In ceea ce priveste vinul, sunt intru totul de acord cu Hemingway si il inteleg in intregime.
"Ca in toate artele, placerea consumului creste odata ce incepi sa te
pricepi la arta respectiva, insa daca merg deschisi la minte si simt
doar ce simt, nu ceea ce cred ca ar trebui sa simta, oamenii vor sti de
prima data daca le plac sau nu luptele cu tauri. S-ar putea sa nu le
placa deloc, indiferent daca este o lupta buna sau nu, si atunci orice
argument este irelevant, caci pentru ei ramane valabil doar acela ca
luptele cu tauri sunt evident rele din punct de vedere moral. E la fel
ca si cu oamenii care nu beau vin, desi poate ca le-ar placea, pentru ca
nu e bine sa faci asta.
Comparatia asta cu bautul de vin nu este chiar atat de fortata pe cat pare. Vinul este unul din cele mai civilizate lucruri din lume si, in acelasi timp, unul din acele produse naturale care au fost aduse la perfectiune si probabil ca, dintre toate produsele adresate exclusiv simturilor pe care le poate cumpara cineva, vinul ofera cea mai larga varietate de specialitati facute pentru placerea si aprecierea noastra. Poti invata despre vinuri si-ti poti educa cerul gurii cu mare placere o viata intreaga, timp in care cerul gurii devine tot mai educat si mai capabil de a aprecia ce i se ofera, iar placerea ta creste constant, chiar daca intre timp rinichii iti slabesc, incepe sa te doara degetul mare de la picior, iti intepenesc incheieturile si in cele din urma, exact atunci cand ajunge sa-ti placa mai mult, ti se interzice sa te mai atingi de vin. Tot asa, ochiul, care la inceput este un instrument bun, sanatos, ajunge in timp - desi nu mai este la fel de puternic si este slabit si uzat din cauza exceselor - sa devina capabil de a-i transmite creierului o placere care creste constant, datorita acelei stiinte sau capacitati de a vedea pe care a capatat-o. Trupurile ni se uzeaza intr-un fel sau altul si murim, iar eu as prefera sa am un cer al gurii care sa-mi ofere placerea de a ma bucura cu totul de un Chateaux Margaux sau un Haut Brion, chiar daca excesul la care m-am dedat pentru a obtine un astfel de cer al gurii aduce un ficat care nu-mi da voie sa beau un Richebourg, Corton sau Chambertin, in loc sa am matele de fier ruginit, cum le aveam cand eram copil si toate vinurile, in afara de Porto, erau amare, iar sa bei insemna sa bagi in tine destul din orice te-ar face sa nu-ti mai pese. Important este, desigur, sa incerci sa eviti situatia in care vei fi nevoit sa te lasi cu totul de vin, asa cum in cazul ochilor este important sa nu orbesti. Insa lucrurile astea tin foarte mult si de noroc si nimeni nu poate ocoli moartea printrun efort cinstit si nici nu poate sti la ce-i va folosi la un moment dat o anumita parte din corpul sau pana nu ii e pusa la incercare.
Pare ca ne departam de subiectul luptelor cu tauri, insa ce vroiam eu sa
spun este ca un om ale carui cunostere si educatie se dezvolta constant
ar putea sa simta o placere infinita cand bea vin, asa cum placerea de a
privi luptele cu tauri poate deveni cea mai importanta dintre maruntele
pasiuni ale cuiva, insa cineva care bea - nu degusta, nu savureaza, ci bea pentru
prima oara - vin va sti, chiar daca nu e interesat sau capabil sa
deguste bautura, va sti deci daca efectul resimtit ii place sau,
dimpotriva, nu-i ceva potrivit pentru el. Cand vine vorba de vin, cei
mai multi dintre incepatori prefera vinurile vechi si dulci, precum si
vinurile spumoase, ca sampania nu prea seaca sau un burgund spumos - le
prefera pentru ca arata mai pitoresc; mai tarziu le vor da la o parte pe
toate pentru un Grand crus de Medoc, chiar daca ar veni intr-o sticla
simpla, fara eticheta, acoperita de praf sau panze de paianjen, lipsita
de orice element pitoresc si adapostind in ea doar un vin cinstit si
delicat, usor pe limba, racoros in gura si care te incalzeste dupa ce
l-ai baut. Tot asa, in luptele cu tauri, o sa-i atraga mai intai
lucrurile pitoresti, un paseo, culorile, mizanscena, cutitele si molinetes,
matadorul care il atinge pe taur pe bot sau ii mangaie coarnele, toate
lucrurile astea romantice, dar fara rost, care le plac spectatorilor. Se
bucura sa-i vada pe cai protejati de plapumile alea, pentru ca datorita
lor sunt scutiti de privelistile stanjenitoare, si aplauda toate
manevrele precum cele pomenite mai sus. Mai tarziu, cand in cele din
urma au invatat din experienta sa aprecieze adevaratele valori ale
coridei, or sa caute adevarul si cinstea - nu trucurile, ci emotia si,
mereu, clasicismul si puritatea cu care sunt executate toate acele
suertes, si, asa cum se schimba si gustul pentru vin, n-or sa mai vrea
dulcegarii, ci sa-i vada pe cai lipsit de protectie, astfel incat
fiecare rana sa poata fi observata, si sa-i vada murind, nu suferind din
cauza a ceva menit sa-i lase pe cai sa sufere, dar care, in acelasi
timp, ascunde acea suferinta de ochii spectatorilor. Dar la luptele cu
tauri, ca si cu vinul, o sa stii de la inceput daca iti plac sau nu, in
functie de efectul lor asupra ta. Exista forme ale coridei care satisfac
cele mai variate gusturi si daca nu-ti place nimic din toata lupta,
nici ea, luata in sine, ca intreg, nici detaliile ei, atunci inseamna ca
nu esti facut pentru asta. Desigur, pentru cei carora le plac aceste
lupte ar fi mai placut daca aceia carora nu le plac nu ar simti nevoia
sa le declare razboi sau sa finanteze incercarile de a le suprima doar
pentru ca luptele nu le plac sau ii deranjeaza - dar asta ar insemna sa
cerem pre amult si, oricum, orice manifestare capabila sa starneasca
atata pasiune la iubitorii ei va starni o pasiune egala si la cei care o
urasc."
- Ernest Hemingway - {Fragment din "Moarte dupa-amiaza"}
- Ernest Hemingway - {Fragment din "Moarte dupa-amiaza"}
Postări
