[ VIDEO ] Pomeranianul alb
Pomeranian-ul este cunoscut ca are descendenti din cainii de sanie din Laponia si Islanda. Rasa este cea mai mica din grupa de caini cunoscuta ca tipul "Spitz". Initial, versiunea mai mare de Pomeranian a fost cunoscuta ca un ciobanesc abil. In cele din urma, Pomeranian-ul a fost adus in tinuturile Pomerania, localizate pe coasta sudica a Marii Baltice, si, aici, se crede ca rasa a fost prima data obtinuta la dimensiunile de astazi si a primit numele de Pomeranian.
[ VIDEO ] POMERANIANUL NASTRUSNIC
Rasa se simte bine si daca este singurul caine al familiei si daca imparte casa cu alti caini. Daca aveti mai mult decat un Pomeranian, galagia, poate deveni o problema. Rasa tinde sa devina foarte zgomotoasa, in special, cand este intr-un grup.
VECINII SI CAINELE - zambet
El deschide si ea zice:
- Auzi, abia am ajuns acasa si am chef sa ma distrez, sa ma imbat si sa fac sex toata noaptea... tu esti ocupat diseara?
- NUU, nuuu!!
- Atunci imi tii si mie cainele?
[ VIDEO ] Capusele care imbolnavesc de encefalita - PERICOLUL DIN IARBA !
In ultima vreme capusele s-au inmultit simtitor si au impanzit parcurile si locurile de joaca ale copiilor. Muscatura acestora poate infecta de encefalita de capusa.
Pericolul este mai ridicat in Transilvania, unde autoritatile monitorizeaza 11 judete pentru a stavili imbolnavirile. Dezinsectia in parcuri se va repeta la interval regulat pentru miscorarea pericolului. Recomandarea pentru parinti este supravegherea atenta a copilului atunci cand se joaca intr-un spatiu verde cu iarba inalta.
Autor: Laurentiu F.
[ VIDEO ] Maidanezii în România - ce facem cu ei ?
În cursul campaniilor electorale ale anului 2008, comentatorii scenei politice au considerat fenomenul maidanezilor (denumiţi cu emfază câini comunitari) ca fiind al treilea în ierarhia problemelor cu care se confruntă majoritatea covârşitoare a oraşelor României.Cu toate acestea, un program naţional de reducere a populaţiei şi de prevenire a agresivităţii maidanezilor nu a fost încă implementat. Ceea ce se observă însă este că strategiile propuse (fie de organizaţiile militante pentru drepturile animalelor şi protecţia animalelor, fie de instituţiile guvernamentale şi municipale) se concentrează îndeosebi asupra reducerii numărului maidanezilor, în vreme ce problema creşterii agresivităţii acestora rămâne secundară.
Aproximativ 10.000 de persoane se prezintă anual la Centrul Antirabic din cadrul Institutului de Boli Infecţioase „Matei Balş”, din Bucureşti, după ce au fost muşcaţi de câini, arată statisticile din anii 2006 şi 2007. Dintre aceştia, în jur de 8.000 sunt adulţi, iar restul copii.
În anul 2009, în Bucureşti, 11.436 de persoane au ajuns la spital cu muşcături de câini. 7.571 au fost muşcate de câini fără stăpân şi 3.865 de câini cu stăpân...
În Craiova sunt aproximativ 4.000 de maidanezi şi un singur adăpost, în cartierul Făcăi, care dispune de 95 de locuri. Potrivit unui raport pe 2007 al Direcţiei de Mediu din cadrul primăriei Timişoara, la fiecare cinci zile, o persoană a ajuns la spital muşcată de unul dintre cei peste 11.000 de maidanezi de pe străzi.
În ianuarie 2008, parlamentul a votat Legea nr. 9/2008 prin care se interzice eutanasierea câinilor fără stăpân, şi pedepseşte abandonarea câinilor cu închisoare de la 3 luni la un an sau amendă de până la 600 de lei. Totuşi, nimeni n-a încasat vreo amendă, poliţia preferând să paseze în continuare răspunderea la ASA. Aceasta nu mai poate nici măcar să prindă câini de pe străzi pentru că ambele adăposturi sunt pline şi nimeni nu vine să adopte câini.
Maidanezii în Bucureşti
În perioada 2001-2003, primarul Bucureştiului de atunci, Traian Băsescu, a adunat de pe străzi circa 100.000 de câini, pe care i-a şi eutanasiat în proporţie covârşitoare - pe mulţi în aceeaşi zi în care-i prindea.
În 2003, consiliul a votat spargerea Administraţiei pentru Supravegherea Animalelor (ASA) pe sectoare, încetând activitatea acesteia pentru şase luni. Din vara lui 2004, ASA a fost reînfiinţată, iar până în 2008 numărul câinilor prinşi s-a situat constant în jurul a 13.000-15.000 anual, cu adopţii de maximum 1.000 - 2.000 de câini. În ciuda promisiunilor, iubitorii de animale n-au avut puterea de a adopta toţi câinii prinşi.
În perioada 2001-2007 Administraţia pentru Supravegherea Animalelor - Bucureşti a raportat capturarea a 108.000 câini dintre care 80% au fost eutanasiaţi, iar 20% revendicaţi ... O altă statistică dată publicităţii de către aceeaşi administraţie arată că, între 2001-2007 inclusiv, cifra exactă a fost de 144.339 câini eutanasiaţi ! Pentru aceasta s-a folosit un buget de 9 milioane de euro ...
******
Asa o duc cainii maidanezi la o statie OMV ...
- Un film ce merita a fi vazut este Viaţă de câine (1998), un film documentar realizat de regizorul Alexandru Solomon.
***********************
Ajutor de aici :
- Adrian Majuru, Bucureştii mahalalelor sau periferia ca mod de existenţă, 2008
- Aristide N. Popescu, Semper fidelis, 1981
Poti citi si aceste articole :
Maidanezii nerevendicaţi în 7 zile vor fi eutanasiaţi, 27 aprilie 2010, gandul.info, accesat la 29 aprilie 2010
CAMPANIE EVZ: Ce facem cu maidanezii?, 25 Martie 2008, evz.ro, accesat la 12 februarie 2010
Soarta maidanezilor, amânată de alegeri, 17 Aprilie 2008, evz.ro, accesat la 12 februarie 2010
Oprescu nu este de acord cu eutanasierea câinilor fără stăpân, 28 aprilie 2010, gandul.info, accesat la 29 aprilie 2010
Inspirat de aici :
- http://radummoga.blogspot.com/2010/02/proiect-pntru-protectia-cainilor-fara.html Proiect pentru protectia cainilor fara stapan
- straydogs.ro este un site şi un forum pentru urmărirea şi dezbaterea fenomenului maidanezilor (al câinilor fără stăpân), cu precădere al celui din România.
- www.wsdindia.org o organizaţie din Mumbay– administrează o pagină web despre câinii paria, câinii fără stăpân din India
- www.beastsofthebalkans.com un site despre maidanezi din Bulgaria
MALAMUT de ALASKA - caini utilitari
Tara de origine: Statele Unite ale Americii.
Istorie: un trib al Innuitilor numit Mahlemut a dezvoltat in Nord-Vestul Alaskai o specie de caine care sa traga de sanie pe orice vreme si care sa-i asiste la vanatoare. Cainele pe care l-au dezvoltat are aceiasi origine cu alte rase arctice: Samoyed rusesc, Husky siberian, Eskimo si Labradorul. Insa cainele Malamut nu a fost crescut pentru viteza ci pentru putere. S-a constatat ca Malamutii se inmultesc cand e cald ca sa se imperecheze si cu lupii. Desi Clubul American Kennel nu a recunoscut oficial rasa pana in 1935 , s-a presupus ca Malamutii au contribuit la calatoria polara a lui Perry, Cook si Byrd. In epoca aurului au fost facute cateva imperecheri cu caini mai rapizi, dar au fost dezavantajoase pentru rasa.
Clasificarea rasei: apartine grupului utilitari si sint folositi la trasul saniilor , la concursuri, ca animal de companie si la expozitii.
Reguli de hranire: daca sint folositi la trasul saniilor, acestcaine va fi pus la dieta intrucat arde o mare cantitate de calorii. Ca animal de casa se accepta o dieta normala. Dieta trebuie impusa de mic pentru ca face parte dintr-o rasa mare. Aceasta impiedica aparitia problemelor la oase si la incheieturi.
Media de viata: speranta de viata pentru un Malamut de Alaska este intre 9 si 15 ani, cu media de 10 ani.
Costuri: costul unui catelus este destul de mare. Odata cumparat, pe langa hrana vor fi si alte cheltuieli. Este o specie puternica, asa ca vizitele la doctor vor fi putine.
Media de pui fatati : uzual sunt de 7-8 catei pe sarcina.
Descrieri fizice generale: este un caine mare, solid, cu blana impermeabila, care poate fi neagra, gri sau rosiatica, si cu insemne distinctive albe. Cainele seamana cu ruda sa indepartata, lupul, insa acesta este domesticit si nu este hibrid din lup.
Inaltimea si greutatea: masculul masoara 64-71 cm iar femela 58-66 cm, cantaresc intre 38 si 56 kg.
Tulburari: este o specie puternica si cea mai importanta problema este displezia de sold. Au inclinnatii spre lipsa de cupru si zinc.
Inteligenta: deoarece este o specie dominanta, ma ales intre cei de acelasi sex, este necesar sa fie socializati inainte de a fi lasati sa se joace liber in parc. Un astfel de caine are nevoie de un stapan care sa joace rolul sefului de haita si care sa-l dreseze cu blandete, dar ferm.
Caracteristici evidente: este un caine puternic, osos. Capul este micut, mai ales intre urechi. Ochii sint brazdati cu negru si au forma migdalei. Voluminos in proportie cu craniul, botul are aceeasi marime si in lungime si in inaltime. Nasul este negru, dar se poate intalni si o culoare mai deschisa la cei maro. Dintii sint mari si calca bine unul peste altu. Urechile medii ca marime, sint triunghiulare cu varfurile rutunjite. Gatul si pieptul sunt puternice. Corpul este compact, adunat astfel incat lungimea este putin mai mare decit inaltimea. Intre solduri se gaseste o adancitura usoara, iar spatele este musculos si mediu ca lungime. Coada nu este curbata cit sa stea pe spate, dar nici dreapta ca cea de vulpe. Umerii au o adancitura medie care duce direct catre picioarele din fata.
Exercitii: 60-80min/zi. In timp ce aceasta specie se adapteaza la circumstantele familiei, stapanii trebuie sa faca exercitii grele cu ei. Unii isi inscriu cainii la curse de tras sanii, asa ca e suficient. Malamutii au tendinta de a fugi, asa ca trebuie bine antrenati pana sa fie lasati la comnducere.
Temperament: seamana foarte bine cu vulpile, si multi presupun ca sint caini de paza. Dar se inseala amarnic. Ei sint prietenosi, afectivi, si latra rar. Sint loiali si nobili . Se ineleg foarte bine cu copiii, dar trebuie supraveheati de un adult. Malamutii trebuie sa invete de la o varsta fragila ce inseamna copilul, ca sa se previna incidentele. Aceasta rasa nu trebuie lasata niciodata singura, pentru ca devin introvertiti si au probleme de comportament.
Intretinere: Trebuie pieptanat 5 min/zi. Cainii naparlesc 1 data pe an , iar catelele de 2 ori. Cainele Malamut nu miroase, asa ca nu trebuie spalati des.
Culoare: sint gri, negri, nisipii, rosii, toate variantele cu insemne albe. Petele albe apar pe fata, pe
Nivel de agresiune: medie
Lungimea blanii: scurta/medie
---------------------------------------------------------------------
Malamute Music: Ahmad Jamal - Ahmad's Blues
FOTO & VIDEO : INTERNET
Sursa : aici
HOW COULD YOU?
Când eram un cățeluș, te binedispuneam cu năzdrăvăniile mele și te făceam să râzi. Ziceai că sunt copilul tău, și indiferent de câte perechi de pantofi ți-am distrus și de câte perne am smotocit, am devenit prietenul tău cel mai bun. Ori de câte ori făceam vreo năzbâtie, imi arătai degetul arătător și imi spuneai: “Cum ai putut…?”, însă apoi te aplecai spre mine, mă rostogoleai și mă mângâiai pe burtică…Educarea mea a durat ceva mai mult pentru că tu erai foarte ocupat, însă într-un final, împreună, am reușit. Îmi amintesc acele nopți în care mă strecuram lângă tine în pat, și cu boticul lipit de tine, îți ascultam confidențele și visele secrete. Erau clipe în care credeam că viața e perfectă.Împreună făceam plimbări lungi, fugeam prin parc, călătoream cu mașina, ne opream să mâncăm împreună o înghețată (eu doar cornetul pentru că “înghețata era rea pentru cățeluși”, imi spuneai). Mergeam împreună chiar și la mare…Cât moțăiam eu la soare în timp ce te așteptam să te întorci acasa la sfârșitul zilei!
Treptat, ai început să petreci tot mai mult timp la locul de muncă și în afara casei pentru că îți căutai un partener uman. Te așteptam cu rabdare și te consolam când veneai cu inima zdrobită de dezamăgiri. Nu ți-am judecat niciodată deciziile și țopăiam de bucurie de fiecare dată când te întorceai acasă. Și m-am bucurat când te-ai îndrăgostit…Ea, acum soția ta, nu este o “iubitoare de câini” (nu îi plac), și totuși eu am primit-o cu drag în casa noastră. Am încercat întotdeauna să îi demonstrez afecțiunea și supunerea. Eu eram fericit pentru că vă vedeam fericiți. Curând au apărut “puiuții umani” și eu m-am bucurat alături de voi. M-a fascinat duioșia lor, mirosul și culoarea lor rozulie… Vroiam să îi îngrijesc așa cum îi îngrijeați voi… Doar că voi erați îngrijorați că aș putea să îi rănesc.Și îmi petreceam timpul închis în cealaltă cameră, sau în cușca de câini. Numai eu știu cât îi iubeam! Și am devenit un“prizonier al iubirii”.
După ce au început să crească, am devenit prietenul lor. Îi lingeam în timp ce ei se urcau pe spinarea mea. Se agățau de blana mea și mă trăgeau, imi băgau degetele în ochi, îmi cercetau curioși urechile și îmi dădeau sărutări pe nas. Eu îi adoram, și le adoram mângâierile, pentru că ale tale erau din ce în cemai rare. I-aș fi apărat cu prețul vieții mele dacă ar fi fost necesar. Mă strecuram în patul lor și le ascultam preocupările și visele secrete. Așteptam răbdător la fereastră să aud mașina ta când te întorceai de pe strada. A fost o perioadă în care dacă cineva te întreba dacă aveai câine, scoteai o fotografie cu mine din portofel și le povesteai mandru despre mine. Au trecut câțiva ani și apoi le răspuneai doar “da” și schimbi repede subiectul. La început eram “câinele tău” iar apoi doar “un câine”.
Acum ti-e greu sa-mi faci capricii și te plângi de fiecare cheltuială necesară pentru întreținerea mea.
Ți s-a oferit șansa să te muți cu serviciul în alt oraș. Te vei muta cu familia ta într-un apartament în care nu este voie cu animale de companie. Ai luat această decizie pentru că așa este mai bine pentru “familia ta”, însă îmi amintesc că a fost un timp când eu eram singura ta familie. Am fost încântat de plimbarea cu mașina până am ajuns…La adăpostul de animale! Mirosea a câini, a pisici, a teamă, a disperare…Ai completat documentele și ai spus: “Știu că veți găsi o casă bună pentru el”. Au ridicat din umeri și te-au privit cu tristețe. Știau destinul ce-l așteaptă pe un câine de o anumită vârstă, chiar având “pedigrí”. A trebuit sa îl indepărtezi de mine pe copilul tău atunci când, prins de gâtul meu implora strigând: “Nu, tati, nu îi lăsa să îmi ia câinele! ''
M-am întristat pentru ei, pentru lecția pe care le-ai dat-o atunci despre prietenie, loialitate, iubire, responsabilitate si respect pentru orice formă de viață. Tu m-ai mângâiat ușor pe cap evitându-mi privirea, și ai refuzat să păstrezi ca amintire zgarda și lesa mea. Aveai o întâlnire la care trebuia să ajungi, așa cum aveam și eu una...
După ce ai plecat, tinerii spuneau că probabil tu știai de mutarea asta cu mult timp în urmă dar că nu ai încercat să îmi cauți altă familie care să mă vrea. Unul dintre ei, dând din cap a spus:
“Cum ai putut…?”
Altfel, erau foarte drăguți cu noi atunci când programul lor le permitea. Ne dădeau desigur de mâncare, însă mi-am pierdut apetitul după câteva zile. La început, întotdeauna când trecea cineva pe lângă cușca mea, mă uitam sperând că ești tu, că te-ai răzgândit, și că totul a fost doar un vis urât…Am sperat ca printre oamenii ăia se va găsi unul care mă va lua să mă ingrijească, să mă salveze. Când mi-am dat seama că nu puteam concura cu puiandrii drăguți care atrageau toată atenția, m-am retras într-un colț și am așteptat… La sfârșitul zilei am auzit pașii cuiva care venea după mine…M-au dus până la sfârșitul coridorului, într-o cameră separată. O cameră suspicios de liniștită. M-a ridicat pe masă și în timp ce îmi mângâia urechile îmi spuse:“Nu-ți fie teamă”. Inima mea a început să zvâcnească intuind ceea ce se va întâmpla. “Prizonierului iubirii” i s-au sfârsit zilele. Așa cum era normal pentru mine, am simțit durerea acestei femei. Sarcina ce-i fusese încredințată o apăsa chiar dacă încerca să o disimuleze. Știam acest lucru la fel cum știam atunci când fiind un cățelușîți cunoșteam toate stările tale.
Probabil pentru că înțelegea limbajul meu de câine, spuse: “Îmi pare rău”. Mi-a explicat că aceasta era munca ei și că voi merge într-un loc mai bun, unde nu voi mai fi ignorat, nici abandonat. Un loc plin de lumină și iubire, care nu se aseamănă deloc cu această viață pământească. Cu ultimele fărâme de energie am încercat să îi transmit printr-o bătaie de coadă că acel:
“Cum ai putut…?”
Nu te voi uita niciodată…
Nota autorului
Dacă “Cum ai putut?” ti-a adus lacrimi in ochi pe măsură ce ai citit-o, asa cum mi-a adus și mie pe masura ce o scriam, este pentru că aceasta este povestea a milioane de animale de companie care mor in fiecare an în adăposturile de animale din toată lumea. Oricine este binevenit să distribuie acest eseu în scopuri necomerciale, atâta timp cât este atribuit în mod corespunzător dreptul de autor.
Vă rog sa-l folositi pentru a ajuta la educarea publicului larg, pe site-uri web, în buletine de stiri, la adăposturile de animale și in cabinetele medicale veterinare.
Spuneți oamenilor că decizia de a adopta un animal de companie este foarte importantă și pe viață, că animalele merită toată dragostea și atenția noastră. Dacă nu îl poți îngriji, este de datoria ta să îi găsești altă familie care să o facă. La orice adăpost de animale puteți găsi sfaturi bune în acest sens. Orice fiintă vie este prețioasă.
Te rog, fa ceva pentru a opri sacrificiile și sprijină campaniile impotriva abandonului ființelor necuvântătoare.
Mulțumesc !
Jim Willis - 2001 -
Abonați-vă la
Postări
Comentarii