fapt, chestiunea e destul de ambiguă, fiindcă în curtea cuplului sunt două case de vacanţă în loc de una, iar printre copaci se mai zăreşte un al treilea acoperiş. Curtea de 5.000 mp e un părculeţ privat, cu pomişori, gazon, seră, loc de joacă şi mulţi arbori uriaşi. În curte sunt parcate un Land Rover ca acela al Elenei Băsescu, doar că-i alb, şi un Land Rover cu număr de Bacău.
Vila lui Ponta
Ce spune casa despre stăpân?
B.L. „Un aspect izbitor e gardul, care distonează de gardurile vecinilor, mult mai joase. În social-democraţie gardul între doi vecini n-are voie să fie mai deloc. Asta nu ţine de mentalitatea social-democrată, evident, ci de dreapta, conservatoare sau, eventual, liberală. Genul ăsta de casă s-ar potrivi mai degrabă unor liberali sau conservatori."
Arh. „Ca arhitectură pare să fie mai la scară, casele-s mai mici, dar faptul că nu laşi oarecare străvezime dinspre curte e o boală la ora actuală. Lumea, când se îmbogăţeşte, îşi ridică gard. E primul semn."
Vezi galeria foto cu vila lui Victor Ponta şi Dacianei Sârbu
Berceanu, în umbra lui Videanu
Snagov. Vila lui Radu Berceanu, deşi e mare (numai pe unul din lateralele etajului având patru dormitoare), are avantajul vecinătăţii cu Adriean Videanu, care o face să pară mică. Ministrul Berceanu este atent la factură, economisind o parte din cheltuielile de întreţinere prin montarea pe acoperiş a unei instalaţii solare de încălzire a apei.
Ce spune casa despre stăpân?
Vila lui Berceanu
B.L. „Are aspectul ăla de casă de munte care se ascunde în pădure şi cere un pic de intimitate. E mai familială şi nu are grandilocvenţă. Totuşi nu se potriveşte ca sediu de firmă (n.r. - Ministrul Transporturilor nu a trecut-o în declaraţia de avere, motivând că e trecută în acte pe numele uneia dintre firmele sale)."
H.D. „Respectând proporţiile în privinţa acestei construcţii, proprietarul se înscrie în limitele bunului-simţ, ale comportamentului echilibrat şi al respectului în relaţiile cu ceilalţi. Casa e expresia interiorizării eticii şi normelor morale pe care proprietarul le are, a normalităţii personalităţii lui."
Arh. „E o siluetă de cabană care este mult umflată, o creştere la scară a unei siluete de casă căreia îi şedea bine mititică. E mai curăţică, ceva mai sensibilă la spiritul locului, care are în jur un peisaj foarte bogat."
Vezi galeria foto cu vila lui Radu Berceanu
Blaga - „Atenţie, câine rău!"
Oradea. Pe poarta casei din Oradea a lui Vasile Blaga scrie: „Atenţie, câine rău!", iar dedesubt e lipit un abţibild reprezentând un cap de buldog. Pe menajeră am găsit-o pe terasă, şezând relaxată în capul mesei cu un teanc gros de ziare în faţă. Din lateralul terasei porneşte o scară robustă şi lată care coboară în pivniţă. În fundul curţii are două garaje.
Vila lui Blaga
Ce spune casa despre stăpân?
B.L. „E o casă în stil ardelenesc, cu curte interioară, ce are poarta şi gardul înalte, dar care comunică şi cu spaţiul public prin ferestrele de la stradă. Pivniţa se înscrie în tradiţia locului de a-ţi dota gospodăria cu toate cele. În ea se depozitează cârnaţii, vinul, ţuica. Inclusiv îngrijitoarea casei nu are cum să lipsească din inventar. Orice om de vază al locului, orice stâlp local - doctorul, profesorul, învăţătorul, popa - aveau în trecut astfel de case."
Arh. „Face apel la nişte elemente care trimit la specificul arhitecturii ardeleneşti. E discretă şi cu oarecare austeritate."
Funeriu, ministru de apartament
Arad. Daniel Funeriu deţine un apartament la ultimul etaj într-un bloc cu tencuiala scorojită din zona semicentrală a oraşului Arad, cu vedere la râul Mureş. Deşi în declaraţia de avere sunt trecuţi 220 mp, ministrul Educaţiei ne-a explicat că de fapt e vorba de suprafaţa cumulată a unui apartament, cu un garaj şi o magazie amenajată de tatăl său într-o mică garsonieră.
Ce spune casa despre stăpân?
B.L. „Are vecini în aceeaşi casă, salută pe cineva în fiecare dimineaţă când trece, nu doreşte neapărat să stea undeva în confidenţial şi aristocratic. E unul dintre noi. E un orăşean care, dacă vrea să se plimbe, o face la grădina botanică sau la grădina publică."
Vila lui Funeriu
H.D. „Griul şi forma golită de conţinut estetic relevă opţiunea autistă, lipsită de imaginaţie a celui care a ales să trăiască într-un asemenea spaţiu. O asemenea persoană e probabil anxioasă şi probabil incapabilă de a face faţă stresului şi situaţiilor tensionate în care trebuie să ia decizii."
Arh. „E un bloc prost întreţinut, săracul de el, şi mai mult nu pot să spun nimic. Evident că şi-a înlocuit tâmplăria pentru că probabil se stricase."
Vezi galeria foto cu locuinţa lui Daniel Funeriu
Teodor Atanasiu, vilă în curtea soacrei
Alba Iulia. Fostul ministru al Apărării şi-a construit casa de la Alba Iulia în curtea soacrei sale. Balustradele vilei sunt din inox, gardul din fundul şi lateralul curţii e din piatră, cu arcade în care sunt montate felinare. Curtea interioară e echipată cu grătar şi balansoar. Gardul de la stradă cu goluri largi duce la o integrare armonioasă a spaţiului privat în cel public, al străzii.
Ce spune casa despre stăpân?
Vila lui Teodor Atanasiu
B.L. „E o casă de o simplitate absolută, nu văd nimic ostentativ în ea, poate să stea oricine, e a oricui, e o casă a oricui."
H.D. „Proporţiile echilibrate ale casei, albul zidurilor acesteia descifrează structura unei personalităţi decente, optimiste, care nu epatează şi nu încearcă să iasă în evidenţă prin mijloacele intruzive şi represive ale construcţiilor megalomanice diforme."
Arh. „Casa are o anumită corectitudine a ei. Nu pare excesiv de mare. E străvezie la stradă, lasă să se vadă curtea. E o comunicare între spaţiul public şi casă, care dă străzii un caracter prietenos."
Vezi galeria foto cu vila lui Teodor Atanasiu
Laszlo Borbely - o casă atemporală
Târgu-Mureş. Laszlo Borbely locuieşte pe o străduţă liniştită cu numai şase case, situată în zona zero a oraşului Târgu-Mureş, la câteva sute de metri de cetatea medievală. Aerul patriarhal al casei nu este tulburat nici măcar de ferestrele termopan, care sunt din lemn de esenţă moale.
Ce spune casa despre stăpân?
Vila lui Laszlo Borbely
B.L. „E genul de casă pe care un copil care creşte în curtea asta şi-o aminteşte ca fiind casa lui, cu nucul, cu leagănul, cu specificul locului, eventual şi al străzii. Copiii care ies aici eventual se vor juca cu copiii din celelalte case din jur şi ar putea fără probleme să deseneze cu cretă pe asfalt".
H.D. „Proprietarul acestei case are o structură de personalitate calmă, încrezătoare, echilibrată, care respectă tradiţiile, valorile şi care încearcă să aibă un dialog bazat pe respect cu ceilalţi. Este o casă care respectă vecinătatea, care este integrată în spaţiul comunităţii. Drept urmare, proprietarul este o persoană neconflictuală, armonioasă."
Arh. „E o casă joasă de târg absolut tipică, construită mai demult şi reamenajată, pe care o găseşti în toate oraşele României. E foarte discretă, cu gardul tradiţional, cu intrarea în garaj făcută cu moderaţie."
Vezi galeria foto cu vila lui Laszlo Borbely
Marko Bela, verde de partid
Târgu-Mureş. Marko Bela priveşte Târgu-Mureş-ul de pe terasa vilei verzi din buza pădurii. Casa este amplasată în cartierul nou de pe dealul Răsăritului. Curtea are un balansoar generos, o terasă modestă, iar gazonul e proaspăt tuns.
Vila lui Marko Bela
Ce spune casa despre stăpân?
B.L. „Culoarea casei spune multe. Ştiţi că censul (n.r. - recensământul cetăţenilor şi al averii lor) Austro-Ungariei era făcut după culorile caselor? Românii aveau case albastre, ungurii aveau case verzi, aşa că se putea vedea de la distanţă câte fumuri de români şi câte fumuri de unguri existau acolo. E un om neostentativ, cu viaţă de familie, care duce o viaţă oarecum standard."
Arh. „E urâtă. Desenul casei nu are nici un fel de noimă. A avut un arhitect prost, îmi pare rău. La Târgu-Mureş mai există arhitectură colorată, dar nu în nuanţa asta. Îmi place că are un gard de lemn în faţă care e şi puţin străveziu."
Vezi galeria foto cu vila lui Marko Bela
Liviu Toader, Chief of Graphic Design la Leo Burnett
Rugaciunea Postului Craciunului
Drumul crucii- muzica Giovanni Marradi"Together"
"Tot ceea ce nu putea fi altcumva"
Am citat din Eckhart Tolle si aceasta afirmatie pe mine m-a trezit cu adevarat. Ceea ce se intampla in realitatea noastra de zi cu zi ni se datoreaza, evenimentul de ACUM, din clipa prezenta e un eveniment generat de convingerile si trairile noastre.
Ne plangem de ce ni s-a intamplat ieri, acum un an de zile, poate avem regrete de cativa ani buni, regrete pe care le caram ca pe niste pietre, mai mici sau mai mari, si care ne impiedica sa fim liberi, sa avem viata pe care ne-o dorim.
Gandurile noastre ne fac nefericiti, gandurile despre trecut… “ce-ar fi fost daca”, regretele dar si anticiparea viitorului, asteptarile legate de o viata “ideala” pe care nu reusim sa o definim in primul rand pentru ca nu stim cine suntem, o viata in care uitam sa multumim clipei prezente asa cum este ea, pura si inocenta.
In perioadele mele de zbucium uneori uit sa ma abandonez clipei, sa ma abandonez vietii. Chiar daca constientizez asta uneori vreau sa “controlez” situatia si sa generez acel raspuns pe care mi-l doresc. Suntem mai degraba invatati sa ne luptam, sa ne fie greu, sa controlam viata decat sa ne abandonam si sa ne bucuram de prezent asa cum este. Nu stim sa fim recunoscatori, sa gasim binele in orice rau, sa zambim cand suntem injurati, sa deschidem porti pe care de mici suntem invatati cum sa le inchidem, cum sa ne “ferim” de lumea “rea”.
Cand ajungem la un nivel de constientizare incercam din nou sa ne deschidem, sa ne abandonam si sa ajungem de fapt la esenta, la puritatea sufletului asa cum a fost cand noi ne-am nascut. Interesant cum viata ia acest curs.
Sunt tot timpul intrebata cum poti afla un raspuns din interiorul tau. De multe ori lumea se supara ca nu le spun eu ce sa faca, insa raspunsul vine spre tine, se pune exact pe acea frecventa ca tu sa il auzi. E important doar sa fii atent, sa fii constient, sa traiesti prezentul.
Tolle spune:"Indiferent de situatia in care te afli, cum te-ai simti daca ai accepta-o asa cum este, chiar acum?"
de Delia Muresan
Cine l-a pus pe Iisus sa se nasca in luna lui Mos Craciun?!
Cine isi uita trecutul e condamnat sa-l retraiasca. Este o vorba inteleapta a batranilor, nascuta din istoria spirituala a omenirii... Si a fost o vreme cand oamenii se inchinau idolilor creati de ei...
Cu totii credem in ceva: unii cred in Dumnezeu, altii cred in Budha. Unii cred in zeitati de toate felurile, altii cred in puterea interioara a omului. Unii cred in spiritele plantelor, ale gazelor, ale Pamantului sau Universului, altii cred in Mama natura sau cine stie in mai ce. Pentru ca asa este construit omul, spiritual, sa 
[ FOTO ] NEW : Biserica din ... Tren !
While they may seem desolate and distant in some cases they are clearly at times at the center of active religious communities who perhaps cannot afford to build a brand-new structure.
It is clear that though the trappings of typical religious buildings can be added to these unused train cars there is no way to easily convert them to their new purpose entirely without showing many signs of their previous lives.
In some cases, these conversions involve a fast-and-simple facade that bear the traditional symbols and materials of a church front but give way to an anything-but-ordinary religious space within.
Nonetheless, some of the results are surprisingly convincing when they involve camouflaging the building and blending materials like wood with old rusted paint jobs and putting up fences to mask the appearance of the structure from a distance. But love to see all of them.
Triptic politic românesc
1. TRANSPLANTUL DE TANDREŢE
Nu ne mai trimite cerul niciun curcubeu. Bruma noastră de noroc s-a răsucit ca firul de iarbă uscată. Au visat unii toată vara remaniere. Remanieri. Au croit giulgiuri. Miniştrii, ca nişte arbori livizi şi-au pus zâmbete de boboci florali. Preşedintele a venit la întâlnire cu nişte chestiuni minore pe scăfârlie. Pesediştii şi-au pansat infidelităţile cu dragoste christică. Peneliştii sunt miniaturali. Reglajul fin al guvernării e într-o mână, cel mult două. Contopite într-o savoare carnală. Suntem ca într-un joc de lumini şi umbre.
Intrăm în toamna aceasta cu izvoare de lacrimi şi de ploi. În orice toamnă mor atâtea despărţiri. E drept că şi în moarte există o democraţie a morţii. Şi în anotimpul acesta este şi trecutul şi prezentul şi viitorul guvernării. Săgeata ultimei priviri din opoziţie se opreşte în anticipate. Părerile de rău dau de acum ocol. Opoziţia s-ar lăsa sedusă de amăgiri. Să-i priească un rol de spectator al unei mari iubiri? Cui? Celor ce se înfruntau cu îndestulare?! Sau poate că unii sunt prea îndestulaţi?! Remanierea nu înseamnă trezirea la realitate. Pofta de domnie vine ca şi pofta de mâncare. Mâncând. Suferinţa zidurilor nu are niciodată legătura cu cea a stomacului. Ne furişăm ca nişte fugari prin viaţă. Ce deşertăciune a deşertăciunilor. În loc să ne preocupe fundaţia şi cărămida visului nostru, ne uităm speriaţi la drobul de sare. Meşterul Manole zideşte încă. Am putea să primim autografe de iubire. Ce-am putea să le oferim celor peste o sută de mii de oameni care vor fi disponibilizaţi în această toamnă?! Putem să punem speranţe în ruine? Cât de sfinţită e roua nădejdii? Dar starea de jale? Of, fir-ar ea de sărăcie! Ca o muiere trupeşă şi dăunoasă ne dă târcoale.
Toată vara s-au lamentat unii pe tema sărăciei şi a democraţiei. Lamentaţii pe mai multe teme date. Răsfoite, filele de istorie ale existenţei noastre sunt toate prinse între vremuri tulburi. Toată istoria noastră a fost o succesiune de vremuri tulburi. Dacă s-ar putea să pribegim peste vremurile tulburi! Săraci să fim, dar să fim în rând cu lumea. Lupii tineri, la noi, sunt gălăgioşi şi fără colţi. Opoziţia ar vrea să urce apele la deal. Evident că vor avea mai mulţi prieteni şi la fel de mulţi duşmani. Liderii de sindicat îşi planifică variantele de lucru. Mitingul cu pinguini. Numărul lor de prieteni şi duşmani rămâne staţionar. Avem belşug de guverne. Reţete cu remaniaţi. E greu de tranşat între tabere. Între filiere. Unii cad din zbor ameţitor. Alţii se pregătesc de avânt. De nu ar fi aşa flămânzi, mulţi dintre români, s-ar apuca să înveţe democraţia morţii. Populaţia plătitoare de taxe rămâne ca dantela de Bruxelles. Tivită şi spartă. Ce păcat că nu s-a inventat transplantul de tandreţe.
2. ISTORIA E SCRISĂ DE ÎNVINGĂTORI
Suntem furioşi pe ceea ce se întâmplă în sistemul medical. Ameţiţi de chiotul durerii, ne răsucim în analize, constatări, comisii şi anchete. Înfloresc imperii private pe spinarea sistemului public de sănătate. Un dezmăţ financiar se revarsă peste fel şi fel de clinici particulare, spitale particulare ori alte SRL-uri ce prestează diferite servicii. Nu mai avem puterea să ne revoltăm. Ni se despletesc vorbele în bucăţi de beznă. Încotro? Liniştea aceasta nu o să ne putrezească? Ne vom descurca? Sigur ca ne vom descurca. Ne vom adapta.Vom supravieţui. Le vom da cu tifla. Cât suntem în viaţă. Atunci când la icoana sufletelor vom aprinde candela poemelor albastre, ne va seca la inimă, durerea pierderii.
Uimitori, guvernanţii, rumeniţi de soare şi de sănătoasa frunză verde, ajustează bugetul ţării ca boabele de porumb la descântec. Nebunia îmboboceşte în coifuri sub care dospesc mormane de bani. E cutremurător cu câtă uşurinţă evaluăm în bani, viaţa. E cutremurător cu câtă uşurinţă evaluăm în bani, omul. Un mercurial din cruzimea crizei. Cine îşi caută alinarea în viscolul pripegiei, îşi va adapa dimineţile cu tristeţe. Stăm ca sub un clopot şi ne pocnesc peste tâmple tăierile. Salutul lefegiilor e “ţie cât ţi-a tăiat?!”. Tăiatul fiind perceput ca formă de exercitare a puterii. Care putere la unii, ia minţile.
Cu magice puteri de bine, un arab palestinian a refuzat deznădejdea şi nu a rămas cu braţele în vânt. Creaţia doctorului Raed Arafat se numeşte SMURD. Iar creaţia SMURD-ului pentru noi se numeşte solidaritate. Cu suflet şi cu minte, doctorul Arafat plămădeşte trasee de viaţă. Îl ştiu din perioada anilor `90 când se zbătea la Târgu Mureş să convingă birocraţii că SMURD-ul nu va înlocui salvarea. Iar faptul că visul doctorului Arafat a devenit în 20 de ani, substativ comun în România, e triumful luptătorului. Şi, de ce nu, al învingătorului. În rest, la moara pesedistă nu mai e grâu de măcinat. Roata morii se învârteşte şi pesediştii se macină între ei. În politică, toţi se macină între ei. Darwinismul social îşi întinde partitura, temeinic. Fiecare îşi are povestea şi gloria. Va scrâşni din dinţi fostul candidat la preşedinţie timp de şase luni? Şi dacă îi crapă smalţul?
De la guvernare bate vânt tăios de stepă. Vine toamnă ciufulită cu burniţă şi ciori. Economia arde luminos în reclame. Numai pe cer, luna creşte ca o pâine.
3. CUMETRIA CU DIAVOLUL
Motoare.Viteză. Răniţi. Mutilaţi. Morţi. Lumânări. Coşciuge. Radiaţii. Arsuri. Peşti ucigaşi. Miniştrii. Bani. Cozi. Paşapoarte. Impozite. Manelişti. Tensiune. Boc. Băsescu. Udrea. Şomeri. Guvernarea în şedinţe. Cioară vopsită. Opoziţia în vacanţă. Cuvinte cu fard. Veşti proaste. Frunză verde desenată. Frunză verde uscată. Scumpiri. Inflaţie. Disponibilizări. Orbire politică. Gândiri cu glas tare. O ţară de mână a doua. Guvernanţi de mâna a doua. Un popor de mâna a doua. Lovituri de imagine. Creşterea credibilităţii. Duşmani. Când treci prin viaţă, să ai un pom sădit. O casă ridicată. Un copil crescut. Râd dracii. Şi dau cu toporul. Vorbele ca un bici. Cu desaga în spinare. Pribegie. Scandal cu bâte şi săbii. Copii spulberaţi pe trecere de pietoni. Furturi cu omor. Violuri cu violenţe cumplite. Poliţie neajutorată.
Al treilea an de recesiune. Un popor cocoşat. Prea mulţi pensionari. Eliminaţi pensiile! Buimăcială. Buluc. Îmbulzeală la sfintele moaşte. Avere la vedere. Unii se clătesc în noroi. Avere ascunsă. Taxă de solidaritate. Arşiţă. Ploi torenţiale. Văpăi. Inundaţii. Fum. Foc. Alunecări de teren. Trăim o vară atât de fierbinte încât dimineaţa ne pârjoleşte şi bobul de rouă. Roiesc pierdute în jurul nostru, grădinile. Pământul ţipă încrezător şi singur. Un timp neîndurător. Un timp blând. Un timp crud. Un timp care nu trebuie stins. În existenţa noastră iluzorie, timpul acesta e cea mai zdrobitoare din dovezi. Mai trebuie să şi trăim.
Şuieră ca o năpârcă gândul rău. Pe limba cetăţeanului român, în timpul care vine, îl aşteaptă moartea. Îl aşteaptă frigul iernii. Îl aşteaptă hoţia perversă, cu solzii de şarpe, a preţurilor. Îl aşteaptă catastrofa. Numai viaţa, nu. Pentru ce nu ne ocrotim timpul? Pentru ce ne fierbem în lacrimi, înainte ca ele să curgă? Descriu unii asfinţitul, înainte de venirea dimineţii. Ca nişte pui rătăciţi, ne pendulăm între ecrane. Preşedintele ar cheama opoziţia la guvernare. Dar alianţa de la guvernare e soluţia optimă pentru acest timp. Tăcere între şoapte. Falimente. Muncă la negru. Înfricoşător extaz. Ascuns sorbea metafora setoasă. Cu nodul în gât. Adevăr nestatornic. Timp nestatornic.
Ar trebui să pornim la o căutare în suflet. Suntem mereu flămânzi de frumos.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Abonați-vă la
Postări
Comentarii