[ VIDEO ] Cum este viata chinezilor care fac milioane de gadget-uri premium
Reportaj intr-o fabrica Foxconn
care produce pentru Apple
Televiziunea americana ABC News a primit permisiunea de a face un reportaj intr-una dintre uzinele Foxconn care asambleaza terminale iPad si iPhone. Muncitorii dorm cate opt in camera in interiorul fabricii, lucreaza in schimburi de cate 12 ore, insa sefii fabricii spun ca imbunatatesc mereu conditiile de munca si cresc salariile. Un iPad trece prin mainile a mai bine de 300 de oameni in procesul de fabricatie, insa efectivele foarte mari ale fabricii asigura o productie de cateva sute de mii de gadget-uri zilnic.
Autorul reportajului, Bill Weir, se arata surprins de gradul redus de automatizare din fabrica si de faptul ca aproape orice componenta, oricat de mica, este montata manual. Angajatii lucreaza in schimburi de 12 ore si pot lua de doua ori pauza de masa cate o ora, pranzul servindu-l intr-o cantina gigantica unde platesc cam 0,80 dolari.
Foxconn este o companie foarte controversata pentru modul in care isi trateaza angajatii despre care s-a scris ca sunt exploatati si fortati sa lucreze 60 de ore/saptamana pentru salarii foarte mici. La Foxconn s-au sinucis 18 muncitori, iar de doi ani s-a decis montarea unor plase speciale pe toate cladirile din fabrica.
Seful gigantului IT Foxconn cere sa fie consiliat de directorul unei gradini zoologice pentru a invata sa gestioneze cei un milion de angajati ai grupului
Noul browser de la Google Chrome 17, conform ACTA SOPA si PIPA
Un sistem de file-sharing sub denumirea de Tribler pare să fie imun în faţa atacurilor din partea autorităţilor sau a organizaţiilor anti-piraterie.
Trei legi foarte controversate, ACTA (cu aplicarea inclusiv în Europa) şi SOPA şi PIPA (cu aplicare în SUA) pun în pericol siteurile de file-sharing existente, dorinţa fiind protejarea drepturilor de autor.
Realitatea.net a semnat o petiţie pentru a determina România să împiedice ratificarea ACTA. O poţi citi şi semna AICI.
Citeste mai mult pe REALITATEA.NET:
http://www.realitatea.net/siteul-care-pacaleste-acta-sopa-si-pipa-tribler-alternativa-la-torrente_912807.html
"A doua venire" a Internetului
Care este firul invizibil care leaga companii precum Facebook, Zynga sau Twitter? Potrivit unei companii de brokeraj care evalueaza cele mai mari companii private, cele trei sunt avangarda celui de-al doilea Internet.
Potrivit reprezentantilor firmei de brokeraj Wedbush Securities, exista o serie de atribute comune care permite acestor "jucatori" sa creasca mai mult decat cei traditionali.Cel mai important dintre acestea este intelegerea mai buna a valorii web-ului social.
"Internetul social"
Printre caracteristicile comune companiilor din noul val se numara deschiderea platormelor catre dezvoltatori, inovarea continua si rapida si participarea activa la dialogul cu utilizatorii.
Mai mult, fiecare user/client primeste o experienta personalizata, iar conexiunile create incurajeaza "descoperirea celuilalt" si nu "cautarea lui".
Raportul firmei de brokeraj analizeaza valoarea Facebook, in comparatie cu Google, dar si pe cea a altor jucatori-cheie precum Quora, The Huffington Post, sau Zynga, fiecare reusind sa doboare liderii primului Internet.
The Huffington Post a depasit CNN, Quora a dat clasa serviciului Yahoo Answers, iar Zynga a surclasat Miniclip.
Una din putinele companii care pot face saltul la noul val de Internet, fara a-si pierde pozitia, este Linkedin.
Analizand valoarea de piata a Facebook si evolutia acesteia, specialistii din cadrul Wedbush au ajuns la concluzia ca cea mai mare retea de socializare online ar putea ajunge la o valoare de 234 de miliarde de dolari, in 2015.
In plus, Facebook ar putea acapara 15% din piata globala de social advertising, ajungand la marje de profit mai mari cu pana la 50%, fata de perioada actuala.
Si totusi, mai exista un aspect pe care raportul firmei de brokeraj il precizeaza: nu exista nicio garantie ca in urmatorii ani nu vor aparea noi site-uri care sa le detroneze pe cele din al doilea Internet.
Quora, spre exemplu, pare ca a atins varful de popularitate si este incert felul in care va continua serviciul social de intrebari si raspunsuri.
Citeste raportul integral
The Second Internet
ACER ICONIA - LAPTOP CU DOUA FETE !
Viaţă de angajat român la Google şi la Facebook
În 2001, a primit oferta de a efectua un stagiu la Google. Era plătit cu 30 de dolari pe oră. Imediat, şi-a dat seama de ceva: "Google nu face nimic la repezeală, lasă mereu loc de creştere. Putea să facă o fabrică de cherestea, tot ar fi scos profit", spune Cătălin.
Interviu: "Nu poţi fenta algoritmii"
A fost angajat în 2002 şi, din 2004 până în 2006, a fost unul dintre inginerii care intervievau aspiranţii la un post la Google. În primul rând, la angajare nu contează prea mult dacă ai absolvit o facultate în România, vestul Europei sau SUA, spune Cătălin.
În schimb, ai şanse foarte mici dacă nu ai măcar patru ani de studii superioare în informatică. Vei avea interviuri cu mai mulţi ingineri de la Google. Fiecare te va chestiona timp de 45 de minute, după care te va nota: "Sigur pun întrebări din algoritmi. Nu ai cum să pă căleşti algoritmii. Programarea s-a schim bat, a devenit o artă de a lua bucăţi gata făcute şi de a le pune împreună, dar undeva intervine creaţia ta".
Poate sună a clişeu, dar viitorul angajat trebuie să demonstreze pasiune. Cătălin Frâncu îşi aminteşte un interviu: "L-am întrebat pe un tip la ce proiecte a lucrat. Omul s-a aprins. Lucrase la un sistem de arbitraj automat în tenis şi povestea cu plăcere de spre asta".
Salariu: cam 100.000 de dolari pe an
Dacă eşti angajat, uiţi de dolarii pe oră. "Pentru un tip cu 2-3 ani de experienţă ca programator, salariul e 90-100.000 de dolari", explică fostul angajat, care a părăsit Google în 2006, pentru câteva proiecte personale, printre care www.dexonline. ro.
Alături de salariu şi cele câteva acţiuni primite la angajare, ai mese gratuite, serviciu poştal, cabinete medicale, chiar şi frizerie şi spălătorie auto. Îi convine angajatului, dar şi companiei. "Google vrea să te ţină cât mai mult la birou. Plăteşte o armată de bucătari, dar îşi câştigă banii înapoi cu vâf şi îndesat, prin munca ta".
"La Google, m-am simţit cu adevărat respectat", spune Cătălin, dar tot el arată că nu curge numai lapte şi miere. A lucrat, în medie, 10 ore pe zi: "Nu există un sistem de pontare, dar te îndemni cu colegii. Pur şi simplu nu poţi pleca atunci când cei din echipa ta lucrează".
"20% din timp pentru ideea ta"
Dacă ai o idee care are legătură cu Google, poţi să o dezvolţi. "Poţi să dedici 20% din timpul de lucru unui soft gândit de tine. Paul Buchheit, creatorul Gmail, a lucrat la început 20%. Apoi, când proiectul a fost avizat, a trecut la 100%", îşi aminteşte Cătălin.
El crede că, pentru un programator, Google este o experienţă fantastică. "La polul opus sunt programatorii din bănci, de exemplu. Eşti o furnică, nimeni nu înţelege că, fără tine, compania ar avea o viaţă mult mai grea. La Google, erai un factor hotărâtor în direcţia companiei", încheie Cătălin.
De recrutarea noilor angajaţi se ocupă Gabriela Dan, angajată a Google Polonia. Compania caută "programatori foarte buni, pentru birourile Google din Europa", a spus aceasta, citată de Pro TV.
Zile la Google
Aproape fiecare zi de lucru a lui Cătălin începea pe la 6 dimineaţa. Locuia în San Francisco, la 40 de minute de mers cu maşina de Silicon Valley. Este zona cu cea mai mare concentraţie de firme de IT pe kilometru pătrat. Găsim aici, pe lângă Google, giganţi ca Apple, Intel, Adobe, Yahoo!, HP, Oracle, eBay, Symantec. Făcea drunul împreună cu fratele său, Cristi, ajungând la muncă pe la 07:30. Nu e însă o regulă.
"De obicei, programatorii sunt oameni leneşi, ajung târziu la muncă. De aceea, mai toate şedinţele erau după prânz", povesteşte Cătălin. De obicei, ziua lui de muncă lua sfârşit pe la 18-18:30. "Google ştie să te dezvolte şi să facă din tine un programator complet. Desigur, cea mai mare parte a muncii noastre era să scriem cod. Dar erau şi zile în care participai la întâlniri unde erau invitaţi oameni cu adevărat mari. Nu oriunde ai şansa să stai de vorbă cu creatorii Python sau Java", spune el.
Cum a fost unul dintre primii 500 de angajaţi, Cătălin poate spune că a trăit perioada romantică a Google. "În fiecare vineri, erau întâlniri cu Larry Page şi Sergey Brin, fondatorii Google. Angajatul afla detalii despre dezvoltarea companiei, ce produse s-au mai lansat. La început, erau anunţate şi zilele de naştere, apoi, când numărul angajaţilor a crescut, s-a renunţat la acest obicei. În anii de început, "când lumea a realizat că Google e un proiect cu un viitor măreţ", s-a muncit pe brânci. "Stăteam vreo 11 ore la birou", povesteşte Cătălin. Singurul an în care s-a relaxat puţin a fost 2004, anul când Google a fost listată la bursă. Bine, relaxare a însemnat "doar" vreo 9 ore de muncă pe zi.
Cătălin a lucrat la crawlerul Google. Pe scurt, faza de crawlare este cea în care se stochează milioane de pagini pe serverele Google, pentru ca apoi să fie indexate şi servite celor care caută.
Cu trecerea anilor, Cătălin e de părere că spiritul de la început al Google s-a schimbat puţin. "Sentimentul meu este că, în 2004, compania era condusă de ingineri. Adică inginerul era ţinut în puf, producea şi dădea direcţia companiei. Acum, poate şi sub presiunea concurenţei, au venit foarte oameni de marketing, de vânzări, de la concurenţă şi, în loc să fie integraţi în spiritul Google, au schimbat ei spiritul Google", consideră Cătălin.
Pentru a aplica la Google, trebuie să depuneţi un CV pe site-ul www.google.com/jobs.
Cristian Strat - omul care a spus "NU" unui job la Google
A refuzat oferta de full-time deoarece a simţit că poate să îşi dezvolte propriu proiect. După ce a fondat agregatorul de joburi balaur.ro, alături de Silviu-Ionuţ Gănceanu şi Mircea Paşoi, a decis că este timpul pentru un alt proiect.
Alături de colegul Paşoi, dezvoltă Summify, o aplicaţie care oferă soluţie la surplusul de informaţie de pe internet. Aplicaţia face un rezumat al informaţiilor utile pentru tine şi ţi-l trimite prin email.
Care au fost circumstanţele în care ai ajuns la Google?
Cristian Strat: Am făcut două internship-uri (stagii) în timpul facultăţii. Primul internship a fost în 2007. Un prieten fusese deja la Google şi m-a recomandat iar cei de acolo m-au contactat pentru câteva interviuri prin telefon. Interviurile au constat în întrebări de algoritmi, structuri de date şi programare orientată pe obiecte. Cred că au mers destul de bine. La scurt timp, m-au invitat să fac un internship la sediul lor principal din Mountain View, California.
Al doilea internship a fost în 2008, de data aceasta în Zurich, Elveţia. Procesul a fost mai simplu, nu a mai trebuit să dau interviuri.
Cum erai plătit?
Eram plătit bine, comparabil cu un salariu de angajat full-time. La Google, intern-ii sunt luaţi în serios, lucrează la proiecte reale, cot la cot cu ceilalţi angajaţi, fac parte din procesul de planning (planificare), au acces la aproximativ aceleaşi informaţii ca angajaţii full-time şi sunt plătiţi comparabil cu aceştia. Mai puţin, dar nu cu mult.
Vorbeşte-ne puţin despre atmosfera din cadrul companiei.
E o experienţă continuă de învăţare pentru că oricât de bun ai fi, întotdeauna eşti înconjurat de oameni şi mai buni. Ca inginer software e o mare realizare să lucrezi alături de oameni precum Guido van Rossum (creatorul Python), Ken Thomson (UNIX) sau Tim Bray (XML). Pe lângă calibrul coechipierilor, atmosfera de la Google cred că se distinge şi prin standarde înalte de etică şi corectitudine. E o companie foarte deschisă, cu procese transparente, bazate pe încredere, în care fiecare angajat are acces la foarte multe informaţii sensibile.
Ce cerinte are Google la angajare si ce oferă într-un job?
Google oferă un salariu competitiv, bonusuri anuale semnificative, un pachet de acţiuni - stock options, şi asigurare medicală. E o ofertă tipică pentru o astfel de companie.
Pe lângă aceastea, Google e renumit pentru facilităţile "extra" pe care le oferă angajaţilor, cum ar fi cele trei mese pe zi gătite de bucătari renumiţi, masaj, băuturi, snacks-uri nelimitate, sală de fitness, piscină, birouri amenajate cu jocuri şi spaţii de relaxare.
Cerinţele de angajare diferă de la poziţie la poziţie, şi probabil de la echipă la echipă. În cazul meu, accentul s-a pus pe baza teoretică - algoritmi, structuri de date, arhitectură - şi pe capacitatea de a implementa ceva cu cât mai puţine bug-uri (erori în programare - n.r.) şi cât mai elegant. Nu se pune accent pe o tehnologie anume, pe un limbaj anume de programare. Consensul este că tehnologiile se învaţă repede, mai ales că ai de la cine, însă trebuie să stăpâneşti bazele.
De ce nu ai rămas pentru full-time? Cât îţi ofereau pentru un astfel de job?
Am primit o ofertă foarte bună, însă nu pot da detalii exacte. Nu aveam nimic de reproşat, însă am refuzat oferta pentru că doream să pornesc o companie proprie, un start-up în tehnologie. Întotdeauna mi-am dorit să fac asta şi am considerat că e momentul ideal.
Ce este Summify.com? Acesta este proiectul pentru care ai decis să îţi dedici timpul, renunţând la o carieră la Google?
Summify.com este un start-up pe internet, cu sediul în Vancouver. L-am pornit împreună cu doi prieteni şi alături de investitori din Canada şi din Silicon Valley (acolo unde se află sediul Google, dar şi sediile unor alţi giganţi IT, ca Apple, Intel, Adobe, Yahoo!, HP, Oracle, eBay sau Symantec).
Summify.com alcătuieşte un rezumat cu cele mai importante ştiri şi articole postate de prietenii tăi de pe Facebook, Twitter şi pe feed-urile tale RSS. Rezumatul îţi este trimis zilnic, pe email. Importanţa este calculată relativ la fiecare utilizator în parte, deci ce e important pentru mine nu e neapărat important şi pentru altcineva.
Pentru mine, Summify reprezintă o oportunitate uriaşă, care vine în întâmpinarea unei probleme majore - surplusul de informaţie la care suntem expuşi pe internet. Suntem conectaţi cu din ce în ce mai mulţi oameni pe din ce în ce mai multe reţele sociale, precum Facebook, Twitter, LinkedIn, Instagram. Vom avea nevoie de unelte care să facă faţă acestui flux de informaţii, care să înţeleagă ce e mai important pentru mine acum şi să ignore restul.
Vezi AICI portretul angajatului român la Google
Acest website este un pamflet!
Nu ne asumam nici o raspundere in ceea ce priveste continutul materialelor prezente pe website sau pentru continutul comentariilor lasate de utilizatorii acestui website si nici nu consideram a incalca in vreun fel drepturile de autor avand in vedere faptul ca se considera a fi informatii publice atata vreme cat sunt culese de pe siteuri publice care nu specifica intr-un mod expres ca ar fi proprietatea cuiva. Materialele prezentate pe acest website sunt in totalitate primite de la vizitatorii acestui website care isi asuma intreaga responsabilitate asupra lor sau al continutului lor.
Pentru nici una dintre situatii autorii acestui website nu pot fi acuzati de nimic.Pentru eventuale reclamatii va stam la dispozitie cu adresa de e-mail remusvoda@yahoo.com pentru gasirea unei rezolvari pe cale amiabila.
Comentariile fara rost sau cele vulgare pot fi sterse fara o anuntare prealabila .