Scrisoarea III - pamflet actual

Iata vine-un jeep pe strada, cu un girofar pe el,
Baiazid statea in dreapta si rosti catre sofer:
"Sper ca Mircea sa ajunga, sa nu-ntarzie din nou.
Ia vezi daca-a tras masina, langa gura de metrou..".
"-N-a venit Maria Ta, zise el privind in jur...."
"-Si mi-a zis ca fix la 12 ne vedem langa Carrefour".

Asteptand vreo 5 minute , isi pierdu orice rabdare,
Si trimite bodiguarzii sa se uite prin parcare
La un semn (curba la dreapta), se opreste un X5.
Si din el coboara Mircea, in bermude si opinci.
Printre turci porni agale, si privindu-i cu nesat,
Le-arata un "Sony Vaio", care-l tine la subrat.
Agitat , la el in jeep, si-mbracat tot in civil,
Baiazid nu mai rezista si il suna pe mobil:

"-Tu esti Mircea?"
..."-Da-mparate, am uitat sa iti dau bip,
Dar am stat mult la Rovine , era coada la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, ca nu vin aici prea des,
Si-am luat-o ... pe centura, indrumat de GPS!
Acum am parcat masina. Unde esti?, ca vin la tine..."

"-Sunt la mine in masina si te vad, te-ndrepti spre mine".
Si de-ndata ajunse Mircea si urca la turc in jeep.
Si-ncepu sa ii explice ca nu vrea, cu nici un chip
Sa isi stranga intreaga oaste la Rovine in campii,
Si sa lupte pan' la moarte cu ai turcului spahii.

"-Baiazide, sti ca-i criza, si-acum viata-i foarte grea,
Ma gandeam ca sa ne batem,... dar la "Heroes " in retea.
Sau in loc sa cuceresti, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea , daca ai wireless , sa jucam "conQUIZtador"?

"-Cum cand turcii-mi sunt in vama , si-am venit din Istambul,
Tu nu vrei ca sa ne batem, ca nu ti se pare "cool"?
Eu nu-s disperat ca tine sa stau nopti intregi pe net,
Eu traiesc in realitate, si nu e nici un secret
Ca am fost in multe lupte : Varna , Tilsit sau Oituz..."

"-Pai eu sunt online tot timpul, nu puteai sa dai un "buzz"??"
"-Mircea!!! Vin c-o intreaga oaste, iar tu faci misto de noi..,
Maine sunt aici cu turcii si-ti declar de-acum razboi".

"-Cum vrei tu, marite pasa, eu speram sa ma-ntelegi,
Caci de-ajungem la cutite, voi nu mai plecati intregi.
N-as vrea sa pun pe "YouTube", cu-ai tai morti, videoclipuri,
Nici ca Dunarea sa-nnece spumegand a tale jeep-uri.
Dar, de asta ti-e dorinta, maine ne vedem la lupta,
Si-ti promit ca pleci d-aici cel putin c-o mana rupta".
Si zicand acestea Mircea, il lasa pe Baiazid.
Si trantindu-i portiera el pleca la pas grabit.
Cand ajunse la masina, gasi-n geam , pe-un bilet scris:
"Scuze.V-am blocat o roata, c-ati parcat pe interzis"...

Si da Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de "bip"-uri,
Ca sa-si stranga toti ostenii si sa ii indese-n "Jeep"-uri.
Demarand in mare tromba, se-ndreptara spre Rovine,
Dar aici gasira turcii, toti cu pantalonii-n vine!
Toti vaitandu-se de moarte, ghemuiti prin iarba scurta
Rezemati de cate-un ciot, si tinandu-se de burta.

"-Baiazid , hai sa ne batem...!! , Unde esti, de ce nu vii?"

"-Mi-am scos in oras ostenii, si i-am dus la KFC.
Si-am mancat cu poft-aseara, tot ce ni s-a pus pe masa..."
Raspunse-ncordat sultanul dintro tufa mai retrasa.
"-N-am stiut ca la "fast-foud"-uri nu e bine sa mananci,
Mai ales in Romania , fiindca risti sa pleci pe "branci"...
Nu mai vreau ca sa ne batem, iarta-ma a fost o farsa.
Da-ne niste "triferment" si-o sa facem cale-ntoarsa"...

Si asa a scapat Mircea de o lupta la Rovine.
Deci se vede pan-la urma ca "fast-food"-ul face bine.
Asta-i tot...Dar fiti voi siguri ca Istoria o sa zica:
"Turcii l-au vazut pe Mircea si-au facut pe ei de frica"...

ÎN TIMP ÎNVEŢI ...

Jorge Luis Borges


După un anumit timp,
omul învaţă să perceapă diferenţa
subtilă între a susţine o mână
şi a înlănţui un suflet,
şi învaţă că amorul nu înseamnă a te culca cu cineva
şi că a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea de siguranţă,
şi aşa, omul începe să înveţe...
că săruturile nu sunt contracte
şi cadourile nu sunt promisiuni,
şi aşa omul începe să-şi accepte căderile cu capul sus şi ochii larg deschişi,
şi învaţă să-şi construiască toate drumurile
bazate în astăzi şi acum,
pentru că terenul lui  mâine
este prea nesigur pentru a face planuri ...
şi viitorul are mai mereu o mulţime de variante care se opresc însă la
jumătatea drumului.

Şi după un timp, omul învaţă că dacă e prea mult,
până şi căldura cea dătătoare de viaţă a soarelui, arde şi calcinează.
Aşa că începe să-şi planteze propria grădină
şi-şi împodobeşte propriul suflet,
în loc să mai aştepte ca altcineva să-I aducă flori,
şi învaţă că întradevăr poate suporta,
că întradevăr are forţă,
că întradevăr e valoros,
şi omul învaţă şi învaţă ....
şi cu fiecare zi învaţă.

Cu timpul înveţi că a sta alături de
cineva pentru că îţi oferă un viitor bun,
înseamnă că mai devreme sau mai târziu vei vrea să te întorci la trecut.

Cu timpul înţelegi că doar cel care e capabil să te
iubească cu defectele tale,
fără a pretinde să te schimbe,
îţi poate aduce toată fericirea pe care ţi-o doreşti.
Îţi dai seama cu timpul că dacă eşti alături de această
persoană doar pentru
a-ţi întovărăşi singurătatea,
în mod inexorabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi.

Ajungi cu timpul să înţelegi că adevăraţii prieteni sunt număraţi,
şi că cel care nu luptă pentru ei,
mai devreme sau mai târziu se va vedea înconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul înveţi că vorbele spuse într-un moment de mânie, pot continua tot restul vieţii să facă rău celui rănit.

Cu timpul înveţi că a scuza e ceva ce poate face oricine, dar că a ierta, asta doar sufletele cu adevărat mari o pot face.

Cu timpul înţelegi că dacă ai rănit grav un prieten,
e foarte probabil că niciodată prietenia lui nu va mai fi la aceeaşi intensitate.

Cu timpul îţi dai seama că deşi
poţi fi fericit cu prietenii tăi,
într-o bună zi vei plânge

MAMA LUI STEFAN CEL MARE - parodie

Pe o strada ingusta , intr-un bloc recent

Unde bate vintul si-i pe jos curent ,

Tinara nevasta plinge si suspina

Ca-i oprita apa si nu e lumina.

Si ca la serviciu sotul ei iubit

A plecat la 6 si n-a mai venit.

Orologiul suna noaptea jumatate

Jos in bloc la poarta , oare cine bate?

- Eu sunt mama soacra , sunt facut covrig

Vin de la serviciu si sunt mort de frig!

Tinara nevasta fuge sa-i deschida

Insa din balcon mama soacra-i striga:

- Ora e tirzie , esti un derbedeu

Unde ti-e chenzina , nu-ti sunt soacra eu  !

- Nu sunt eu de vina , soarta fuse cruda

Am muncit ca boul pe 50% …

Am venit acasa sa ma incalzesc

Si sa fac o baie , sa ma odihnesc

- Ai venit degeaba , ii raspunse soacra

Fiindca nu-i lumina si-i oprita apa!…

Du-te la serviciu si de-o fi sa mori

Vine sindicatul cu-n buchet de flori!.

N-aţi văzut cumva o ţară ?

Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară ?
Am fost plecat vreo patru ani pe-afară;
Azi am venit şi-o caut cu ardoare,
Dar n-o găsesc şi-n suflet rău mă doare.

O caut peste tot, am fost şi-n sate,
Ogoare plâng în buruieni lăsate,
Înspre păduri, potecile uitate
M-au rătăcit într-un pustiu de cioate.

Acasă poarta nu e zăvorâtă,
Căci mama tot mai iese şi se uită;
Atâta dor i-a mai rămas pe lume,
Feciorii să-i mai strige iar pe nume.

Moşneagul iese-n cale şi-o întreabă:
"Vine? La anul, cred! Acu-i la treabă,
La noi în ţară-i multă sărăcie.
Ştiu ei - că de-or veni, la ce să vie?!"

Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară
Cântată de poeţi odinioară,
Cu ochi de cer şi plină de verdeaţă?
Am fost şi-am căutat-o şi la piaţă.

Acolo nu era, de bună seamă,
Că prea o înjurau români de mamă;
Harbuzul, pătrunjelul, biata prună,
Erau culese parcă. de pe Lună!

Chiar, voi nu aţi văzut pe jos o ţară,
Călcată în picioare şi murdară?
Ce-aveţi cu ea? Nimica nu vă cere,
Eu o declar singura mea avere!
----------------
Nu-i cunosc autorul, dar e foarte adevarata!

SPUSE BINE DE ALTII !

*) Cand un barbat iti fura nevasta, nu e razbunare mai
buna decat sa-l lasi sa o pastreze (Sacha Guitry)

*) O fi bine in Rai, dar cele mai interesante persoane
nu ajung acolo.(Nietzsche)

*) In viata nu conteaza daca pierzi sau castigi. Conteaza
daca pierd sau castig eu... (Winston Churchill)
*) Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face. Ca nu toata
lumea are aceleasi gusturi. ( G.B. Shaw)

*) Un barbat nu este complet daca nu este insurat.
Abia atunci este terminat.(Robert Frost).

*) Daca te lasi de fumat, de baut si de femei nu
traiesti mai mult...doar ca ti se pare ca timpul trece
prea incet. (Clement Freud)

*) Nu e bine sa fii obligat sa alegi intre Rai si Iad.
Prieteni buni gasesti in ambele locuri. (Mark Twain)

*) Dragostea e oarba? Nu. E doar putin presbita: nu
vede nici un defect pana nu se indeparteaza putin.
(Drew Barrymore)

*) Orice optimist nu e decat un prost fericit. Desigur,
pesimistul e doar prost. (Louis Bernanos)

*) Culmea lenei este sa te scoli la sase dimineata
ca sa ai mai mult timp de stat degeaba.
( Tristan Bernard)

MARŞ DE ADIO (COLEGILOR MEI MÂRLAMENTARI)

AdrianPăunescu

La muncă , derbedei , că trece anul şi vin ăilalţi şi-o să vă ia ciolanul. Făceaţi pe democraţii cei cucernici, P.... mamii voastre de nemernici. Scuipaţi-vă-ntre voi cum se cuvine şi-apoi convingeţi-vă că e bine. C-aţi luat o ţară de mai mare dragul şi i-aţi distrus averile şi steagul. S-ajungem colonia de ocară care-şi va cere scuze în maghiară. Şi , prin complicităţi cu demoni aprigi, aţi desfiinţat uzine, câmpuri, fabrici. Şi, prin vânzări de ţară infernale, aţi omorât cu voia animale. La greul greu care mereu ne-ncearcă, răspundeţi cu un greu de moarte, parcă. Şi i-aţi găsit şi bolii un remediu întoarceţi România-n Evul Mediu. Ce căzături, ce târfe, ce mizerii, v-aş desena cu acul, să vă sperii. Dar voi nici sânge nu aveţi în vine, ci credite din călimări străine. Le ştiţi lui Hitler şi lui Stalin taina şi-mpingeţi Bucovina în Ucraina. Aşa cum ceilalţi, limpezească-i valul s-au compromis negustorind Ardealul. De unde sunteţi, mă, din ce găoace, cum v-au putut părinţii voştri face? Ce condimente le-au picat în spermă de e trădarea voastră-atât de fermă? Aţi pus nenorocita voastră labă pe-această tristă ţară Basarabă. Şi vreţi cu-ameninţare şi cu biciul s-o faceţi curva voastră de serviciu. Mimaţi respectul pentru cele sfinte, dar vindeţi şi pământuri şi morminte. Aţi inventat examene severe, supunere poporului spre-a-i cere. Şi toată zbaterea a fost degeaba că-n nas mai marii v-au închis taraba. Minciuna voastră v-a adus pe scenă, actori într-o politică obscenă. Şi-acum, că-i un prăpăd întreaga ţară, ia cereţi-vă puţintel, afară. Decât să vă trimită ţara noastră, mai bine mergeţi voi în mama voastră. Plecaţi de-aici, cu-o grabă funerară, şi nu albanizaţi această ţară . Băgaţi viteză, că vă trece anul şi s-a scurtat şi s-a-nvechit ciolanul. Şi ce vă pot eu spune la plecare decât lozinca lui Fănuş cel mare: Nenorociţilor, se rupe şnurul, "La muncă, la bătut ţăruşi cu curul !"

BALADA AGATATULUI PE NET

Va spun un lucru strict secret:
M-am abonat la internet.
In prima zi de stat pe chat
Noua gagici am agatat.

Si le-am chemat la 7 fix
La bar, in cartierul X.
Cand le-am vazut pe toate 9,
Doamne, papara fara...oua!

Prima-i bruneta cu par drept
Pe maini, pe fatza si pe piept
Si m-a privit zimbind usor
Trantita intr-un carucior

A doua insa m-a uimit
Cu nasul ei cel ascutit
Putea sa taie castraveti
Dintr-un judetz in alt judetz

A treia mi-a rinjit cuminte
Cu gura fara nici un dinte
C-un jet de stropi s-a prezentat:
"Salut, sunt Silvia Scarlat"

A patra tipa cred c-avea
Vreo 4 tone si ceva.
Din fusta-i stramta de nailon
Faceai trei huse de camion.

Pe-a cincea n-o vedeam de loc
Doua grisine-n virf c-un smoc
Spre mine cand s-a indreptat,
De la efort, a lesinat

A sasea-i buna, ma incita
Insa de-a saptea e lipita
Vai ce mirifice fapturi
Trei maini, un ochi si doua guri

A opta arata beton
Proptita-n carja si-n baston
La 83 de ani si-un pic
Mi-a zis c-ar vrea sa-i fiu gagic

A noua tipa, dragii mei,
Te dizolvai in ochii ei
"Eu sunt Marina " mi-a soptit
O noapte-ntreaga ne-am iubit

Acuma daca vreti sa stiti
De ce am ochii obositi
Si merg mai cracanat putin
Marina mea era...Marin!
--------

PS : Autorul nu il cunosc ,versurile le-am primit prin e-mail....

AM INVATAT ...

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva  ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult

Iti sunt luati prea repede .
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit....

--------------
Versuri primite pe e-mail de la Monica Butnaru.

HORA UNIRII - parodie lirica

Hai să dăm mână cu mână
Să furăm tot ce s-adună,
Să-nvârtim hora hoţiei
Pe pământul României!

Ordinea şi cinstea piară!
Piară fraierii din ţară !
Între noi să nu mai fie
Decât jaf şi smecherie!

Contu-n bancă de te ţine
Vino să te prinzi cu mine
La hoţie cu unire
Şi pe funcţii cu-nfrăţire!

Unde-i unul nu-i putere
Să se pună de-o avere,
Unde-s doi puterea creşte
Şi ţara se prăduieşte!

P-amândoi în fund ne doare
Că în haos ţara moare.
Eu ţi-s frate, tu-mi eşti frate,
Să furăm cât se mai poate!

În guvern hai cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să crească banu' mare
Mai rapid în buzunare.

Dăm pomană ş-un pişcot
Prostului cu drept de vot
Că oricum în România
Noi facem paranghelia.
-----------

Nota : Azi este ziua nationala a tarii ... E drept , Hora Unirii , candva , inainte de '89 , se canta la 24 ianuarie ... Dar si la 1 decembrie a fost o unire ( 1918) , si cum prezenta este o parodie , merge acum , nu ?

Autor necunoscut ... mie !

SI DACA ... - parodie lirica

Şi dacă preţurile cresc
De se cutremur plopii,
E ca de pâine şi salam
Să nu te mai apropii.

Şi dacă mândrul nostru leu
E astăzi cât pisica,
E ca să nu te mai alegi
În viaţă cu nimica.

Şi dacă ne-aruncăm în lac
Străfundu-i atingându-l,
E ca durerea să-mi descarc
Ministrul înjurându-l.

Şi dacă banii nu ne-ajung
De trece ziua, luna,
E ca aminte să-mi aduc
De Boc intotdeauna.
------------

Autor necunoscut ... mie !

Cui foloseste cititul?

Intr-una din zilele trecute stateam de vorba cu o nepoata despre carti, genuri literare, preferinte, etc.

De cate ori stau de vorba cu ea ma mai pun la current cu tanara generatie. Ma rog, ea reprezinta doar o punte intre “noi” si “voi”, niciunele dintre noi nefiind batrane insa traind parti importante din viata in vremuri complet diferite si, inevitabil, care si-au pus amprenta foarte puternic pe evolutiile noastre, pe trecutul, prezentul si viitorul fiecareia dintre noi.

Bunaoara, “pe vremea mea” a citi nu era o obligatie ci o bucurie. Iar iesitul pe afara insemna ca ne jucam, nu ne plimbam pe strazi sau saream in te miri ce saltele murdare prin parcurile bucurestene. Ne jucam “Frunza”, “Ratele si vanatorii”, etc – erau jocuri interactive, vesele si care ne mobilizau complet pe toti.

Culmea este ca aveam timp de toate si, incredibil, desi nu aveam internetul la dispozitie, gradul de cultura si civilizatie era foarte ridicat.

Ne uitam cele 2 ore la TV, ne faceam lectiile in alte 2 ore, mergeam la scoala 6-8 ore, mancam, ne jucam si mai si citeam.

Uneori ne prindea miezul noptii cu cate un roman in mana promitandu-ne ca, de data asta, este ultima pagina pe care o mai parcurgem.

Sa ne intelegem dragele mele, nu militez pentru lecturarea unor carti doar pentru sporirea culturii. Noi nu citeam din acest motiv. Mirosul de hartie de tipar te facea sa simti prima emotie. Apoi, ganditi-va ca fiecare carte incepea cu prezentarea personajelor si a locurilor unde urma sa se desfasoare actiunea povestirii.

In imaginatia mea, unchiul Tom din “Coliba unchiului Tom” avea figura unui batranel cald, incercat de viata si care isi amintea cu tristete dar si cu bucurie firul vietii,si aveam tabloul suferintei sclaviei, mai ales prin suferintele unui copil; apoi Sufletel din “Singur pe lume” ma facea sa imi doresc sa ajung la circ, imi creea imaginea unui adevarat spectacol cu personaje din cele mai felurite, unde copiii uitau de “necazurile” vietii; iar Margueritte din “Dama cu camelii” imi oferea parfumul unei iubiri imposibile dar totala si adevarata. Din “Pe aripile vantului” am invatat sa am curaj sa citesc “in mine” si sa spun cu glas tare ceea ce imi doresc iar “Rosu si negru” m-a invatat ca iubirea tradata se razbuna.

Si “Regii blestemati” dar si “Cei trei muschetari” mi-au zgandarit dorinta de a citi mai multe despre Franta si istoria ei si mi-au trezit dorinta de a invata dulcea si melodioasa limba franceza, iar “Razboi si pace” sau “Crima si pedeapsa” imi prezentau minunatele palate rusesti, iernile grele de poveste din indepartata Rusie.

Asadar a citi nu era neaparat o obligatie venita de la scoala sau de la parinti ci era o reala placere de lumi, personaje, istorii.

Va sfatuiesc sa incercati a citi fara sa va intrebati cu ce v-ar ajuta asta. Faceti-o pur si simplu pentru sufletul vostru. In final, castigatoare veti fi doar voi, veti invata multe despre timp, istorie, viata, intr-un mod placut, onest si facil.

Pana data viitoare va doresc lectura placuta.

Valentina Popescu

Insula unui dor semantic

Mai am doar o tăcere

de parcurs

și te ating

deși am obosit

de atâta contradicție

timpul a eviscerat

ordinea de zi

se vorbește acum

tot mai ploios

despre Emil Cioran

Doamne, cât o să mai înaintez

în genunchi

prin cuvinte?

”Lacrimi și sfinți”

îmi făgăduiesc un sine fecund

undeva

în insula unui dor semantic.
----------------
Autor : Carmen Tania Grigore
FOTO : INSULA SERPILOR

Trecuta vară toridă

N-am avut aşa o vară…
Toţi din bloc sunt în vacanţă (!)
Câteodat’ la noi pe scară
Mai aud câte o clanţă
…pensionară,

Şi nu vezi maşină mică
Pe asfaltu-ncins de soare (!?)
Noaptea doar, un hoţ mai pică
Făcând spume prin parcare
…de oftică…

Pe-nserat, nici amorezii
Nu mai umblă pe sub tei,
Iar în arşiţa amiezii
Nu se-avântă chiar şi ei
…maidanezii ;

Peste drum, scurtând eu zarea,
Plânge, parcă în pustie…
A uitat chiar şi culoarea
Vr’unui chior prin lăptărie
…vânzătoarea…

Doar în colţ, un poliţai
Pus de soartă la dietă
Şi-o pipiţă-ntr-un Hyundai
Ce se scarpină-n poşetă
…de mălai,

Pe trotuare, bişniţari ?!
Florărese veştejite ?!
Chiar şi ei, falimentari,
Stau pe plajele-nsorite
…la bulgari…

Şi-n canicula barbară,
Doar eu cuc, sus pe balcon,
Îmi fac singur de ocară
Că nu sunt cu lumea-n ton
…pierde vară.

Valeriu Cercel

Am dat vina pe timp. ( poezie )

Am dat vina pe timp. ( poezie )

CLICK pe link , pentru poezie !

CERUL PLANGE ! - tablou scris

Cerul plânge ! Picături mărunte se contopesc cu oglinda cristalină a lacului. Unde sfioase se răsfrâng de-a lungul suprafeţei diafane. Pulsul lacului se întrepătrunde cu acele mici unde, formând astfel insuliţe închipuite. Ramurile copacilor, căzute parcă într-o lungă îmbrăţişare, se sincronizează într-o bătaie regulată. În aparenţă îţi poţi imagina o ploaie lungă, infinit de monotonă şi, desigur, banală. Însă, în esenţă, este o ploaie fugară de primăvară. Pare atipic, dar este adevărat. O ploaie de cinci minute am transformat-o într-o ploaie de mii de secunde. Este rece şi gâdilă uşor, este timidă şi se fereşte. Norii, ce au purtat-o, se disipă şi astfel soarele este dezcătuşat. Întunericul aparent al miezului zilei este înghiţit în totalitate de razele fierbinţi ale discului roşiatic. În câteva minute s-a făcut lumină, iar scutul gri al norilor a fost îndepărtat.

Un nufăr alb îşi croieşte drum spre un petic de soare. Cu un parfum mirobolant învăluie fiecare vieţuitoare pe care o întălneşte în drumul său. Frumuseţea, dar şi fineţea lui, captează toate privirile. Lunecă lin printre picăturile ce cad domol. Precum o balerină nufărul execută mişcări interzise, dar în acelaşi timp atât de armonioase.

Secunda stearsa de calendarul timpului îmbătrâneşte chipul unei tinere domnişoare, ce priveşte lacul cuprinsă de febra dansului acelui nufăr. Chipul ei, deşi ar trebui să înflorească, se ofileşte cu fiecare secundă ce trece. Faţa îi este tatuată cu un zâmbet trist şi urâciune faţă de tot ceea ce o înconjoară. Pare perfectă, chiar frumoasă, însă privită cu un ochi critic este urâtă, întruchiparea stângăciei naturii. Ochii poate prea mari, buzele prea egale, obrajii prea alungiţi, bărbia prea ascuţită, toate acestea o fac să pară cu mult mai ştearsă de vreme. Singurul lucru, ce îi evidenţiază tinereţea, este acel râu ciocolatiu de bucle inegale, care parcă te îndeamnă să te pierzi în labirintul lor. Părul îi încadrează perfect chipul imperfect şi astfel îţi dă acea senzaţie de perfecţiune aparentă, te vrăjeşte, te amăgeşte cu acea frumuseţe inexistentă. În acest fel se încadra ea în tabloul acelei zile de sfărşit de primăvară. Deşi părea pictată într-un loc nepotrivit, prezenţa ei era benefică peisajului cotidian. Ploaia parcă se bucura de prezenţa acelui trup firav şi prost construit. Idealul acestui tablou era reprezentat de acel mic nufăr plin de farmec, având rolul de a eclipsa puţinele calităţi ale fetei şi în special de a evidenţia toate neajunsurile posibile.

Tristeţea, acompaniată de lacrimi îndoliate, îi înneca ochii şi i se prelingea de-a lungul obrajilor supţi. Starea ei era în contrast cu cea a naturii. Deşi ploua, vremea era euforică. Stropii erau de fericire, de preîntâmpinare a verii iminente, în timp ce fata părea îndoliată, părea că o iarnă grea se va abate asupra ei. Ochii inexpresivi o făceau să pară aproape moartă. Singurul lucru viu al ei era acea respiraţie greoaie, ce dispărea din când în când, accentuându-i starea de lâncezeală, de mort viu. Cu degetele-i anemice mângâia iarba crudă, pe când ultimii stropi săreau din pântecele norilor. Dintr-o singură mişcare soarele i-a acoperit fiinţa, adăugându-i astfel o aură de înger. Însă privită din umbră, nu era altceva decât un banal obiect de decor. Cui îi păsa de ea? Cine ar avea răbdare să o asculte? Cine ar putea să îi descopere acel ceva din interior? Nimeni. Cu acel instinct matern al femeilor şi-a mângâiat pântecele cu tandreţe. Însă ce mângâia? Nimic. Rodul lipsea, iar fructul nu va creşte, nu va deveni. Suspina mai departe.

În acest tablou ilogic, totul pare logic. Natura, nufărul, fata, ploaia. Toate sunt legate ombilical. De ce? Deoarece nimic nu ar exista fără natură. Fata îşi caută refugiul în mediu, iar pictorul îi surprinde starea în tabloul lui. Culorile vii în contrast cu negrul fiinţei ei dau o alură aparte acestei imagini cotidiene.

Neştiut de nimeni, pictorul se ascunde undeva în peisaj. Se lasă dus de val şi, în timp ce tabloul lui prinde contur, devine din ce în ce mai extaziat. Cu ochiul lui de artist îi poate observa şi în acelaşi timp imortaliza frumuseţea pură a fetei. El o vede în culori, în timp ce noi o vedem în non-culori. Talentul lui pune în valoare fiinţa firavă, ce este o femeie. Îi scoate în evidenţă ascunzişurile şi toate acele lucruri invizibile pentru cei de rând. O soarbe din priviri şi o suflă în peisajul feeric. Într-un final tabloul prinde viaţă şi devine o capodoperă, însă ea nu ştie că a fost şi va fi subiectul acelui pictor îndrăgostit de umbra fiinţei ei.

Text de Ghitulescu Ana-Maria

Cerul plânge în lacrimi de lumină

Pământul râde-n întuneric.

Cerul abundă de-adevăr

Pământul seacă-ntr-atâta minciună.

Cerul împarte slujire,

Pământul înmulţeşte răutate.

Cerul se bucură-n jertfire,

Pământul geme-a-nălţare de eu.

Cerul se topeşte-n iubire,

Pământul îngheaţă de ură.

Cerul împrăştie sămânţă de viaţă,

Pământul culege neîncetat moarte.

Între pământ şi cer

E distanţă de-o cruce

Cerul făcându-se pământ

Ca pământul să devină cer.

De la cer la pământ

E cale de-o viaţă,

Născută în palme străpunse

Şi dăruită pentru veşnicie.

Poezie de Beatrice Grindei

foto : Dan Colcer

Alte poezii : http://poeziitinere.wordpress.com

SPERANTA SI SINGURATATEA

Atata timp cat nu incetezi sa urci, treptele nu se vor termina; sub pasii tai care urca, ele se vor inmulti la nesfarsit.
Franz Kafka
Oamenii nu sunt prizonierii sortii, ci doar ai propriei minti. Franklin D. Roosevelt
Nu lasa visele sa piara, pentru ca daca visele mor viata nu este decat o pasare cu aripi rupte care nu mai poate sa zboare. Langston Hughes
Poate ca pentru lume esti doar o singura persoana, dar pentru o persoana esti intreaga lume G. J. G. Marquez
Nu incata niciodata sa zambesti, nici chiar atunci cant esti trist, pentru ca nu se stie cine se poate indragosti de zambetul tau. G. J. G. Marquez
Cele mai importante lucruri in lume au fost realizate de oameni care au continuat sa incerce chiar si cand se parea ca nu mai este nici o speranta. Dale Carnegie
Speranta moare ultima, asa ca ea e tot ce ne-a mai ramas. Sadit-o intr-un loc retras si aveti grija de ea.
Numai oamenii singuratici cunosc adevaratele valori ale prieteniei. Pentru ceilalti exista familiile; pentru un singuratic sau un exilat prietenii reprezinta totul.Willa Cather
Cel care este insotit de ganduri nobile nu este niciodata singur. Fletcher
Singuratatea este cea mai profunda realitate a naturii umane. Omul este singura fiinta care stie ca e singur. Octavio Paz

Metamorfoză

Vroind să uit, pe-o seară dulce lăsasem să m-adoarmă crinii…
Şi se făcea că fără voie trăiam acum o viaţă nouă:
Eram şi eu un crin ca dînşii, şi-n dezmierdările luminii
Îmi întindeam voios potirul să prind o lacrimă de rouă.

Visînd, trăiam cu ei acuma, şi-atît de alb eram subt lună,
Încît abia scriam o umbră, cînd m-alinta şagalnic vîntul,
Dar tihnă se făcuse-n mine şi caldă inima şi bună,
Că reveneam subt altă formă, să-mpodobesc şi eu pămîntul.

Cînd făr’ de veste-o mînă pală, mişcîndu-şi umbra pe grămadă,
Ca subt imboldul unei forţe necunoscute şi fatale,
S-a-ntins vrăjmaşă să mă frîngă, — ş-acuma, alb ca o zăpadă,
Muream tihnit de-a doua oară în liniştea odăii tale.

Muream din nou, dar cînd trudită făcîndu-ţi braţele cunună,
A fost s-adormi zîmbind la mine cu faţa calmă între perne,
Eu ca o pulbere de aur m-am ridicat uşor subt lună
În căutarea altei forme desăvîrşite şi eterne.

de Dimitrie ANGHEL

AI GRIJA

Ai grija sa nu faci si tu explozie
(din inger n-a ramas macar o schija)
calca pe virful plopilor cu grija
sa nu versi sufertasul cu ambrozie.

Sint zei abandonati ca puii mitii
prin gropile ceresti scincind de sete,
sint arhitectii Domnului, in cete,
ce-au lins pe urma Lui dira taritii.

Tu voiajor al starilor de transa
ai grija de caminul de batrini,
minte-i c-au fost eroi si c-au fost buni
si ca mai au acolo jos o sansa.

NOTA : Versurile nu imi apartin mie ,
ci sunt ale lui DINESCU , insa merita retinute !

CRACIUN FERICIT !

Ce clipe înaltatoare ne cerceteaza iar
Ca un fior prea tainic de sfânta resemnare,
Aici unde cerescul si preacuratul har
Simtim cum ne umbreste adânc, pe fiecare .

Suntem partasii unei nasteri sfinte
De peste vremuri ca un ecou în timp,
Spre ceruri înaltind ruga fierbinte
Colindul nostru preacuratul nimb.

Vestim azi nasterea fara pereche
Se aud colindatorii lui Hristos,
Si-n sfânta noastra patrie straveche,
Colindele sunt praznic luminos.

Voi glasuri minunate de copii
Purtati iar faima craiului ferice,
Si voi parinti, din inimile vii,
Al vostru imn spre cer sa se ridice.

Dati lui Iisus toti slava cuvenita,
Colindul pacii ca o rugaciune
Precum lumina ce nicicând n-apune ;
O taina a împacarii daruita.