Se afișează postările cu eticheta politica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta politica. Afișați toate postările

[ DESTINATII DE VIS ] Cape Kaliakra



 In drumul cu mașina către litoralul bulgăresc merită să vă opriți, pentru o oră sau două, la Cap Kaliakra, pentru a admira ruinele cetății medievale, rezervația naturală foarte valoroasă și, mai ales, un peisaj unic, datorat stâncilor de culoare roșiatică ce sunt înghițite de marea de un albastru ireal.

Marea Neagră capătă culori incredibile în zilele cu soare în această zonă din nordul Bulgariei. Capul Kaliakra este fâșia de pământ care intră în Marea Neagră de-a lungul a 2 km și are o altitudine de aproape 70 de metri. Se află la aproximativ 50 de km de Vama Veche și, ca să ajungeți acolo, de la Vama Veche mergeți în direcția Varna, apoi către orașul bulgăresc Kavarna și de acolo indicatoarele vă duc, după vreo 12 km, spre Cap Kaliakra.
 Se plătește o taxă de intrare modică,  ( noi am dat 3 leva de persoana , aproximativ 6.5 lei ) există o parcare destul de mare, dar vara este mereu plină. Atenție, este un vânt foarte puternic și soare, așa că protejați-vă de razele fierbinți și luați-vă apă la voi.


Capul Caliacra (în bulgară Калиакра - Kaliakra) este un monument al naturii din Dobrogea bulgărească (Cadrilaterul), cuprinzând o cetate medievală și o rezervație naturală.
Pe vremea dacilor se ridica aici o cetate numită Tirizis. Grecii au redenumit-o Kali Akra însemnând "bun adăpost" (față de vânturile din nord-est), denumire păstrată până în epoca bizantină și preluată de turci sub forma Celigra. În sec. al XIV-lea, Despotatul Dobrogei și-a stabilit aici capitala sa, în timp ce călugării au transformat peșterile din faleză în schit.


În anul 1396 cetatea a fost asediată de turci și salvată prin intervenția voievozilor munteni, dar în 1421 ea a fost cucerită și distrusă. Legenda locală spune că 40 de fecioare s-au aruncat de pe faleză în mare ca să nu fie prinse de turci. Cetatea a fost ruinată definitiv, cisternele fiind distruse în acest război și în cele care au urmat.
Între anii 1913-1916 și 1918-1940, capul a făcut parte din județul Caliacra, România. În anii 1930, naturalistul român Grigore Antipa a întemeiat aici o stațiune de cercetări zoologice marine a Institutului Bio-Oceanografic din Constanța, care după război a adăpostit un pluton de grăniceri bulgari și ale cărei ruine se mai văd încă la dreapta șoselei care duce la cetate, la un kilometru spre apus de aceasta.
În anii 1950 a fost instalat aici un radar militar al forțelor Pactului de la Varșovia (azi al forțelor NATO).

Capul Kaliakra face parte dintr-o rezervație naturală valoroasă, o zonă în care se întâlnesc specii rare de păsări și pești. Aici se pot vizita ruinele Cetății Kaliakra, ce datează din vremea dacilor și care a fost cucerită și distrusă de turci în secolul al XV-lea. Există și o legendă, conform căreia 40 de fecioare s-au aruncat atunci de pe stânci în mare, pentru a nu cădea pradă turcilor.

Merită să vizitați Capul Kaliakra, mai ales pentru peisajul încântător. Nuanțele de albastru ale Mării Negre, valurile care se izbesc cu forță de stâncile roșiatice, întinderea mării în orice parte privești, senzația de izolare, de depărtare și ruinele cetății formează un tablou perfect.

Foarte aproape de Capul Kaliakra se află și ferma de scoici Dalboka!

[ DOCUMENTAR ] Cristofor Columb – Epoca descoperirilor

În timpul secolelor XV și XVI, liderii mai multor națiuni europene au sponsorizat expediții în străinătate în speranța că exploratorii vor găsi mari bogății și terenuri vaste nedescoperite. Portughezii au fost primii participanți la acestă “cursă a descoperirilor.” Din anul 1420, mici nave portugheze, cunoscute sub numele de caravele, au împânzit coasta africană, transportând spre Europa mirodenii, aur, robi și alte bunuri din Asia și Africa.




Acesta este un film documentar despre exploratorul Cristofor Columb, europeanul care a făcut patru călătorii peste Oceanul Atlantic din Spania: în 1492, 1493, 1498 și 1502. Columb era hotărât să găsească o rută marină directă spre vest din Europa în Asia, ceea ce nu a realizat niciodată. În schimb, a dat accidental peste America. Deși nu a “descoperit” Lumea Nouă – milioane de oameni deja locuiau acolo – călătoriile sale au marcat un  început de secole de colonizare și cuceriri transatlantice.





Sau link 

Cristofor Columb – Epoca descoperirilor  

subtitrat

[ DESTINATII DE VIS ] Templul din Aspendos



Templul din Aspendos este astazi cel mai bine conservat monument de acest tip al lumii antice, un poem inghetat in piatra, care poate gazdui pana la 7.000 de persoane.






Istoric:
Acum urmeaza partea aia cu scurt istoric despre care va spuneam la inceput. Daca nu va place istoria, cititi cu ochii inchisi :))
Orasul a fost fondat de catre greci. A fost ocupat de catre Alexandru cel Mare, in momentul in care au refuzat sa plateasca dari catre acesta, dupa care a fost cedat romanilor. Daca grecii au pus accent pe artele frumoase, muzica, pictura, teatru, romanii au schimbat putin mersul lucrurilor cu artele mai crude, adica luptele cu gladiatori. Aceasta este varianta scurta, scurta. Nu avea rost sa va aglomerez „citeala” cu ani si amanunte, pe care oricum nici eu nu le-am tinut minte.
Aspendos este renumit pentru 3 lucruri: apeductul roman, care la inaltimea sa de sute de metri, transporta (pe vremea romanilor), apa de la kilometri distanta, teatrul roman care este al treilea ca marime din Europa si cel mai mare din Asia Mica, si cel mai mare centru de fabricare a bijuteriilor din Turcia. Pe primele doua le-am vazut, fabrica de bijuuri, ba. 


Pentru vizitarea teatrului roman, intrarea se face cu bilete sub forma de cartele, ca la metrou. Nu stiu cat au costat (biletele, pt carcotasi) pt ca intrarea a fost inclusa in pretul excursiei.
Teatrul roman este unul dintre cele mai bine conservate teatre antice din lume si aici se desfasoara inca spectacole. Constructia sa a fost ordonata de catre imparatul Marcus Aurelius si locul ales a fost coasta unei coline. Este renumit pentru acustica deosebita. Aceasta s-a obtinut prin saparea in forma concava a bancilor de piatra ale amfiteatrului, la nivelul picioarelor. Locul unde este asa zisa scena, pe vremea romanilor, era mai adanc cu 3 metri, a fost inaltat intre timp, mai aproape de vremurile noastre. A fost folosit pe rand ca teatru, fortareata, caravansaray, palat. Datorita acestor multiple utilizari, structura sa a suferit modificari aduse de catre arhitectii/constructorii vremurilor respective.
Impresii:
Am ajuns acolo pe la ora 11, erau deja 200 de grade, nici un nor si foarte multi elevi. Ghidul ne-a explicat ca statul turc are un program gratuit, pentru elevi si studenti, de vizitare/invatare despre istoria tarii. Tot respectul pt asta.
Am intrat, ghidul ne-a dat cateva informatii, pe care in cea mai mare parte vi le-am spus, iar apoi ne-a lasat 30 min sa vizitam de capul nostru. Binenteles ca am urcat pana sus la arcade, destul de greu pt ca treptele era inegale, tocite lucios si alunecos. De sus privelistea a fost minunata, mi-am inchipuit cum s-ar auzi un spectacol de opera acolo sau o lupta intre gladiatori si leii tinuti in cusca nemancati de saptamani (asa ne-a spus ghidul, cruzime la maxim). Blocurile de piatra, granit, calcar din care a fost construit, aveau culori si structuri diferite. A rezultat un tot mozaicat, pe care o sa-l vedeti in fotografii. Jumatatea de ora a trecut foarte repede, eu era inca cocotata la nivelul galeriilor, de unde am coborat in pasul strengarului.



----------------


Aspendos or Aspendus was an ancient Greco-Roman city in Antalya province of Turkey. The it is located seven kilometers notheast of cenral Serik. Aspendos is the third largest after the city of Perge and Sida in Pamphylia. Presently, Aspednos is famous for its impressive Roman Theater, the best preserved in Asia Minor. The theater was constructed in the 2nd century AD by the architect Zeno during the reign of Roman Emperor Marcus Aurelius in 161-180 AD on the south-east slope of the hill on which the ancient city was developed. 
 

[ DOCUMENTAR ] Țesătura universului – Ce este spațiul?

Filmul documentar Țesătura universului – Ce este spațiul? este excepțional atât din punctul de vedere al expunerii clare a informațiilor, cât și din punctul de vedere al modului în care se utilizează grafica video în vederea facilitării înțelegerii acestor informații și pentru a le face cât mai accesibile.



 Fizicianul Brian Greene ne dezvăluie un… “secret”: “Ne-am înșelat cu toții. Percepțiile noastre de timp și spațiu ne-au dus în eroare. O mare parte din ceea ce credeam că știm despre Universul nostru – faptul că trecutul s-a întâmplat deja și că viitorul e ceva ce va fi, faptul că spațiul este doar un vid gol, că universul nostru este singurul univers care există – toate acestea ar putea fi greșite.”



Documentarul face conexiuni foarte importante între teorii, experimente cu rezultate surprinzătoare și metafore imaginative deosebite, care îl fac unul dintre cele mai bine realizate filme din domeniul fizicii moderne. Chiar dacă la școală nu ați fost printre “fanii” fizicii, acest film vă va captiva, cu siguranță.
(Sursa: Universul meu)

Link film : 

Țesătura universului – Ce este spatiul?

 subtitrat

[ DOCUMENTAR ] Wilhelm Reich – Dreptul omului de a ști

Această Wilhelm Reich Wilhelm Reich   Dreptul omului de a știbiografie introductivă despre doctorul Wilhelm Reich a fost produsă de către Fundația “Wilhelm Reich Infant Trust” în 2002, atât ca deschidere a Muzeului Wilhelm Reich, cât și ca un instrument educațional pentru un public mai larg. Documetarul oferă o privire de ansamblu asupra vieții incredibile și operei unice a lui Reich.
Compus din fotografii de arhivă și imagini filmate, plus animații de calculator, această biografie nu este concepută ca un substitut pentru opera lui Wilhelm Reich, ci mai degrabă ca o introducere ușor de înțeles, pas cu pas, în viața sa, precum și în munca de cercetare a energiei orgonice.

Plăcerea de a trăi și plăcerea orgasmului sunt identice. Anxietatea orgasmică extremă este baza fricii de viață. Wilhelm Reich
De asemenea, filmul documentar descrie, succint, campania sistematică de distrugere a muncii lui Wilhelm Reich de către autoritățile americane, săvârșită de Food and Drug Administration, care a ordonat arderea tuturor lucrărilor din biblioteca și laboratorul savantului. Doctorul Wilhelm Reich a murit în închisoare la 3 noiembrie 1957, în condiții suspecte, cu o zi înainte să fie eliberat condiționat. Administrația penitenciarului a refuzat efectuarea autopsiei.

Link film : 

Wilhelm Reich – Dreptul omului de a sti 

subtitrat

[ DOCUMENTAR ] Secretele ascunse ale banilor

Mike Maloney, prezentatorul seriei „Hidden Secrets of Money”, este un un orator de marcă, autor de bestseller, cercetător al istoriei monetare și investigator în privința aurului și argintului. Această serie de filme documentare oferă o perspectivă unică a istoriei banilor și rolul acesteia în economia de azi.
Cu misiunea de a ajuta pe toată lumea să obțină adevărata bunăstare, Mike ne arată ceea ce putem face astăzi ca să fim gata să înfruntăm viitorul. Scopul declarat al realizatorilor acestor documentare este ca lumea să realizeze că “prosperitatea poate fi obținută doar în condiții de libertate individuală, printr-o piață liberă și având la bază un sistem financiar solid și bine reglementat.”

De unde vine denumirea de leu românesc?

În secolul al XVII-lea, în statele românești circulau talerii olandezi (löwenthaler). Aceştia aveau gravat pe ei un leu. După ieșirea din uz a talerilor, numele de leu a fost păstrat ca termen generic pentru bani, iar în 1867 leul devenea unitatea monetară a Principatelor Unite. Cea mai veche monedă atestată pe teritoriul românesc e drahma de argint de 8 grame, emisă de orașul grecesc Histria în anul 480 î.Hr.
Pe 22 aprilie 1867 s-a stabilit ca monedă națională leul, având etalonul la 5 grame de argint și având 100 de submultipli, numiţi bani. Primele monede emise erau din bronz, de 1 ban, 2, 5 și 10 bani, bătute în Birmingham, Anglia.
În 1868, a fost emisă prima monedă românească din aur, cu valoarea de 20 lei. Din 1870 s-au bătut și monede de argint cu valoarea de 50 de bani (aşa-zisele „băncuțe”), 1 leu și 2 lei.
Banca Națională a României a fost înfiinţată pe 1 aprilie 1880, aceasta fiind singura abilitată să emită monedă de metal și hârtie. În 1947 a fost emisă bancnota de 5.000.000 lei, aceasta având cea mai mare valoare nominală din istoria României.
În 1947 s-a făcut denominarea, la un raport de 1 leu nou la 20.000 lei vechi. Paritatea leu-dolar era de 150 de lei pentru 1 dolar. În 1966 s-au emis monede și bancnote cu noua denumire a ţării, Republica Socialistă România, care au rămas în circulație până după 1989. Pe 1 iulie 2005, reforma monetară din România a schimbat leul vechi (ROL) cu cel nou (RON), 1 RON fiind egal cu 10.000 ROL. Cum România a intrat în Uniunea Europeană la începutul anului 2007, ar urma să treacă la moneda unică europeană, Euro, după 2016. (Sursa)

Partea I – Diferenta dintre bani și valută 




Partea II – Cele 7 etape ale existenței unui imperiu subtitrat

 

[ DOCUMENTAR ] Război deasupra României

Un film documentar istoric, care prezintă o serie de confruntări aeriene dramatice din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la care românii au participat cu mult eroism. Evocarea emoţionantă este realizată cu ajutorul amintirilor celor care au participat activ la dramaticele evenimente: piloţii supravieţuitori, români şi americani.



În realizarea documentarului, un rol deosebit l-a avut montajul realizat de americanul Kyle Brandse care, timp de patru luni, a adunat materiale de arhivă, interviuri, muzică originală, pentru ca filmul să beneficieze de o imagine grăitoare. Documentarul a fost regizat de Nicholas Dimăncescu, american de origine română.
Vezi și:
Cota 789 – Ultima redută din România - un film documentar ce acoperă experiențele dramatice ale soldatului Dimăncescu pe frontul românesc, confruntarea acestuia cu Norton Griffiths, colonelul britanic trimis să saboteze sondele petroleiere românești și bătăliile aprige cu germanul Erwin Rommel la Cota 789.

Vezi filmul : 

Cavalerii cerului – Război deasupra României  

subtitrat

(click pe link ) 

Răsună Valea: Orașele fantomă ale huilei

“Ultimele mine din Valea Jiului vor fi închise în următorii trei, cel mai târziu cinci ani. Așa a hotărât Guvernul României, împreună cu Fondul Monetar Internațional și Uniunea Europeană. Peste 3.000 de angajați își pierd locurile de muncă, mai multe zeci de mii sunt indirect afectați. O regiune monoindustrială care ar fi putut beneficia de un plan de dezvoltare va deveni în curând un peisaj sălbăticit. Astăzi, șapte orase fantomă iși așteaptă ultima șansă pe malurile Jiului.

Valea Jiului era cândva, cel puțin pentru propaganda stalinistă, unul dintre simbolurile preferate ale progresului și industrializării. Astăzi, e un loc lipsit de perspective, din care oamenii migrează masiv către Europa de Vest. Decizia închiderii minelor a fost luată cu siguranță din motive economice, dar și politice. Ea reprezintă ultimul act din lunga bătălie ideologică pe care elitele liberale și „pro-occidentale“ din Bucuresti au dus-o împotriva „barbarilor retrograzi“ simbolizați cel mai bine de minerii Valea Jiului și declarați vinovați de înapoierea societății și statutul de eternă excepție europeană al României.
Cum se trăiește astăzi în aceste orășele sărăcite situate într-unul dintre cele mai frumoase parcuri naturale din România? Și cum ar putea arăta o alternativă de dezvoltare durabilă a Văii Jiului? O alternativă care să ofere atât pentru oamenii din regiune, cât și pentru mediu un viitor fără cărbune și totodata uman. Mergem la fața locului ca să înțelegem mai bine. Dorim să-i însoțim pe ultimii mineri în viața lor de zi cu zi, în ultimele coborâri în subteran, acasă, la masa din bucătărie, și în căutarea unui nou loc de muncă – sau a unei noi vieți în Vestul Europei. Pe baza acestei documentări și cu sprijinul vostru, vrem să realizăm un proiect web multimedia care descrie și analizează această comunitate unică.

Pentru realizarea acestui documentar ambițios, cei doi autori – Silviu Mihai, jurnalist independent și corespondent pentru Europa de Est al mai multor publicații de limbă germană, respectiv George ”Poqe” Popescu, fotograf independent au nevoie de 3.800 de euro, până la finalul anului. Această sumă va acoperi costurile de transport și cazare pentru cele trei-patru săptămâni  pe care vrem să le petrecem călătorind prin Valea Jiului, ca și costurile cu producția tehnică a site-ului și taxele pentru hosting, web design, programare, montaj video și sound design.



Proiectul a fost inițiat pe platforma germană Krautreporter.de, care susține proiectele de jurnalism, încercând să obțină susținere și din partea publicului germanofon. Dacă nu sunteți vorbitori de limba germană, puteți susține proiectul prin transfer într-un cont bancar din România, prin Paypal sau prin transfer direct în contul bancar al Krautreporter din Germania. Toate informațiile necesare pentru a putea susține financiar, prin sume oricât de mici, documentarul ”Răsună valea” sunt disponibile pe site-ul proiectului. Toti aici veți afla care sunt premiile oferite în funcție de contribuții.”

VEZI FILMUL AICI !

[ DESTINATII DE VIS ] Dacă Luna nu ar fi existat

ără Lună, oamenii nu ar fi existat. Viața, dacă prin absurd ar fi fost posibilă, s-ar afla acum în primele etape de evoluție. Zilele ar dura patru ore, vântul ar avea forța unui uragan, iar atmosfera ar fi una toxică și densă, ca pe Venus.
Din fericire, la 50 de milioane de ani după formarea sistemului solar, proto-planeta noastră a fost lovită de un corp ceresc de două ori mai mare decât planeta Marte, ceea ce a dat naștere Lunii.
Acest film documentar ne arată cum era Pământul înainte să aibă o lună proprie și cum ar fi lumea dacă satelitul nostru natural ar dispărea.

Dacă Luna nu ar fi existat 

subtitrat

sau AICI 

Prim-ministrul Australiei...!

Dacă şi primii miniştri din alte state ar avea coloană vertebrală aşa ar trebui procedat cu toţi cei care vor să impună naţiei respective cultura şi credinţa lor. BRAVO LOR ! Primului Ministru Kevin Rudd - Australia ! Musulmanilor din Australia, care doresc sa traiasca dupa legile islamice li s-a pus in vedere sa paraseasca aceasta tara , in contextul in care guvernul a tintit radicalismul intr-o incercare de a decapita potentiale tentative de atac terorist. Citat:
"IMMIGRANTS, NOT AUSTRALIANS, MUST ADAPT. Take It Or Leave It. I am tired of this nation worrying about whether we are offending some individual or their culture. Since the terrorist attacks on Bali , we have experienced a surge in patriotism by the majority of Australians.
"IMIGRANTII SI NU AUSTRALIENII TREBUIE SA SE ADAPTEZE. Asta e, va convine sau nu. Sunt satul de ingrijorarea acestei natiuni in privinta ofensarii unor indivizi sau a culturii acestora. De la atacul terorist din Bali incoace suntem martorii unui val de patriotism venit din partea majoritatii australienilor.


Aceasta cultura s-a creat in peste doua secole de zbateri, incercari si victorii a milioane de barbati si femei in cautarea libertatii.


Vorbim mai cu seama ENGLEZA, nu spaniola, libaneza, araba, chineza, japoneza, sau orice alta limba. In consecinta, daca doriti sa fiti parte a acestei societati, INVATATI LIMBA !
Majoritatea australienilor cred in Dumnezeu. Asta nu e vreo aripa crestina de dreapta sau o presiune politica, ci un fapt, intrucat barbatii si femeile de credinta crestina, pe principii crestine, au fondat aceasta natiune, ceea ce este clar documentat. E cu siguranta adecvat a se afisa asta pe peretii scolilor noastre. Daca DUMNEZEU este o ofensa pentru voi, va sugerez sa considerati o alta parte a lumii ca fiind casa voastra, intrucat DUMNEZEU este parte a culturii noastre.
Vom accepta credintele voastre fara a va intreba de ce. Tot ce va cerem este sa o acceptati pe a noastra si sa traiti cu noi in armonie si bucurie pasnica.


Aceasta este PATRIA NOASTRA, PAMANTUL NOSTRU si STILUL NOSTRU DE VIATA si va vom permite orice oportunitate pentru a va bucura de toate acestea. Dar daca nu veti incetati a va mai plange, vaita si ingrozi de Steagul nostru, de Onoarea noastra, de crezul nostru Crestin, de Stilul nostru de Viata, va recomand cu caldura sa profitati de o alta mare liberatate australiana, LIBERATATEA DE A PLECA.


Daca nu sunteti fericiti aici, atunci PLECATI. Nu v-am obligat noi sa veniti aici. Voi ati solicitat sa fiti aici. Asadar, acceptati tara pe care VOI ati dorit-o."

Prime Minister Kevin Rudd - Australia
 
 

[ DESTINATII DE VIS ] Iazul de decantare Valea Sesii

Trebuie să vă avertizez din capul locului că urmează un jurnal trist. Acțiunea lui se va desfășura în jurul unui iaz de decantare numit Valea Sesii aflat în Muntiii Metaliferi. Nu voi scrie prea multe, voi lăsa imaginile să spună ce e de spus.

Dimineața pornim pe ruta Lupsa - Hădărău - fostul sat Geamăna. De la Hădărău se urcă pe un drum de țară cale de 4-5 km pînă ajungem la un pod. În vale pare a fi un lac, pe malul său cîteva case.

La o privire mai atentă constatăm că de fapt lacul nu prea e lac. Mai degrabă este o acumulare de nămol. Urcăm pe pod unde găsim niște conducte. Din ele se aude un zgomot semn că se transporta ceva. Suntem în munții metaliferi aproape de Roșia Montană , glumim spunînd că pe acolo se transportă aurul.

Bineînțeles că nu e vorba de aur ci de steril. Acesta provine de la exploatarea de cupru de la Roșia Poieni, făcută de compania Cupru Min începînd cu anul 1978. Tot arealul ăsta pe care se întinde lacul e o adevărată bombă ecologică.

Iazul de Valea Sesii este un iaz de decantare de vale, deschis ( adica are un singur baraj ). Barajul, contruit din anrocamente, închide valea fiind construit între doi versanţi.Tulbureala de steril este deversată în iaz printr-un sistem de conducte care trebuie să permită dirijarea deversării spre diverse zone situate pe conturul iazului astfel ca toată suprafaţa să fie ocupată.

Sterilul cu conţinut de săruri de metale ale acidului sulfuric se constituie în depozit şi se reazemă pe versanţii naturali. În iazul de la Valea Şesii depozitul de steril, în cele mai multe locuri pe care noi le-am sondat, n-are consistenţă; într-un loc era formată un fel de plajă pe care am călcat şi nu ne-am scufundat.

Apele limpezi, care sunt de fapt solutii apoase ale aceloraşi săruri, ar trebui să ajungă într-un sistem de colectare şi evacuare din care acestea trebuie să fie descărcate spre o staţie de epurare chimică sau spre un sistem de recirculare sau -cel mai simplu, făra costuri, fără jenă - spre un emisar (un râu curat de obicei). Sistemul de colectare şi evacuare noi nu l-am văzut, -dar e drepti că n-am ajuns la baraj unde ar putea să fi fost.

În septembrie 2011 iazul avea in jur de 130ha. Acesta a acoperit aproape în totalitate satul Geamăna; gospodăriile au fost răscumpărate de Cupru Min SA Abrud. Durerea cea mai mare a locuitorilor a fost aceea ca nu a fost respectata promisiunea de a se stramuta cimitirul. Sterilul a inghitit rind pe rind casele oamenilor, dealul pe care era construita biserica, cimitirul. Biserica este unul din putinii martori care ne arata ca aici a fost odata o asezare omeneasca. Namolul a ajuns acum la nivelul acoperisului.

Cum reusesc romanii sa pacaleasca apometrele si repartitoarele

Locatarii care sunt pacaliti de administratori si de persoanele care citesc repartitoarele au gasit numeroasele metode pentru a se razbuna pe acestia, reusind de cele mai multe ori sa-si scada facturile, scrie evz.ro.

Una dintre metodele care ii ajuta sa plateasca mai putin este prosopul ud. Acesta se pune direct pe repartitor si se imbina din cand in cand cu apa. In locul prosopului se pot folosi si pungi cu cuburi de gheata.

Alti locatari sunt mult mai ingeniosi si au doua calorifere. In momentul in care se citeste repartitorul, se inlocuieste caloriferul care a consumat cu celalalt.

Unii locatarii reusesc sa "pacaleasca" si apometrele. Astfel, pentru a nu plati exact cat consuma, acestia realizeaza un racord la apa, exact inainte de apometru. Astfel, consumul de apa nu este contorizat si este impartit de toti locatarii din bloc.
Se estimeaza ca prin aceste metode facturile se pot injumatati cu minimum 50%. Cei care sunt prinsi risca sa primeasca amenzi si li se pot intocmi dosare penale.

Ei traiesc intre noi si se inmultesc

1.
Un tip a cumparat un frigider nou pentru casa lui. Ca sa scape de cel vechi, l-a pus in fata casei cu un carton pe el, pe care scrie: E gratis, il vrei, ia-l acasa.
4 zile a stat frigiderul acolo si nimeni nici macar nu s-a uitat la el. A realizat ca oamenii erau prea neincrezatori in aceasta oferta.
Asa ca a decis sa schimbe cartonul : Frigider de vanzare cu 100 ron.
A doua zi cineva l-a furat!
Ei traiesc printre noi!!!!
2.
Intr-o zi mergeam pe plaja cu niste prieteni cand deodata cineva a tipat : "Uite o pasare moarta!" Cineva s-a uitat in sus spre cer si a exclamat : "unde, unde?"
Ei traiesc printre noi!!!
3.
Cand se uita la o casa, fratele meu a intrebat agenta imobiliara in ce directie este nordul. El a explicat ca nu vrea ca soarele sa-l trezeasca in fiecare dimineata. Ea a intrebat "Soarele rasare in nord?" Cand fratele meu i-a explicat ca soarele rasare in est de ceva timp, ea a dat din cap si a zis: "Oh, nu prea tin pasul cu lucrurile astea"
Ei traiesc printre noi!!!
4.
Luam pranzul intr-o cafenea, cand fara sa vrem, am auzit-o pe angajata ca vorbea despre o arsura pe care a facut-o la sfarsitul saptamanii cand mergea spre plaja cu masina. A condus cu ea decapotata, dar nu credea ca se va arde pentru ca era in mers.
Ei traiesc printre noi!!!
5.
Sora mea are un fel de cutit in masina care este special pentru a taia centura de siguranta in caz ca ramane blocata din cauza unui accident. Ea il tine in portbagaj.
Ei traiesc printre noi!!!
6.
Umblam cu un prieten cand am vazut o femeie cu un cercel in nas, de care era atasat un un lantisor pana la cercelul din ureche. Prietenul meu a zis "Nu se va rupe lantul de fiecare data cand va intoarce capul?". A trebuit sa-i explic ca nasul si urechea unei persoane raman la aceeasi distanta una de cealalta indiferent in ce directie va intoarce capul.
Ei traiesc printre noi!!!
7.
Nu mi-am gasit bagajele in zona pentru bagaje din aeroport. Asa ca am mers la biroul bagaje pierdute si i-am spus femeii de acolo ca bagajele mele nu au aparut. Ea a zambit calm si mi-a spus sa nu imi fac griji deoarece ea este pregatita si instruita profesional si ca sunt in maini bune. "Acum" m-a intrebat ea :"A ajuns avionul dumneavoastra?"
(Eu lucrez cu astfel de oameni)
Ei traiesc printre noi!!!
8.
Cand munceam la o pizzerie am observat un barbat care a comandat o pizza mica la pachet. Parea sa fie singur si bucatarul l-a intrebat daca doreste sa taie piza in 4 sau in 6 felii. A stat si s-a gandit un pic inainte sa raspunda: "Lasa in 4 felii, nu cred ca imi este destul de foame sa mananc 6 felii.
Da. Ei traiesc printre noi!!!
Din pacate, nu doar traiesc printre noi, dar se si reproduc!!!! Completarea mea"mama prostilor e mereu gravida"
 

Pestisorii din lacul Tanganyika si criza mondiala



Marele Rift African s-a format cu milioane de ani in urma si este rezultatul modificarilor geologice care au modelat geografia continentului negru si a intregului Glob. Aceleasi modificari au condus si la aparitia unuia dintre cele mai mari lacuri din lume, Tanganyika. Ce legatura exista intre evolutia acestei intinse ape statatoare si actuala criza mondiala? Una extrem de interesanta, in opinia mea. 

Savantii au demonstrat ca de-a lungul istoriei sale, datorita glaciatiunilor succesive, lacul a fost impartit in mai multe fragmente, ca urmare a scaderii nivelului general al apei pe Glob. La finele ultimei glaciatiuni, cu circa 12.000 de ani in urma, fragmentele s-au unit din nou si lacul a capatat forma de astazi.

Ca urmare a fragmentarii, pestii din interiorul lacului s-au trezit, asadar, izolati unii de ceilalati pentru lungi perioade de timp.

Interesant este faptul ca aceste grupuri au evoluat complet diferit. Cu alte cuvinte, nu a existat o singura "strategie" de adaptare la (noul) mediu, conform legilor evolutiei. Si mai interesant este insa ce s-a intimplat dupa ce fragmentele s-au unit si speciile - initial similare, acum foarte diferite - s-au vazut in situatia de a imparti din nou acelasi ecosistem.

Nu a rezultat o apropiere pe drumul evolutiei/supravieturii. Grupurile au continuat sa ramine diferite, insa au adoptat ceea ce biologii numesc "tactici de avantaj".

Un grup a mers pina intr-acolo incit si-a insusit infatisarea altuia, pentru a se apropia de acesta fara a stirni reactii de aparare si a-l minca.

Bine, si ce legatura exista intre acest fenomen si economia mondiala in general si actuala criza globala, in special?

Sa ne imaginam economia mondiala ca un "lac Tanganyika", fragmentat incepind cu finele anilor '40 in mai multe "lacuri" mai mici.

Unul a fost ceea ce din punct de vedere politic s-a numit "lumea libera', iar din punct de vedere economic, "lumea capitalista" (SUA si Europa de vest).

Altul a fost lagarul comunist, condus de URSS. Altul a fost China, care desi comunista, nu a acceptat tutela bolsevica si a dezvoltat propria ei viziune despre economie.

Un alt lac, virtual din punct de vedere geografic, este cel format din fostele colonii ale defunctelor imperii europene, de la imensa Indie, la statele africane sau latino-americane.

Un "lac" in sine a aparut si in zona araba, independenta politic si imbogatita ca urmare a imenselor rezerve de titei descoperite si exploatate dupa WW ll.

Asemenea pestisorilor din Tanganyika, subiectii economici din aceste "fragmente" au adoptat strategii extrem de diferite de supravietuire si evolutie. Numai ca la finele deceniului opt al secolului trecut, s-a intimplat, insa, ceva.

Acel ceva a fost prabusirea comunismului, pe de-o parte, "cresterea nivelului apei" in mai multe altele, pe de alta, cum ar fi India, China sau America latina si, nu in ultimul rind, dezvoltarea fara precedent a comunicatiilor datorita internetului.

Totul a echivalat, ca efect, cu finalul glaciatiunii pentru lacul Tanganyika. "Fragmentele" s-au unit, iar "pestisorii" care intre timp se dezvoltasera foarte diferit s-au trezit obligati sa convietuiasca in acelasi ecosistem economic, social, politic.

Si au inceput inevitabilele "crize de adaptare". 

"Pestisorii" occidentali, de exemplu, s-au lansat in cucerirea Estului, un "fragment" la care aveau acces foarte limitat pina atunci. La rindul lor, s-au vazut atacati de "pestisorii" Chinei, mult mai adaptati la consumul de resurse limitate, cu rezultate maxime.

Un singur exemplu: aparitia NAFTA si asaltul "pestisorilor" speculatori din SUA in fragila piata financiara mexicana a provocat criza pesos-ului in 1994.

"Somnii" de tipul Soros au inceput sa aiba acces la apele planetare mai mult decit oricind in istorie si sa infulece de zor "broscutele" si "racii" care ii ieseau in cale.

Imaginati-va un tigru de la Zoo, caruia brusc i se deschide poarta custii in care se afla "gazelele", iar "gazelelor" li se spune doar "asta este, supravietuiti".

Cam asa s-a intimplat cind China a fost primita in Organizatia Mondiala a Comertului (fostul GATT). Cum va rezista un "pestisor" care isi plateste muncitorii cu 2.000 de dolari pe luna unui alt "pestisor" care ii plateste cu 20 si care nu investeste nici un cent in mediu, nimeni nu a mai spus. Initial, toata lumea s-a crezut avantajata de noua stare de lucruri. Dupa doua decenii, este clar ca exista infrinti si invingatori.

Bine, este limpede ca o China in expansiune, de exemplu, a "infulecat" industrii intregi si milioane de locuri de munca in Vest. Dar unde este legatura directa cu asa-numita criza globala?

Revenim la pestisorii din Tanganyika.

In momentul in care un grup de "invadatori" are brusc acces la resursele rezervate pina atunci doar unui grup, acesta are doar trei posibilitati. Prima: ii alunga. A doua: ii extermina. A treia: accepta de voie, de nevoie, sa imparta resursele cu noii-veniti si isi diminueaza, in mod automat, portia proprie de resurse.

"Pestisorii" asiatici sau latino-americani - care intre timp s-au transformat in gogeamitea "somni" - nu au fost nici alungati din Vestul Europei, de pilda si, evident, nici exterminati. S-a acceptat ca o axioma faptul ca economia globala trebuie sa fie "integrata" si ca nimeni nu trebuie sa ramina in afara jocului.

Ori, intreaga experienta umana demonstreaza ca asemenea "integrari" se produc doar prin crize. O "criza" - economica, politica, culturala, umana in ultima instanta - a fost si ceea ce s-a numit colonizare, adica intilnirea unor "fragmente" de "lac", pina atunci izolate una de cealalta. Nativii din America au fost aproape exterminati.

Populatia indigena din Insula Hispaniola (Haiti si Republica Dominicana de astazi) au fost exterminati in totalitate, iar colonia a fost populata cu sclavi din Africa.

"Pestisorii" care au rontait resursele de o natura sau alta au facut-o, evident, in defavoarea altor "pestisori". Acestia s-au adaptat noii realitati sau au pierit.

Vestul nici nu i-a alungat pe "invadatori", nici nu i-a exterminat, asadar. Insa nici nu si-a diminuat consumul. Prin urmare, a inceput sa acumuleze datorii, asadar a consumat mai mult decit noul "ecosistem" ii permitea.

Asa a inceput cresterea exploziva a datoriilor suverane in ultima decada. Iar acum urmeaza dureroasa operatiune de diminuare a consumului, numita "austeritate". Ceea ce se intimpla acum nu este, propriu-zis, o criza. Este echivalentul unei mutatii de adaptare.

In sensul ca nu se va mai reveni la ceea ce a fost inainte, cum se intimpla la finalul unei crize oarecare. In situatii de acest gen, lucrurile se schimba definitiv. Se naste o noua ordine politica, economica, sociala, culturala.

Incepind cu anii '90, "pestisori" dramatic diferiti au fost obligati asadar sa innoate in acelasi "acvariu" planetar.

Ceea ce numim "crize" sunt eforturile de adaptare la acest nou mod de-a trai intr-o lume globalizata, in care balantele de putere se schimba inerent, in care exista invinsi si invingatori pe scara "evolutiei" si in care lupta pentru resurse a devenit tot mai dura si va deveni inca si mai dura in viitor.

In intervalul 1990-2010 au existat mai multe crize economice de amploare decit in tot intervalul post WW ll. Ele nu vor inceta pina ce un nou "ecosistem" economic nu se va stabiliza pentru un oarecare interval de timp. Si cel mai probabil, marile probleme abia incep.

In zadar incearca Germania, de pilda, sa declare defunct multiculturalismul pe care l-a incurajat timp de sase decenii.

"Pestisorii" straini innoata deja cu spor in "acvariul" sau. O noua "glaciatiune" care sa separe iarasi "lacul" in fragmente mai mici nu poate fi provocata, nici macar prin razboi.

Toti "pestisorii" vor trebui sa se adapteze noilor realitati, chiar daca unii dintre ei vor deveni hrana pentru altii sau vor deveni din dominanti, dominate. Dar, pina la urma, in intreaga istorie a umanitatii, nu au mers, de fapt, mereu asa lucrurile?!

Analiza de Eugen Ovidiu Chirovici

Cu vilele demnitarilor la psiholog

Vila lui Năstase

vezi articol

Vila lui Teodor Atanasiu

vezi articol

Vila lui Laszlo Borbely

vezi articol

Vila lui Marko Bela

vezi articol

Dincolo de discuţia, necesară de altfel în multe situaţii, legată de justificarea legală a proprietăţilor, vilele spun multe şi despre gusturile şi trăsăturile de caracter ale politicienilor. RL a solicitat opinia a doi psihologi şi a unui arhitect pentru a analiza casele unor demnitari.

Demnitarii nu sunt doar cei care ocupă vremelnic o funcţie, ci şi modele pentru restul românilor. Ei dau tonul în materie de haine, maşini şi case, aşa cum ar trebui să dea tonul şi în ceea ce priveşte lucruri mult mai profunde: decenţă, moralitate, bun-simţ.

Am vrut să aflăm ce informaţii ne dau casele despre calităţile umane ale mai multor demnitari şi am prezentat fotografii ale vilelor acestora, pentru a fi comentate de psihologii Bogdan Lucaciu şi Hanibal Dumitraşcu şi de un arhitect de la „Universitatea de Arhitectură Ion Mincu", care a dorit să rămână anonim.Primului i s-au adus la cunoştinţă numele proprietarilor, în timp ce ultimii doi au comentat imaginile „în orb".

Cel mai mare ou din politica românească

Cornu. Deşi domeniul se întinde pe un deal, prin îngusta deschidere de la şosea nu se zăreşte decât o modestă vilă cu acoperiş de tablă. O potecă discretă o ia la stânga, ducând spre adevărata mega-reşedinţă de vacanţă a lui Adrian Năstase. Cea mai mare parte a domeniului său e pitulată în spatele caselor modeste ale vecinilor, care beneficiază însă de un generos front stradal, jucând rolul de barieră vizuală pentru privitorul indiscret. În faţa vilei principale, fostul premier şi-a pus un „ou" de grădină, cu înălţimea de aproximativ 1,5 metri, decorat cu motive sacrale.

Ce spune casa despre stăpân?

B.L. „E un ranch crescut prin adăugiri succesive, reprezentând spiritul de acumulare. Se vede şi din forma parcelei de teren, semănând cu o caracatiţă, care se întinde în toate părţile. Oul pus în faţa casei vrea să fie un simbol al producţiei de ouă, exact ca întreprinderile socialiste, care totdeauna aveau o statuie întruchipând unul din produsele uzinei. Ce mă intrigă e chestia asta cu «să fie ascunsă». Mă întreb de ce, doar nu fabrică armament".

H.D. „Pare a fi o realizare generată de o patologie a crizei de identitate a proprietarului ajuns în situaţia de a accede la resurse pe care în mod raţional nu ştie şi nu poate să le gestioneze. Proprietatea este o excrescenţă, materializarea delirantă a fantasmelor unei persoane ajunse în situaţia de a avea putere fără a fi educată să o exercite, fără a fi constrânsă de un cod moral şi etic pe care să şi-l fi interiorizat".

Arh. „Cuiva pot să-i placă construcţiile mai labirintice. La unul din corpurile de clădire există un tip de panotare japonez şi un chioşc care imită o pagodă. Din păcate, desenul japonez nu se leagă de restul casei, care n-are nici un stil".

Vezi galeria foto cu vila lui Adrian Năstase

Casa de tihnă a „boierului" Isărescu

Snagov. Guvernatorul BNR duce o viaţă retrasă într-o vilă amplasată într-o livadă perfect dreptunghiulară, îngrijită ca la carte. Lucrările agricole sunt supravegheate, spun sătenii din Snagov, chiar de către soţia guvernatorului BNR. Vila mai deţine şi o piscină acoperită, şi un teren de tenis privat. La marginea proprietăţii, Mugur Isărescu a plantat mai multe rânduri de pomi.

Ce spune casa despre stăpân?

B.L. „E casa de tihnă de la ţară a boierului. Proprietarul e un pic ţăran, un pic legat de glie şi produce, îi place munca. Numărul de mese din grădină, trei la număr, arată că e locul unde viziuni diferite pot să găsească o mediere. Căsuţa din spate, replică a celor de la Muzeul Satului, reprezintă nevoia de a te retrage undeva chiar din mijlocul alor tăi. E o persoană mai romantică, ce are nevoie din când în când de intimitatea lui, de un loc de gândire".

H.D. „Proprietarul acestui conac pare a fi un urmaş al vechilor boieri valahi. A ales să locuiască izolat, printre hectare de culturi agricole, ca să nu aibă un contact direct cu propriii membri ai comunităţii pe care o reprezintă. Singurătatea proprietarului este generată de viziunea bucolică şi nerealistă pe care o are în legatură cu viaţa".

Arh. „Strict ca morfologie arhitecturală e mai temperată. Are oarecum o alură de conac tradiţional şi foloseşte elemente din arhitectura tradiţională."

Vezi galeria foto cu vila lui Mugur Isărescu

Ce a scris Videanu pe fundul piscinei

Vila lui Videanu

Snagov. În spatele cimitirului de la Snagov, printre clădiri modeste, unele chiar în paragină, se ridică palatul ministrului Economiei, Adriean Videanu. Pe fundul piscinei turcoaz, care ocupă partea din spate a domeniului, au fost inscripţionate două litere în stil gotic, „M" şi „A" unite printr-o liniuţă şi încadrate de o bulină albă, semnificând, cel mai probabil, iniţialele cuplului Mioriţa-Adriean, însă paleta de posibile sensuri poate fi mult mai largă : Milionar-Adriean, Ministru-Adriean, Marmosim-Adriean.

Ce spune casa despre stăpân?

B.L. „E o casă în stil colonial, autosuficientă, părând să cuprindă tot ce are nevoie un clan. Aduce a curtea unui nobil medieval, numai ziduri de cetate împrejur n-are. E foarte multă piatră şi grădiniţă puţină. Totul e uşor aseptic, adică piatra se curăţă, se spală, nu-i noroi, de parcă proprietarul se fereşte de pământ".

H.D. „Proprietarul pare a fi dezvoltat sindromul megalomanic al lui Nicolae Ceauşescu. Casa striveşte orice altă construcţie din zonă, părând a fi mai mare decât biserica din localitate. E o încercare în plan simbolic de a impune comunităţii ideea că centrul de putere al acesteia e reprezentat de către acest proprietar".

Arh. „Încearcă să aibă un monumentalism clasic, însă e o casă foarte încărcată cu de toate pe ea - rond pentru maşini, mică seră, piscină, coloane - şi care nu are nici un fel de sensibilitate faţă de natură. E urâtă, fără nici un fel de stil, un display de bogăţie şi egolatrie, un microcosmos ce pune împreună o mulţime de clişee de lux care nu dovedesc cultură".

Adriean Videanu are o „villa" cu spirit ludic

„Dispunerea elementelor arhitecturale şi de decor presupune un traseu iniţiatic, o călătorie prin diversele epoci istorice: de la coloanele dorice, care marchează intrarea în edificiu, la inscripţiile gotice din piscină şi până la tufişurile în forma unor frunze rebele de cannabis, specifică mişcării hippie. Această experienţă ludică a iniţiatului se termină însă violent, într-un puternic iz de mititei de la grătarul încins pe terasa din fundul curţii. O revenire bruscă pe plaiurile mioritice, într-un prezent ciudat, lipsit de substanţă şi valori, un prezent care probabil nu-şi merită trecutul."

Vezi galeria foto cu vila lui Adriean Videanu

Tăriceanu, un Sergiu Nicolaescu mai „tânăros"

Ciofliceni. Casa de 500 de mp a lui Călin Popescu Tăriceanu beneficiază de o ieşire generoasă către Lacul Snagov, dar este înghesuită între cele două proprietăţi vecine. Arhitectura este o combinaţie interesantă de modernism şi clasic, dominantă fiind ideea de funcţionalitate. Are un garaj construit sub pământ şi acoperit cu gazon, precum şi o piscină.

Ce spune casa despre stăpân?

B.L. „E o casă mai futuristă, mai sportivă cumva. Chiar dacă e evident că e uriaşă, nu e făcută de reprezentare publică, ci e pentru gaşcă. E stilul ăla tânăros cumva, e un fel de Sergiu Nicolaescu mai în putere. E ca o bază sportivă".

Vila lui Tăriceanu

H.D. „Pare a fi proiecţia fantasmatică obţinută printr-un proces de aglutinare, construcţia îndeplinind, prin arhitectura pe care o are, atât funcţia de locuinţă, cât şi pe cea de sediu de firmă, materialul utiliza, sticla, reprezentând nevoia de multiplicare a puterii proprietarului".

Arh. „Deşi e la fel de mare ca celelalte, mi se pare că toată povestea intră în acelaşi tip de vocabular arhitectural, unul ceva mai modern. E o casă unitară, care vorbeşte de la cap la coadă acelaşi limbaj".

Vezi galeria foto cu vila lui Călin Popescu Tăriceanu

Guşă - pensionar politic de lux

Cornu. Pe uşa vilei de la Cornu a lui Cosmin Guşă scrie „Live Fast", probabil fără nici o legătură cu scurta sa viaţă politică. Tot pe uşă e desenat şi un cap de mâţă. Vila cu trei nivele posedă un teren de tenis cu nocturnă şi câteva rânduri de pomi. Proprietatea lui Cosmin Guşă e cocoţată tocmai sus pe deal, de unde poate să aibă o panoramă cuprinzătoare a majorităţii proprietăţilor politice din zonă. În faţă are un Jeep Grand Cherokee, o limuzină Lexus şi un Mercedes A Classe. Lângă vilă, un bătrân sortează o movilă de ceapă, iar pe terasă Cosmin Guşă citeşte în linişte.

Ce spune casa despre stăpân?

Vila lui Gușă

B.L. „Povestea asta de a-şi pune căsoiul cât mai sus pe deal şi de a vedea de la înălţime totul ar putea trăda dorinţa de ascensiune, setea de putere. Referitor la terenul de tenis, acesta e specific aristocraţiei contemporane. Fără să joci tenis nu poţi să intri în clubul select de la Harvard."

H.D. „Proprietarul a căutat să îşi gratifice propriul status social, reliefat prin dimensiunile, dar mai ales prin poziţionarea locuinţei. Există tendinţa la oamenii politici de a-şi su-blinia puterea şi resursele generate de aceasta prin supradimensionarea proprietăţilor şi prin izolarea de restul comunităţii".

Arh. „E derivată din arhitectura cabanelor. E o casă posibilă, în zona montană."

Vezi galeria foto cu vila lui Cozmin Guşă

Ponta stă în zestrea soţiei

Cornu. Daciana Sârbu a avut ca aport propriu la măritiş, printre alte bunuri, şi o casă de vacanţă. De fapt, chestiunea e destul de ambiguă, fiindcă în curtea cuplului sunt două case de vacanţă în loc de una, iar printre copaci se mai zăreşte un al treilea acoperiş. Curtea de 5.000 mp e un părculeţ privat, cu pomişori, gazon, seră, loc de joacă şi mulţi arbori uriaşi. În curte sunt parcate un Land Rover ca acela al Elenei Băsescu, doar că-i alb, şi un Land Rover cu număr de Bacău.

Vila lui Ponta

Ce spune casa despre stăpân?

B.L. „Un aspect izbitor e gardul, care distonează de gardurile vecinilor, mult mai joase. În social-democraţie gardul între doi vecini n-are voie să fie mai deloc. Asta nu ţine de mentalitatea social-democrată, evident, ci de dreapta, conservatoare sau, eventual, liberală. Genul ăsta de casă s-ar potrivi mai degrabă unor liberali sau conservatori."

Arh. „Ca arhitectură pare să fie mai la scară, casele-s mai mici, dar faptul că nu laşi oarecare străvezime dinspre curte e o boală la ora actuală. Lumea, când se îmbogăţeşte, îşi ridică gard. E primul semn."

Vezi galeria foto cu vila lui Victor Ponta şi Dacianei Sârbu

Berceanu, în umbra lui Videanu

Snagov. Vila lui Radu Berceanu, deşi e mare (numai pe unul din lateralele etajului având patru dormitoare), are avantajul vecinătăţii cu Adriean Videanu, care o face să pară mică. Ministrul Berceanu este atent la factură, economisind o parte din cheltuielile de întreţinere prin montarea pe acoperiş a unei instalaţii solare de încălzire a apei.

Ce spune casa despre stăpân?

Vila lui Berceanu

B.L. „Are aspectul ăla de casă de munte care se ascunde în pădure şi cere un pic de intimitate. E mai familială şi nu are grandilocvenţă. Totuşi nu se potriveşte ca sediu de firmă (n.r. - Ministrul Transporturilor nu a trecut-o în declaraţia de avere, motivând că e trecută în acte pe numele uneia dintre firmele sale)."

H.D. „Respectând proporţiile în privinţa acestei construcţii, proprietarul se înscrie în limitele bunului-simţ, ale comportamentului echilibrat şi al respectului în relaţiile cu ceilalţi. Casa e expresia interiorizării eticii şi normelor morale pe care proprietarul le are, a normalităţii personalităţii lui."

Arh. „E o siluetă de cabană care este mult umflată, o creştere la scară a unei siluete de casă căreia îi şedea bine mititică. E mai curăţică, ceva mai sensibilă la spiritul locului, care are în jur un peisaj foarte bogat."

Vezi galeria foto cu vila lui Radu Berceanu

Blaga - „Atenţie, câine rău!"

Oradea. Pe poarta casei din Oradea a lui Vasile Blaga scrie: „Atenţie, câine rău!", iar dedesubt e lipit un abţibild reprezentând un cap de buldog. Pe menajeră am găsit-o pe terasă, şezând relaxată în capul mesei cu un teanc gros de ziare în faţă. Din lateralul terasei porneşte o scară robustă şi lată care coboară în pivniţă. În fundul curţii are două garaje.

Vila lui Blaga

Ce spune casa despre stăpân?

B.L. „E o casă în stil ardelenesc, cu curte interioară, ce are poarta şi gardul înalte, dar care comunică şi cu spaţiul public prin ferestrele de la stradă. Pivniţa se înscrie în tradiţia locului de a-ţi dota gospodăria cu toate cele. În ea se depozitează cârnaţii, vinul, ţuica. Inclusiv îngrijitoarea casei nu are cum să lipsească din inventar. Orice om de vază al locului, orice stâlp local - doctorul, profesorul, învăţătorul, popa - aveau în trecut astfel de case."

Arh. „Face apel la nişte elemente care trimit la specificul arhitecturii ardeleneşti. E discretă şi cu oarecare austeritate."

Funeriu, ministru de apartament

Arad. Daniel Funeriu deţine un apartament la ultimul etaj într-un bloc cu tencuiala scorojită din zona semicentrală a oraşului Arad, cu vedere la râul Mureş. Deşi în declaraţia de avere sunt trecuţi 220 mp, ministrul Educaţiei ne-a explicat că de fapt e vorba de suprafaţa cumulată a unui apartament, cu un garaj şi o magazie amenajată de tatăl său într-o mică garsonieră.

Ce spune casa despre stăpân?

B.L. „Are vecini în aceeaşi casă, salută pe cineva în fiecare dimineaţă când trece, nu doreşte neapărat să stea undeva în confidenţial şi aristocratic. E unul dintre noi. E un orăşean care, dacă vrea să se plimbe, o face la grădina botanică sau la grădina publică."

Vila lui Funeriu

H.D. „Griul şi forma golită de conţinut estetic relevă opţiunea autistă, lipsită de imaginaţie a celui care a ales să trăiască într-un asemenea spaţiu. O asemenea persoană e probabil anxioasă şi probabil incapabilă de a face faţă stresului şi situaţiilor tensionate în care trebuie să ia decizii."

Arh. „E un bloc prost întreţinut, săracul de el, şi mai mult nu pot să spun nimic. Evident că şi-a înlocuit tâmplăria pentru că probabil se stricase."

Vezi galeria foto cu locuinţa lui Daniel Funeriu

Teodor Atanasiu, vilă în curtea soacrei

Alba Iulia. Fostul ministru al Apărării şi-a construit casa de la Alba Iulia în curtea soacrei sale. Balustradele vilei sunt din inox, gardul din fundul şi lateralul curţii e din piatră, cu arcade în care sunt montate felinare. Curtea interioară e echipată cu grătar şi balansoar. Gardul de la stradă cu goluri largi duce la o integrare armonioasă a spaţiului privat în cel public, al străzii.

Ce spune casa despre stăpân?

Vila lui Isărescu

vezi articol

Vila lui Videanu

vezi articol

Vila lui Tăriceanu

vezi articol

Vila lui Gușă

vezi articol

Vila lui Ponta

vezi articol

Vila lui Berceanu

vezi articol

Vila lui Blaga

vezi articol

Vila lui Funeriu

vezi articol

Vila lui Teodor Atanasiu

B.L. „E o casă de o simplitate absolută, nu văd nimic ostentativ în ea, poate să stea oricine, e a oricui, e o casă a oricui."

H.D. „Proporţiile echilibrate ale casei, albul zidurilor acesteia descifrează structura unei personalităţi decente, optimiste, care nu epatează şi nu încearcă să iasă în evidenţă prin mijloacele intruzive şi represive ale construcţiilor megalomanice diforme."

Arh. „Casa are o anumită corectitudine a ei. Nu pare excesiv de mare. E străvezie la stradă, lasă să se vadă curtea. E o comunicare între spaţiul public şi casă, care dă străzii un caracter prietenos."

Vezi galeria foto cu vila lui Teodor Atanasiu

Laszlo Borbely - o casă atemporală

Târgu-Mureş. Laszlo Borbely locuieşte pe o străduţă liniştită cu numai şase case, situată în zona zero a oraşului Târgu-Mureş, la câteva sute de metri de cetatea medievală. Aerul patriarhal al casei nu este tulburat nici măcar de ferestrele termopan, care sunt din lemn de esenţă moale.

Ce spune casa despre stăpân?

Vila lui Laszlo Borbely

B.L. „E genul de casă pe care un copil care creşte în curtea asta şi-o aminteşte ca fiind casa lui, cu nucul, cu leagănul, cu specificul locului, eventual şi al străzii. Copiii care ies aici eventual se vor juca cu copiii din celelalte case din jur şi ar putea fără probleme să deseneze cu cretă pe asfalt".

H.D. „Proprietarul acestei case are o structură de personalitate calmă, încreză­toare, echilibrată, care respectă tradiţiile, valorile şi care încearcă să aibă un dialog bazat pe respect cu ceilalţi. Este o casă care respectă vecinătatea, care este integrată în spaţiul comunităţii. Drept urmare, proprietarul este o persoană neconflictuală, armonioasă."

Arh. „E o casă joasă de târg absolut tipică, construită mai demult şi reamenajată, pe care o găseşti în toate oraşele României. E foarte discretă, cu gardul tradiţional, cu intrarea în garaj făcută cu moderaţie."

Vezi galeria foto cu vila lui Laszlo Borbely

Marko Bela, verde de partid

Târgu-Mureş. Marko Bela priveşte Târgu-Mureş-ul de pe terasa vilei verzi din buza pădurii. Casa este amplasată în cartierul nou de pe dealul Răsăritului. Curtea are un balansoar generos, o terasă modestă, iar gazonul e proaspăt tuns.

Vila lui Marko Bela

Ce spune casa despre stăpân?

B.L. „Culoarea casei spune multe. Ştiţi că censul (n.r. - recensământul cetăţenilor şi al averii lor) Austro-Ungariei era făcut după culorile caselor? Românii aveau case albastre, ungurii aveau case verzi, aşa că se putea vedea de la distanţă câte fumuri de români şi câte fumuri de unguri existau acolo. E un om neostentativ, cu viaţă de familie, care duce o viaţă oarecum standard."

Arh. „E urâtă. Desenul casei nu are nici un fel de noimă. A avut un arhitect prost, îmi pare rău. La Târgu-Mureş mai există arhitectură colorată, dar nu în nuanţa asta. Îmi place că are un gard de lemn în faţă care e şi puţin străveziu."

Vezi galeria foto cu vila lui Marko Bela

Liviu Toader, Chief of Graphic Design la Leo Burnett

Acest website este un pamflet!

Nu ne asumam nici o raspundere in ceea ce priveste continutul materialelor prezente pe website sau pentru continutul comentariilor lasate de utilizatorii acestui website si nici nu consideram a incalca in vreun fel drepturile de autor avand in vedere faptul ca se considera a fi informatii publice atata vreme cat sunt culese de pe siteuri publice care nu specifica intr-un mod expres ca ar fi proprietatea cuiva. Materialele prezentate pe acest website sunt in totalitate primite de la vizitatorii acestui website care isi asuma intreaga responsabilitate asupra lor sau al continutului lor.

Pentru nici una dintre situatii autorii acestui website nu pot fi acuzati de nimic.Pentru eventuale reclamatii va stam la dispozitie cu adresa de e-mail remusvoda@yahoo.com pentru gasirea unei rezolvari pe cale amiabila.

Comentariile fara rost sau cele vulgare pot fi sterse fara o anuntare prealabila .