Scrisoarea III - pamflet actual

Iata vine-un jeep pe strada, cu un girofar pe el,
Baiazid statea in dreapta si rosti catre sofer:
"Sper ca Mircea sa ajunga, sa nu-ntarzie din nou.
Ia vezi daca-a tras masina, langa gura de metrou..".
"-N-a venit Maria Ta, zise el privind in jur...."
"-Si mi-a zis ca fix la 12 ne vedem langa Carrefour".

Asteptand vreo 5 minute , isi pierdu orice rabdare,
Si trimite bodiguarzii sa se uite prin parcare
La un semn (curba la dreapta), se opreste un X5.
Si din el coboara Mircea, in bermude si opinci.
Printre turci porni agale, si privindu-i cu nesat,
Le-arata un "Sony Vaio", care-l tine la subrat.
Agitat , la el in jeep, si-mbracat tot in civil,
Baiazid nu mai rezista si il suna pe mobil:

"-Tu esti Mircea?"
..."-Da-mparate, am uitat sa iti dau bip,
Dar am stat mult la Rovine , era coada la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, ca nu vin aici prea des,
Si-am luat-o ... pe centura, indrumat de GPS!
Acum am parcat masina. Unde esti?, ca vin la tine..."

"-Sunt la mine in masina si te vad, te-ndrepti spre mine".
Si de-ndata ajunse Mircea si urca la turc in jeep.
Si-ncepu sa ii explice ca nu vrea, cu nici un chip
Sa isi stranga intreaga oaste la Rovine in campii,
Si sa lupte pan' la moarte cu ai turcului spahii.

"-Baiazide, sti ca-i criza, si-acum viata-i foarte grea,
Ma gandeam ca sa ne batem,... dar la "Heroes " in retea.
Sau in loc sa cuceresti, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea , daca ai wireless , sa jucam "conQUIZtador"?

"-Cum cand turcii-mi sunt in vama , si-am venit din Istambul,
Tu nu vrei ca sa ne batem, ca nu ti se pare "cool"?
Eu nu-s disperat ca tine sa stau nopti intregi pe net,
Eu traiesc in realitate, si nu e nici un secret
Ca am fost in multe lupte : Varna , Tilsit sau Oituz..."

"-Pai eu sunt online tot timpul, nu puteai sa dai un "buzz"??"
"-Mircea!!! Vin c-o intreaga oaste, iar tu faci misto de noi..,
Maine sunt aici cu turcii si-ti declar de-acum razboi".

"-Cum vrei tu, marite pasa, eu speram sa ma-ntelegi,
Caci de-ajungem la cutite, voi nu mai plecati intregi.
N-as vrea sa pun pe "YouTube", cu-ai tai morti, videoclipuri,
Nici ca Dunarea sa-nnece spumegand a tale jeep-uri.
Dar, de asta ti-e dorinta, maine ne vedem la lupta,
Si-ti promit ca pleci d-aici cel putin c-o mana rupta".
Si zicand acestea Mircea, il lasa pe Baiazid.
Si trantindu-i portiera el pleca la pas grabit.
Cand ajunse la masina, gasi-n geam , pe-un bilet scris:
"Scuze.V-am blocat o roata, c-ati parcat pe interzis"...

Si da Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de "bip"-uri,
Ca sa-si stranga toti ostenii si sa ii indese-n "Jeep"-uri.
Demarand in mare tromba, se-ndreptara spre Rovine,
Dar aici gasira turcii, toti cu pantalonii-n vine!
Toti vaitandu-se de moarte, ghemuiti prin iarba scurta
Rezemati de cate-un ciot, si tinandu-se de burta.

"-Baiazid , hai sa ne batem...!! , Unde esti, de ce nu vii?"

"-Mi-am scos in oras ostenii, si i-am dus la KFC.
Si-am mancat cu poft-aseara, tot ce ni s-a pus pe masa..."
Raspunse-ncordat sultanul dintro tufa mai retrasa.
"-N-am stiut ca la "fast-foud"-uri nu e bine sa mananci,
Mai ales in Romania , fiindca risti sa pleci pe "branci"...
Nu mai vreau ca sa ne batem, iarta-ma a fost o farsa.
Da-ne niste "triferment" si-o sa facem cale-ntoarsa"...

Si asa a scapat Mircea de o lupta la Rovine.
Deci se vede pan-la urma ca "fast-food"-ul face bine.
Asta-i tot...Dar fiti voi siguri ca Istoria o sa zica:
"Turcii l-au vazut pe Mircea si-au facut pe ei de frica"...

Amanunte mai putin cunoscute despre Leonardo da Vinci

1. Nu a fost un pictor prolific - Leonardo da Vinci a lasat mai putin de 30 de tablouri, unele dintre ele neterminate. Dar inainte de a face acelasi lucru pentru a intra in istoria artei, ganditi-va ca pe langa picturi Leonardo a realizat sute de desene, schite si pagini de note, ceea ce l-a facut sa fie cunoscut nu doar ca pictor.
2. Leonardo era un perfectionist Leonardo - era un perfectionist vesnic nemultumit de lucrarile sale, carora le gasea in permanenta defecte. Pentru el o opera trebuia sa fie perfecta. Acesta este si motivul pentru care a lasat atat de putine picturi.

3. Leonardo sculptor ? Specialistii nu au identificat pana in prezent nici o sculptura realizata de Leonardo. Dar se spune ca acesta ar fi realizat cateva lucrari in timp ce era ucenic in atelierul lui Verrocchio, lucrari care nu s-au pastrat din nefericire.

4. Daca nu ar fi fost un copil nelegitim ... Leonardo s-a nascut pe 15 aprilie 1452, fara ca parintii sai sa fie casatoriti. Dar daca nu ar fi fost un copil nelegitim, poate ca nu ar fi intrat ca ucenic la atelierul lui Andrea del Verrocchio si nu ar fi devenit artist. Dar cum era un copil "din flori", optiunile erau destul de limitate. Tot ceea ce se stie sigur despre mama sa este ca aceasta se numea Caterina, fiind probabil slujnica in casa tatalui viitorului artist, Ser Piero da Vinci.

 5. Pretul hartiei a insemnat carnete incalcite - In acei ani hartia era mult mai scumpa ca astazi si mult mai greu de gasit. De aceea Leonardo a fost nevoit sa foloseasca fiecare centimetru, carnetele sale fiind pline de notatii inghesuite pe fiecare pagina.

6. Leonardo era vegetarian -  Leonardo era vegetarian, ceea ce era foarte ciudat pentru epoca in care traia. Artistul considera ca uciderea animalelor este acelasi lucru cu uciderea oamenilor, asa ca refuza sa participe la "macel" prin mancatul carnii (ceea ce nu l-a impiedicat sa disece cadavre umane pentru studiile sale de anatomie sau sa proiecteze arme militare)

7. Unul dintre primii italieni care a folosit uleiul in pictura - Leonardo da Vinci a fost printre primii artisti italieni care a inlocuit tempera pe baza de ou cu vopselele pe baza de ulei, putand in acest fel sa lucreze mai mult timp la un tablou. Mai mult, si-a realizat propriile retete de culori.

 8. Un iubitor al inovatiilor - "Cina cea de Taina", marea fresca realizata de Leonardo, a inceput sa se degradeze la scurt timp dupa ce a fost terminata. Motivul ? Leonardo nu a folosit tehnicile traditionale ( culori pe baza de apa aplicate pe tencuiala umeda) si a folosit culori de ulei pe peretele tratat cu o substanta de inventie proprie, in care pusese mastic si rasina.

 9. Ce nu a inventat Leonardo da Vinci -  a inventat sau a desenat planuri si schite pentru nenumarate masinarii si aparate. Dar telescopul nu era unul dintre ele, cum nu erau nici roata dintata, roata cu clichet, scripetele sau suruburile, care existau deja. Exista un manuscris care demonstreaza ca Leonardo inventase  o masinarie asemanatoare bicicletei de astazi. Se pare insa ca aceasta schita nu este autentica, fiind desenata in creion, in timp ce grafitul a inceput sa fie folosit dupa moartea artistului. Asa ca, cel mai probabil, este un fals.

10. Prescurtarea numelui sau nu este Da Vinci - Desi incetatenita prin cartea de succes "Codul lui Da Vinci", aceasta prescurtare nu este corecta, cea folosita fiind Leonardo. De ce ? Da Vinci inseamna pur si simplu "originar din orasul Vinci" .

VIA : LINK

Bebelusul ciclop s-a nascut in India

Un bebelus cu un singur ochi si fara nas s-a nascut in India, amintind de imaginea miticilor ciclopi. Copilul nu a supravietuit, insa, decat o zi, anunta stirileprotv.ro.

Prof. Dr. Ashok Anand, ginecolog la spitalul unde a nascut prin cezariana Veenei Chavan, o femeie in varsta de 34 de ani, a spus ca bebelusul suferea de ciclopie, o malformatie congenitala care consta in dezvoltarea unui singur glob ocular sau contopirea celor doua orbite.

In urma unei analize facute in saptamana 32 de sarcina, medicii au observat ca bebelusul era hidrocefalic, adica in creierul lui se acumula apa. Din cauza stadiului avansat al sarcinii medicii nu au putut interveni.

Veena Chavan nu a fost lasata sa-si vada bebelusul nascut cu malformatia cumplita. "Este a treia mea sarcina. Am pierdut celalalt copil din cauza unor probleme aparute in timpul sarcinii. Mi s-a spus ca bebelusul meu avea apa in creier, dar nu m-am asteptat ca el sa se nasca doar cu un singur ochi si fara nas", a povestit, in lacrimi, femeia. Singurul copil al Veenei este o fetita de opt ani.

R.I

RASPUNSURI DE COPIL ..........

Ce sunt drogurile?

Drogurile sunt niste plante pe care le usucã gangsterii si le iau ca pe niste   medicamente, care ii amortizeazã, sa nu-si  mai recunoascã faptele. (14 ani)

• Ce este rãscoala?

Rãscoala înseamnã, când pãrintii nostri nu gãsesc bani si atunci rãscolesc ca sa gãseascã. (8 ani)

 

• Ce este economia?

Economie înseamnã sa nu mai cheltuim din salariu, ca sa-l punem la banca. Cheltuim numai din ciubucul, care ni-l da  seful. (7 ani)

 

• Ce sunt amprentele?

Amprentele e când punem mana pe o clanta si rãmân degetele acolo si le gãseste politia. (8 ani)

 

• Ce este tristetea?

Tristete înseamnã când un om vine la altul si bea mult. (7 ani)

• De ce se bat potcoave cailor?

Calului i se bat potcoave, pentru ca potcoavele sunt mai usoare decât calul si ele merg mai repede decât calul. (8 ani)

La cal se pune potcoave, sa nu cada calul pe spate, atunci când pune frâna, calul se întepeneste în potcoave. (9 ani)

La cal se pune potcoave ca sa tropãie pe strada, ca daca nu tropãieste nu e cal. (7 ani)

 

• Ce este respectul?

Respect înseamnã sa te scoli si sa stea babele pe scaun. (9 ani)

 

• Ce înseamnã cuvântul "modern"?

Modern e când vezi ceva frumos si e scump si n-ai bani. (7 ani)

• Cum rezista pasãrile calatoare sa zboare, zi si noapte, mii de kilometri?

Rândunicile când pleacã în tarile calde, pe drum se aseazã pe aripa berzei si se odihnesc. Pasãrile când pleacã asa departe îsi iau mâncare la ele intr-o sacose. Înainte de a zbura, mai  stau o luna, doua, sa se odihneascã. (7 ani)

• Daca pãmântul se învârteste, cum de nu cãdem de pe el?

Nu se învârteste decât Pãmântul, asfaltul nu se învârteste. (6 ani)

Pãmântul este rotund. Noi nu cãdem de pe el, pentru ca strãzile sunt drepte, ele nu sunt rotunde. (8 ani)

Pãmântul are forma rotunda, noi nu cãdem de pe el, ca noi nu mergem acolo, unde se face el rotund. (7 ani)

• Ce este Biblia?

Biblia este o carte lãsata de Dumnezeu, ca sa se afle despre viitor. în ea scrie ca vor fi doua rãzboaie mondiale si amândouã vor fi câstigate de cãtre  romani si chiar asa s-a si întâmplat. (6 ani)

• Ce este acela un secret?

Secretul este atunci când nu trebuie sa stie militia. (6 ani)

Secretul este un om, care ii spune secretar de partid. (6 ani)

• La ce foloseste steagul?

Steagul foloseste, ca atunci când veneau turcii peste noi, ei nu stiau peste ce tara veneau si atunci noi le arãtam steagul si dupã aia ei stiau. (7 ani)

 

• De ce ne spãlam cu sãpun?

Noi ne spãlam, ca sa dam sãpun în ochi la microbi. (5 ani)

• Ce este injectia?

Injectia foloseste ca sa moara microbii. Serul ala are în el otrava de microbi. Serul se duce la tot roiul de microbi, ei zic ca aia e carne si mãnâncã si moare. (8 ani)

Lichidul la injectie e otrãvicios, ca sa-i omoare pe microbi. (6 ani)

Ii baga injectia la popou si la om si la microb si pe el îl omoarã, ca e mai mic. (7 ani)

• Ce este ministrul?

Ministru e un om care sta pe scaun si le spune la altii sa facã cerere. (7 ani)

Ministru e un om care a învãtat zece clase si s-a dus la serviciul de ministrii. (8 ani)

 

• Ce sunt tãranii?

Tãranii sunt oameni sãraci, care nu au ce sa mãnânce si vorbesc pe alta limba, pe tãrãneste. (8 ani)

Tãranii sunt aceia care se ocupa si cu agricultura. (8 ani)

Tãranii sunt oameni care le-a dat Cuza Pãmânt. În al Doilea Rãzboi Mondial, ei mai vroiau Pãmânt, ca s-a fãrâmitat la bombe. (10)

Tãranii sunt oamenii de la tara care n-au iaurt si noi când mergem la tara, le ducem iaurt, cascaval si brânza. (7 ani)

Tãrani înseamnã un om care vrea sa facã buletin în Bucuresti. (8 ani)

• Ce sunt vecinii?

Vecinii sunt niste oameni care stau la un loc si când nu au mãlai, ei se împrumuta. (7 ani)

Vecinii sunt niste oameni, care tatãl meu si mama mea se împrieteneazã, ca sa-i dea o suta de lei. (8 ani)

• Ce este acela un serviciu?

Servici e un om care sta si semneazã condica, sau sta ca sa bea o cafea. (7 ani)

• Ce sunt microbii?

Microbii sunt niste viermisori, sta la mãsea, mãnâncã, se satura si poormã iese afara, se aseazã pe trotoar si când trec oameni le intra lor în gura. (7 ani)

Microbii sunt niste gândãcei mici de tot, ei suunt ascunsi pe la aprozar. Ei vede ca ai cumpãrat cartofi, sare pe cartofi si daca nu-l speli pe cartof, tu mori. (7 ani)

Microbii intra înãuntru la om si acolo lasã fel de fel de murdarii, ca ei sunt murdari pe picioare si îl îmbolnãveste pe om. (7 ani)

• Cum lumineazã licuricii?

Licuricii au un pic de par si gaz si piticii ii dau foc si se aprinde.  Licuricii nu mor, ei lumineazã pana când se termina focul si le creste par si piticii iar dau foc. (10 ani)

Licuricii sunt mici, au o lampa si vin la oamenii care viseazã si se uita la ei, cu lampa, ca sa vadã ce viseazã. (7 ani)

Licuricii au o lanterna mica si ne-o baga în ochi, ca sa nu-i cunoastem. (6 ani)

 

• De ce au cruce pe spate unii pãianjeni?

Unii pãianjeni au cruce, ca ei sunt popa la pãianjeni. (7 ani)

• De ce îsi fac oamenii cadouri?

Oamenii îsi fac cadouri, ca sa nu fie nesimtiti. (7 ani)

• De ce noi orãsenii nu avem atâtea modele pe haine, cum au tãranii?

Noi orãsenii nu avem atâtea modele pe haine, cum au tãranii, pentru ca noi avem service si tãranii, când au cules porumbul, nu mai au ce face si fac modele pe haine. (7 ani)

• De ce gãina nu zboarã pe sus, ca celelalte pãsãri?

Gãina nu zboarã pe sus ca celelalte pãsãri, pentru ca-i e frica sa nu scape oul, când ii vine sa-l facã. (10 ani)

• De ce unii oameni doneazã sânge?

Oamenii care au calorii grase, probabil ca ãstia sunt oameni grasi, doneazã sânge la aia care le curge sânge din nas. (7 ani)

• Pe unde tot zboarã avioanele, unde se tot duc, toata noaptea si noaptea?

Avioanele merg în Germania, la munte, la mare si la Breaza. (5 ani)

• La ce folosesc sprâncenele?

Sprâncenele folosesc ca sa tina fruntea sus, sa nu-i vin a fruntea pe ochi. (6 ani)

• Daca bretelele tin pantalonii, ce tine cravata?

Cravata e fãcuta sa se spânzure unii bãrbati si sa le ia altii gagicile lor. (9 ani)

• De ce exista ceasuri cu cuc si nu cu cocos, din moment ce cocosul e cunoscut ca ne trezeste dimineata?

Ceasurile sunt cu cuc si nu cu cocos, deoarece cucul a fost prima pasare sculatoare. (11 ani)

Mult mai usor învatã un mecanism cu roti dintate sa zicã: Cu-cu decât Cu-cu-ri-gu. (13 ani)

Mesterul care a bãgat prima data cucul în ceas s-a gândit ca nu poate sa strâmteze ditamai cocosul si sa-l bage acolo, si de atunci ceasul a rãmas asa, cu cuc si nu cu cocos. (11 ani)

• De unde vine obiceiul sa spunem ca trebuie udata încãltãmintea sau haina noua?

Obiceiul ca trebuie udata haina sau încãltãmintea noua vin de la prietenia omului cu bãutura. (14 ani)

• Chiar nu se poate învãta fãrã note la scoala?

Profesorii nu renunta la note în scoala, pentru ca s-ar lipsi de plãcerea pe care o au când unii elevi ii implora sa nu-i lase corijenti. (12 ani)

AM INVATAT ...

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva  ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult

Iti sunt luati prea repede .
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit....

--------------
Versuri primite pe e-mail de la Monica Butnaru.

Aristotel si pretul cartofilor

Politicienii nostri se "bucura" de una dintre cele mai scazute credibilitati din Europa in rindul publicului. Englezii au crezut intr-un Churchill care le promitea doar "singe, sudoare si lacrimi", francezii intr-un de Gaulle care le reinventa mitologia nationala. Ce-i lipseste politicianului roman?
Inca din Antichitate, Aristotel formula conditiile unei retorici de succes.
Pentru asta, spunea filozoful, discursul public, rostit sau scris, trebuie sa contina trei "ingrediente" absolut necesare: etosul, logosul si patosul.
Etosul tinea de credibilitatea persoanei care face o afirmatie. Logosul de continutul afirmatiei, de logica acesteia. Patosul tinea de gradul in care cel care rosteste afirmatia crede el insusi in adevarul acesteia.
Referitor la acest ultim aspect, merita sa ne amintim ce spunea Lincoln: "Poti minti o persoana o viata, pe toti o vreme, dar nu-i poti minti mereu pe toti".
Cu alte cuvinte, absenta patosului - credinta vorbitorului in propriile-i afirmatii - este "simtita" macar de o parte importanta a publicului si diminueaza dramatic celelalte componente, chiar daca exista, respectiv etosul si patosul.
Sa le luam pe rind.
Cit "etos" exista in politicianul roman de astazi?
Cu alte cuvinte, cit de credibil este el, ca persoana/personalitate/personaj in ochii publicului? Din punct de vedere strict profesional, prea putini dintre ei au cu ce se lauda, indiferent ca sunt economisti, ingineri, profesori sau fosti/actuali oameni de afaceri.
Profitind de "lejeritatea" sistemului universitar romanesc, unii si-au construit un statut gaunos de "prof. univ. dr.", care aminteste, din nefericire, de multe ori, de titlul "academician doctor inginer" cu care era alintata Elena Ceausescu, cea care spunea "te aude colegii mei".
Lipsa de cultura - nu doar politica - este mai mereu evidenta, limbajul este deseori frust si primitiv, denotind o educatie pripita, facuta pe sarite.
Nu mai pomenim de malversatiunile financiare de care sunt periodic acuzati un numar important dintre politicienii romani, situatie de natura sa le reduca si mai mult potentialul de credibilitate.
"Logosul" este un alt ingredient deficitar in discursul public. Referindu-ma doar la economie, nastrusniciile indrugate de politicieni m-ar induiosa, daca cei care le rostesc nu ar fi cei care ne decid destinele. Data fiind insa situatia, mai degraba ma sperie.
Dar dincolo de economie, este vorba de multe derapaje de la logica formala, de contraziceri de la o luna la alta sau chiar de la o zi la alta.
Discursul politic/administrativ este desori ilogic macar din doua motive.
Primul: nu este rezultatul unui crez doctrinar limpede, fiind, prin urmare, consecvent cu un set solidificat de principii.
Este oportunist si se pliaza doar pe niste convingeri/interese uneori sulfuroase mai mai mereu fluide, dupa cum bate vintul.
Al doilea: nu rezulta dintr-o competenta reala, ci mai degraba trucata. Ajungem la patos. Citi dintre politicieni cred intr-adevar ceea ce spun?
Diferenta fundamentala intre propaganda si discurs politic este lipsa de convingeri a primei categorii.
Activistul comunist stia clar ca sistemul este falit si ca oamenii sunt viriti in puscarii pentru te miri ce. Insa facea afirmatiile care le facea pentru ca asta ii dicta dogma regimului.
Lucrurile nu s-au modificat prea mult in ultimii douazeci de ani, de vreme ce apartinatori ai doctrinelor liberale, social-democrate sau crestin-democrate habar nu au de un set de principii de baza ale ideologiilor pe care, teoretic, le impartasesc, iar traseismul politic a devenit o regula.
Din acest punct de vedere, multi politicieni sunt in situatia unor preoti care nu cred in Dumnezeu, dar incearca sa mimeze o slujba.
Asadar, nu prea conving pe nimeni. Prin urmare, "enoriasii" care ii inconjoara o faca mai mult in virtutea unor "interese" decit a unor convingeri.
Evident, orice generalizare este incorecta. Nu imi plac referintele la "clasa politica", in ansamblul ei.
Insa este limpede pentru toate partidele ca sunt populate de oameni tot mai putin convingatori pentru public.
"Ingrendientele" din care sunt compusi oamenii politici nu sunt neaparat cele ale unui geniu. William Golding (Premiul Nobel pentru literatura, autorul romanului "Imparatul mustelor") a pierdut alegerile pentru o functie locala minuscula in Anglia.
Mario Vargas Llosa (Premiul Nobel pentru literatura) a pierdut alegerile prezidentiale in Peru, in fata unui Alberto Fujimori care astazi este refugiat in Japonia, fiind acuzat de mai multe malversatiuni financiare.
Nu trebuie sa supralicitam, asadar, asteptarile intelectuale de la o "fiara politica", in Romania sau aiurea.
Exista insa o limita a plauzibilitatii, care atunci cind este incalcata, rezultatele pot fi catastrofale. Dar nu este de ajuns sa-i criticam pe politicieni si sa dezvoltam asteptari mesianice de la ei.
Pina la urma, cauza lucrurilor suntem noi, cei care compunem asa-numitul electorat. Nimeni nu a intrebat in mod real poporul roman daca il doreste pe Emil Bobu intr-o functie politica de conducere, in regimul comunist.
Insa actualii politicieni sunt rezultatul votului democratic. Ideea ca suntem un popor mic, dar brav, condus de niste persoane bizare, este falsa.
Ideea ca suntem o tara de mici genii creatoare, de o cinste impecabila, condusa de oameni modesti din punct de vedere intelectual si corupti, este la fel de gresita.
Pina la urma, o clasa politica este oglinda unei natiuni. Daca nu ne place ceea ce vedem, este mai ales problema noastra, nu doar a lor.
Poate sa para banal, dar fermierul care profita de o conjunctura si mareste aberant pretul cartofilor, de pilda, sau al verzei, adica al mincarii de baza pentru oamenii cu venituri modeste, si in acelasi timp il critica pe un politician atunci cind are ocazia sa o faca, nu este deloc mai breaz din punct de vedere etic si moral decit acesta.
Clasa politica de astazi nu face decit sa materializeze un set de mentalitati paguboase care macina corpul profund al unei natiuni obisnuite sa-si fure singura caciula de o intreaga istorie.
Ea - aceasta clasa - va fi altfel doar atunci cind si natiunea se va schimba.
Si aceasta schimbare trebuie sa vina de la nivel individual prin educatie, cultura, civilizatie si constiinta de sine, adica ingredientele care transforma o simpla populatiei intr-o adevarata natiune.
Analiza de Eugen Ovidiu Chirovici 

Sursa: Bloombiz

Cui foloseste cititul?

Intr-una din zilele trecute stateam de vorba cu o nepoata despre carti, genuri literare, preferinte, etc.

De cate ori stau de vorba cu ea ma mai pun la current cu tanara generatie. Ma rog, ea reprezinta doar o punte intre “noi” si “voi”, niciunele dintre noi nefiind batrane insa traind parti importante din viata in vremuri complet diferite si, inevitabil, care si-au pus amprenta foarte puternic pe evolutiile noastre, pe trecutul, prezentul si viitorul fiecareia dintre noi.

Bunaoara, “pe vremea mea” a citi nu era o obligatie ci o bucurie. Iar iesitul pe afara insemna ca ne jucam, nu ne plimbam pe strazi sau saream in te miri ce saltele murdare prin parcurile bucurestene. Ne jucam “Frunza”, “Ratele si vanatorii”, etc – erau jocuri interactive, vesele si care ne mobilizau complet pe toti.

Culmea este ca aveam timp de toate si, incredibil, desi nu aveam internetul la dispozitie, gradul de cultura si civilizatie era foarte ridicat.

Ne uitam cele 2 ore la TV, ne faceam lectiile in alte 2 ore, mergeam la scoala 6-8 ore, mancam, ne jucam si mai si citeam.

Uneori ne prindea miezul noptii cu cate un roman in mana promitandu-ne ca, de data asta, este ultima pagina pe care o mai parcurgem.

Sa ne intelegem dragele mele, nu militez pentru lecturarea unor carti doar pentru sporirea culturii. Noi nu citeam din acest motiv. Mirosul de hartie de tipar te facea sa simti prima emotie. Apoi, ganditi-va ca fiecare carte incepea cu prezentarea personajelor si a locurilor unde urma sa se desfasoare actiunea povestirii.

In imaginatia mea, unchiul Tom din “Coliba unchiului Tom” avea figura unui batranel cald, incercat de viata si care isi amintea cu tristete dar si cu bucurie firul vietii,si aveam tabloul suferintei sclaviei, mai ales prin suferintele unui copil; apoi Sufletel din “Singur pe lume” ma facea sa imi doresc sa ajung la circ, imi creea imaginea unui adevarat spectacol cu personaje din cele mai felurite, unde copiii uitau de “necazurile” vietii; iar Margueritte din “Dama cu camelii” imi oferea parfumul unei iubiri imposibile dar totala si adevarata. Din “Pe aripile vantului” am invatat sa am curaj sa citesc “in mine” si sa spun cu glas tare ceea ce imi doresc iar “Rosu si negru” m-a invatat ca iubirea tradata se razbuna.

Si “Regii blestemati” dar si “Cei trei muschetari” mi-au zgandarit dorinta de a citi mai multe despre Franta si istoria ei si mi-au trezit dorinta de a invata dulcea si melodioasa limba franceza, iar “Razboi si pace” sau “Crima si pedeapsa” imi prezentau minunatele palate rusesti, iernile grele de poveste din indepartata Rusie.

Asadar a citi nu era neaparat o obligatie venita de la scoala sau de la parinti ci era o reala placere de lumi, personaje, istorii.

Va sfatuiesc sa incercati a citi fara sa va intrebati cu ce v-ar ajuta asta. Faceti-o pur si simplu pentru sufletul vostru. In final, castigatoare veti fi doar voi, veti invata multe despre timp, istorie, viata, intr-un mod placut, onest si facil.

Pana data viitoare va doresc lectura placuta.

Valentina Popescu

Insula unui dor semantic

Mai am doar o tăcere

de parcurs

și te ating

deși am obosit

de atâta contradicție

timpul a eviscerat

ordinea de zi

se vorbește acum

tot mai ploios

despre Emil Cioran

Doamne, cât o să mai înaintez

în genunchi

prin cuvinte?

”Lacrimi și sfinți”

îmi făgăduiesc un sine fecund

undeva

în insula unui dor semantic.
----------------
Autor : Carmen Tania Grigore
FOTO : INSULA SERPILOR

Trecuta vară toridă

N-am avut aşa o vară…
Toţi din bloc sunt în vacanţă (!)
Câteodat’ la noi pe scară
Mai aud câte o clanţă
…pensionară,

Şi nu vezi maşină mică
Pe asfaltu-ncins de soare (!?)
Noaptea doar, un hoţ mai pică
Făcând spume prin parcare
…de oftică…

Pe-nserat, nici amorezii
Nu mai umblă pe sub tei,
Iar în arşiţa amiezii
Nu se-avântă chiar şi ei
…maidanezii ;

Peste drum, scurtând eu zarea,
Plânge, parcă în pustie…
A uitat chiar şi culoarea
Vr’unui chior prin lăptărie
…vânzătoarea…

Doar în colţ, un poliţai
Pus de soartă la dietă
Şi-o pipiţă-ntr-un Hyundai
Ce se scarpină-n poşetă
…de mălai,

Pe trotuare, bişniţari ?!
Florărese veştejite ?!
Chiar şi ei, falimentari,
Stau pe plajele-nsorite
…la bulgari…

Şi-n canicula barbară,
Doar eu cuc, sus pe balcon,
Îmi fac singur de ocară
Că nu sunt cu lumea-n ton
…pierde vară.

Valeriu Cercel

Momentul cand cearta a inceput !

Nevasta-mea statea linga mine pe canapea, in timp ce eu zappam canalele.
M-a intrebat: "Ce mai e pe televizor?"
I-am raspuns: "Praf"...
...si atunci a inceput cearta!
-----------------------------------------

Nevasta-mea tot incerca sa-mi sugereze ce-si doreste pentru urmatoarea aniversare.
Mi-a spus: "vreau ceva stralucitor, ce ajunge de la 0 la 100 in trei secunde."
I-am daruit un cintar ...
...si atunci a inceput cearta!
-----------------------------------------
Cind am ajuns aseara acasa, nevasta-mea mi-a cerut sa o duc intr-un loc scump.
Am dus-o la o benzinarie...
...si atunci a inceput cearta!
-----------------------------------------

Cind m-am pensionat, m-am dus la Oficiul de Asistenta Sociala sa ma inregistrez.
Tipa din spatele biroului mi-a cerut buletinul, sa-mi verifice virsta. Il uitasem acasa.
I-am cerut scuze, i-am spus ca ma duc acasa sa-l iau si ma intorc.
A fost foarte draguta: "Nu va mai deranjati, descheiati-va la camasa."
Parul carunt de pe pieptul meu a convins-o si mi-a inregistrat solicitarea.
Incintat de solicitudinea ei, cind am ajuns acasa i-am povestit nevesti-mii.
Ea a spus: "Trebuia sa-ti scoti si pantalonii, poate primeai si ajutor pentru dizabilitati"...
...si atunci a inceput cearta!
-----------------------------------------

Stateam alaturi de nevasta-mea la intilnirea de 30 de ani de la terminarea liceului si
ma tot uitam la o tipa bine, dar complet turta, ce-si legana nostalgic intre doua degete
paharul, singura la o masa de alaturi.
Nevasta-mea m-a intrebat: "O cunosti?"
"Sigur", am oftat, "e prima mea prietena din liceu. Am inteles ca s-a apucat de baut
imediat dupa ce ne-am despartit, si de-atunci n-a mai fost treaza."
"Dumnezeule!" a spus nevasta-mea. "Cine s-ar fi gindit ca o persoana poate sarbatori atita timp?"...
...si atunci a inceput cearta!
-----------------------------------------

Am scos-o pe nevasta-mea la un restaurant.
S-a intimplat ca ospatarul sa ia mai intii comanda mea.
"Un cotlet mare de vita in singe pe gratar."
M-a intrebat: "Nu va pasa de vaca nebuna?"
"Nu.", am raspuns. "Poate comanda si singura"...
...si atunci a inceput cearta!

-----------------------------------------
Nevasta-mea statea goala si se privea in oglinda din dormitor.
Nu se prea bucura de ce vedea si mi-a spus:
"Ma simt oribil! Atit de grasa si de batrina! Am nevoie de un compliment!"
I-am raspuns: "Vederea ti-a ramas perfecta"...
...si atunci a inceput cearta!
-----------------------------------------

Nevasta-mea s-a dus la supermarket.
Am rugat-o sa ia si-un bax de Tuborg, de 18 lei.
A cumparat in schimb o cutie de L'Oreal DermaGenese de 24 de lei.
I-am spus ca berea ar fi ajutat-o sa arate mai bine in noaptea aia decit crema ...
...si atunci a inceput cearta!
-----------------------------------------
Nevasta-mea m-a intrebat daca rochia ii face fundul mare.
I-am spus ca nu asa de mare ca rochia de ieri ...
...si atunci a inceput cearta!
-----------------------------------------

Simbata dimineata m-am strecurat usor din asternut, mi-am facut pachetul si am coborit pe tacute in garaj.
Am legat barca la cirlig si am inceput sa dau cu spatele.
Abia cind am iesit cu totul din garaj am realizat ca ploua cu galeata si vintul batea cu 100 km/h .
Am deschis radioul si am aflat ca vremea avea sa fie la fel toata ziua.
Am tras inapoi in garaj si, tiptil, m-am dus inapoi in dormitor.
M-am strecurat la loc linga nevasta-mea si i-am soptit: "E o vreme groaznica afara."
Pe jumatate inca adormita, ea a raspuns:
"Iti poti imagina ca prostul de barbatu-meu s-a dus la pescuit pe asa o vreme?"...
...si atunci a inceput cearta!
-----------------------------------------
Am intrebat-o pe nevasta-mea unde ar vrea sa mergem pentru aniversarea casatoriei noastre.
Mi s-a incalzit inima cind am vazut-o topindu-se de bucurie.
"Undeva unde n-am mai fost de mult timp..." a spus ea, nehotarita.
Asa ca i-am sugerat: "Ce parere ai de bucatarie?"...
...si atunci a inceput cearta!

-----------------------------------------
Urmaream in pat, linga nevasta-mea, "Vrei sa fii miliardar?"
M-am intors catre ea si am intrebat-o: "Vrei sa facem dragoste?"
"Nu", mi-a raspuns ea.
"Asta e raspunsul tau final?", am intrebat-o.
De data asta nici nu m-a privit cind mi-a raspuns ca da.
Asa ca am spus: "Atunci as vrea sa sun o prietena"...
...si atunci a inceput cearta!

********

Cu persoana care mi-a transmis e-mail-ul acesta , EVA F. , nu am motiv de cearta ...

DE CE ? E simplu : nu este nevasta mea !!!

CERUL PLANGE ! - tablou scris

Cerul plânge ! Picături mărunte se contopesc cu oglinda cristalină a lacului. Unde sfioase se răsfrâng de-a lungul suprafeţei diafane. Pulsul lacului se întrepătrunde cu acele mici unde, formând astfel insuliţe închipuite. Ramurile copacilor, căzute parcă într-o lungă îmbrăţişare, se sincronizează într-o bătaie regulată. În aparenţă îţi poţi imagina o ploaie lungă, infinit de monotonă şi, desigur, banală. Însă, în esenţă, este o ploaie fugară de primăvară. Pare atipic, dar este adevărat. O ploaie de cinci minute am transformat-o într-o ploaie de mii de secunde. Este rece şi gâdilă uşor, este timidă şi se fereşte. Norii, ce au purtat-o, se disipă şi astfel soarele este dezcătuşat. Întunericul aparent al miezului zilei este înghiţit în totalitate de razele fierbinţi ale discului roşiatic. În câteva minute s-a făcut lumină, iar scutul gri al norilor a fost îndepărtat.

Un nufăr alb îşi croieşte drum spre un petic de soare. Cu un parfum mirobolant învăluie fiecare vieţuitoare pe care o întălneşte în drumul său. Frumuseţea, dar şi fineţea lui, captează toate privirile. Lunecă lin printre picăturile ce cad domol. Precum o balerină nufărul execută mişcări interzise, dar în acelaşi timp atât de armonioase.

Secunda stearsa de calendarul timpului îmbătrâneşte chipul unei tinere domnişoare, ce priveşte lacul cuprinsă de febra dansului acelui nufăr. Chipul ei, deşi ar trebui să înflorească, se ofileşte cu fiecare secundă ce trece. Faţa îi este tatuată cu un zâmbet trist şi urâciune faţă de tot ceea ce o înconjoară. Pare perfectă, chiar frumoasă, însă privită cu un ochi critic este urâtă, întruchiparea stângăciei naturii. Ochii poate prea mari, buzele prea egale, obrajii prea alungiţi, bărbia prea ascuţită, toate acestea o fac să pară cu mult mai ştearsă de vreme. Singurul lucru, ce îi evidenţiază tinereţea, este acel râu ciocolatiu de bucle inegale, care parcă te îndeamnă să te pierzi în labirintul lor. Părul îi încadrează perfect chipul imperfect şi astfel îţi dă acea senzaţie de perfecţiune aparentă, te vrăjeşte, te amăgeşte cu acea frumuseţe inexistentă. În acest fel se încadra ea în tabloul acelei zile de sfărşit de primăvară. Deşi părea pictată într-un loc nepotrivit, prezenţa ei era benefică peisajului cotidian. Ploaia parcă se bucura de prezenţa acelui trup firav şi prost construit. Idealul acestui tablou era reprezentat de acel mic nufăr plin de farmec, având rolul de a eclipsa puţinele calităţi ale fetei şi în special de a evidenţia toate neajunsurile posibile.

Tristeţea, acompaniată de lacrimi îndoliate, îi înneca ochii şi i se prelingea de-a lungul obrajilor supţi. Starea ei era în contrast cu cea a naturii. Deşi ploua, vremea era euforică. Stropii erau de fericire, de preîntâmpinare a verii iminente, în timp ce fata părea îndoliată, părea că o iarnă grea se va abate asupra ei. Ochii inexpresivi o făceau să pară aproape moartă. Singurul lucru viu al ei era acea respiraţie greoaie, ce dispărea din când în când, accentuându-i starea de lâncezeală, de mort viu. Cu degetele-i anemice mângâia iarba crudă, pe când ultimii stropi săreau din pântecele norilor. Dintr-o singură mişcare soarele i-a acoperit fiinţa, adăugându-i astfel o aură de înger. Însă privită din umbră, nu era altceva decât un banal obiect de decor. Cui îi păsa de ea? Cine ar avea răbdare să o asculte? Cine ar putea să îi descopere acel ceva din interior? Nimeni. Cu acel instinct matern al femeilor şi-a mângâiat pântecele cu tandreţe. Însă ce mângâia? Nimic. Rodul lipsea, iar fructul nu va creşte, nu va deveni. Suspina mai departe.

În acest tablou ilogic, totul pare logic. Natura, nufărul, fata, ploaia. Toate sunt legate ombilical. De ce? Deoarece nimic nu ar exista fără natură. Fata îşi caută refugiul în mediu, iar pictorul îi surprinde starea în tabloul lui. Culorile vii în contrast cu negrul fiinţei ei dau o alură aparte acestei imagini cotidiene.

Neştiut de nimeni, pictorul se ascunde undeva în peisaj. Se lasă dus de val şi, în timp ce tabloul lui prinde contur, devine din ce în ce mai extaziat. Cu ochiul lui de artist îi poate observa şi în acelaşi timp imortaliza frumuseţea pură a fetei. El o vede în culori, în timp ce noi o vedem în non-culori. Talentul lui pune în valoare fiinţa firavă, ce este o femeie. Îi scoate în evidenţă ascunzişurile şi toate acele lucruri invizibile pentru cei de rând. O soarbe din priviri şi o suflă în peisajul feeric. Într-un final tabloul prinde viaţă şi devine o capodoperă, însă ea nu ştie că a fost şi va fi subiectul acelui pictor îndrăgostit de umbra fiinţei ei.

Text de Ghitulescu Ana-Maria

Cerul plânge în lacrimi de lumină

Pământul râde-n întuneric.

Cerul abundă de-adevăr

Pământul seacă-ntr-atâta minciună.

Cerul împarte slujire,

Pământul înmulţeşte răutate.

Cerul se bucură-n jertfire,

Pământul geme-a-nălţare de eu.

Cerul se topeşte-n iubire,

Pământul îngheaţă de ură.

Cerul împrăştie sămânţă de viaţă,

Pământul culege neîncetat moarte.

Între pământ şi cer

E distanţă de-o cruce

Cerul făcându-se pământ

Ca pământul să devină cer.

De la cer la pământ

E cale de-o viaţă,

Născută în palme străpunse

Şi dăruită pentru veşnicie.

Poezie de Beatrice Grindei

foto : Dan Colcer

Alte poezii : http://poeziitinere.wordpress.com