SUPRAVEGHEREA OMENIRII

BIO-CIPUL, UN PAS HOTĂRÂTOR ÎN SUPRAVEGHEREA OMENIRII

Motorola, care produce microcipuri pentru MONDEX SMART XARD, a dezvoltat diverse bio – cipuri implantabile în corpul uman. Cipul BT952000 a fost proiectat de doctorul Carl Sanders, care a fost şi preşedinte în şaptesprezece conferinţe ale NEW WORLD ORDER pentru dezvoltarea unui sistem mondial pentru economie şi identificarea fiinţelor umane. Bio-cipul este de dimensiunile aproximative ale unui bob de orez, 7 mm lungime şi 0,075 mm lăţime şi conţine un „transpan der” (un sistem de înregistrare şi lectură a informaţiilor în microcircuite integrate). şi o baterie cu litiu reîncărcabilă.

Au fost afectate mai mult de 1,5 milioane de dolari în cercetare numai pentru a descoperi care este locul cel mai bun în corpul uman, pentru a însera bio-cipul. Şi au găsit FRUNTEA: sub scalp şi pe partea posterioară a mâinii, în mod specificat…mâna dreaptă. „Făcea astfel încât toţi, bogaţi şi săraci, liberi şi sclavi să folosească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte; şi ca nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă acest semn, adică numele fiarei sau numărul numelui său. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să calculeze numărul fiarei: ea reprezintă un număr de om. Şi acest număr este şase sute şaizeci şi şase” (Apocalipsa 13:16-18).
Anual, MONDEX produce un miliard de bio-cipuri. Peste 25o de societăţi în 20 de naţiuni fac parte din MONDEX. La ora actuală bio-cipurile sunt folosite în: Marea Britanie, Canada, SUA, Australia, Noua Zeelandă, Israel, Hong Kong, China, Indonezia, Macao, Malaezia, Filipine, Singapore, India, Taiwan, Sri Lanka, Costa Rica, Guatemala, Nicaragua, Panama, Honduras, El Salvador şi Brazilia. U.E. intenţionează adoptarea sistemului MONDEX ca simplificare a unificării monetare.
Implantarea bio-cipurilor în mâna dreaptă sau în frunte este propusă de Motorola. De acolo nu va putea fi eliminat, deoarece dacă ar fi extras pe cale chirurgicală, micuţa capsulă va exploda şi individul ar fi contaminat cu substanţe chimice conţinute. Iar sistemul de poziţionare globală, GPS, ar semnala imediat înlăturarea lui şi ar avertiza autorităţile competente…
IBM a produs cel mai sinistru echipament pentru „controlul criminalităţii”: implantul cu microcircuit neural 2020, testat deja în mai multe închisori federale din Massachusetts, California şi Texas, precum şi în unele case de sănătate private!
Soul Ctcher 2025 constă într-un cip neural care, implantat în spatele ochilor unei persoane, va înregistra şi arhiva fiecare gând. Implanturile testate pe deţinuţi sunt un fel de „registratori-vobitori” despre toate mişcările lor. Când implanturile sunt fixate pe frecvenţa de 116 MHz, natura agresivă a majorităţii indivizilor se reduce semnificativ. Dacă se înalţă frecvenţa, agresivitatea sporeşte exponenţial…

În 2007 Departamentul Apărării din SUA a alocat 1,6 milioane de dolari pentru implantarea de microcipuri intracraniene soldaţilor americani. Aceste cipuri au fost fabricate de C3B, Centrul pentru bioelectronică, biosenzori şi biocipuri din cadrul Universităţii Clemson şi permit monitorizarea parametrilor biologici ai organismului non-stop.
Departamentul Apărării a justificat utilizarea lor prin posibilitatea localizării rapide a soldaţilor, în cazul în care aceştia sunt răniţi sau îşi pierd cunoştinţa pe câmpul de luptă. De asemenea cipurile sunt utilizate pentru monitorizarea şi supravegherea soldaţilor în timpul permisiilor…

LA APUSUL LIBERTĂŢII

.
V-aţi convins, stimaţi cititori, cum ni se „serveşte” prăjiturica, ambalată în staniol şi în plastic frumos colorat, ca să ne ia ochii şi să ne abată atenţia de la pericolul adevărat al implantării microcipurilor, către care ne îndreptăm, prin justificări de genul: siguranţa alimentară, misiuini de recuperare a supravieţuitorilor accidentelor, de recuperare a animalelor furate/pierdute, a celor dragi răpiţi sau rătăciţi, de detectarea rapidă a bolilor şi a riscurilor medicale, etc…

Toate aceste „avantaje” nu au reuşit să convingă mai multe grupuri de apărare a drepturilor şi libertăţilor civile din SUA de necesitatea aplicării acestei tehnologii. American Civil Liberties Union, Electronic Frontier Foundation, Electronic Privacy Information Center, Privacy Intwernational şi Foundation for Information Policy Research au semnat o petiţie în care cheamă la instituirea unui moratoriu asupra introducerii microcipului. Aceste organizaţii se tem de impactul noii tehnologii asupra libertăţii individuale.

Cercetătoarea Elaine M. Ramish spune că pespectivele sunt înspăimântătoare: „În prezent, există deja infrastructura necesară pentru a implementa dispozitivele biometrice în corpul oamenilor. Guvernul Statelor Unite are capacitatea de a monitoriza astfel de dipozitive şi, în consecinţă, şi persoanele care le poartă. Sub lupa autorităţilor vor fi toţi indivizii, indiferent dacă au comis sau nu o infracţiune. Informaţiile de pe cipuri, care vor conţine date complete despre situaţia economică, socială şi medicală a indivizilor, vor putea fi citite fără permisiunea acestora. Cetăţenii vor fi transformaţi în în simple anexe ale sistemului”.
Elaine Ramish crede că sistemul de identificare prin microcipuri va fi introdus în două etape: „Inevitabilitatea introducerii dispozitivului va depinde de abilitatea guvernului de a face imposibilă o viaţă normală fără cip. La început, procedura va fi voluntară. Implantrarea dipozitivului va oferi multe avantaje, astfel că treptat, lumea se va familiariza cu noul sistem. La urma urmelor, guvernul n-a forţat niciodată pe nimeni să-şi ia permis de conducere. Dar dacă puterea poate să te determine să te laşi amprentat pentru a obţine permisul, de ce nu te-ar putea convinge să-ţi bagi un cip sub piele? Apoi, chiar dacă procedura de implantare va rămâne benevolă, presiunea asupra individului va creşte. În cele din urmă, în numele interesului general al societăţii, guvernul îi va obliga pe toţi cetăţenii să poarte un microcip” (1).
Oricare ar fi situaţia, dezvoltarea, implanturile şi utilizarea cipurilor (indiferent de tipul lor) fac parte din programe secrete înaintea marelui pas de control şi supraveghere a populaţiei planetei. De mai bine de cinci decenii, aceste programe se desfăşoară în cel mai deplin secret. Aşa s-ar părea.

SUPUNERE SAU MOARTE!

Am mai specificat: mulţi vor „face pierdută” cartela de identitate, alţii o vor pierde cu adevărat, şi nu puţine se vor fura. Această cartelă de identitate nu oferă adevărată protecţie a datelor personale. Mai ales în faţa hackerilor, adevărate genii în utilizarea Internetului. Specialiştilor le este din ce în ce mai greu să descopere şi să anihileze programele introduse în Internet de către spărgătorii de coduri. Astfel au fost programele Password Sniffer şi Pasword Breaker care distrugeau filtrele speciale Firewalls de protecţie a datelor.
Surpriza a venit din Germania. Tânărul Marcus Kuhn, 25 de ani, a făcut publică reuşita sa de a „sparge codul” unei cartele electronice inteligente de credit. El a demonstrat insecuritatea celei mai înalte tehnologii de protecţie a datelor. Drept urmare, la o conferinţă IBM de la Palm Springs, California, dr. Mary Jane England, oficial al administraţiei Clinton, răspunzând la o întrebare privind securitatea cartelei de identitate, a declarat că smart card „este o idee minunată, dar ar putea fi mai bună implementarea unui cip direct în ureche! Trebuie să mergem dincolo de ajutorul îngust oferit de cartelele inteligente şi să punem în practică tehnologii deja existente”.

Recent, am vizionat trei documentare pe tema implanturilor cu microcipuri, dintre care unul, realizat de englezi, mi-a atras atenţia. Realizatorul documentarului şi-a implantat un microcip în braţul drept, în SUA. Întors în Anglia, s-a prezentat la un tânăr care…cu un simplu scanner din comerţ i-a citit toate datele. I-a spus: „Am cumpărat câteva microcipuri noi de pe Internet, pe o sumă infimă. În unul din ele pot stoca toate datele tale şi eu devin tu”. Sinistru, stimnaţi cititori!
Alţii au propus implementarea în mâna dreaptă sau direct în frunte. Iată realizându-se practic prorocirea din Apocalipsa Sfântului Ioan: „Semnul pe mână sau pe frunte”. Chiar Proiectul L.U.C.I.D. prevede, în timp, înlocuirea cartelei cu biocipuri implantate, tehnică fiind deja experimentată cu succes atât la animale (de ani buni) cât şi la oameni. Cazul soldatului Timothy Mc Veigh din armata americană a făcut înconjurul lumii. Încă din 1995 a declarat că are „un biocip implantat de FBI”.

Sunt mai multe tipuri de biocipuri umane. Acest „semn al fiarei” va permite supravegherea totală, non-stop, în orice punct de pe planetă, a oricărui individ. Allan Woodham, scria în South East Christian Witness, în februarie 1996: „Astăzi americanii au fiecare un cod propriu de asigurări sociale format din 9 cifre, cod care permite conectarea lor la computer pe tot cuprinsul SUA. În curând acest sistem se va înlocui cu unul mai modern, o reţea informaţională de coduri cu 18 cifre ce va putea înmatricula oamenii la scară planetară. Acest sistem de 18 cifre va fi alcătuit din trei grupuri separate de câte 6 cifre: 6-6-6-! Implantarea acestui cod chiar sub pielea mâinii drepte, după cum s-a prorocit în Evanghelie (Apoc. 13:16-18) este acum o realitate. Cei ce vor primi procedeul vor fi controlaţi, localizaţi şi supravegheaţi în toate mişcările. Această tehnologie va duce la un sistem mondial, computerizat prin care nimeni nu va putea cumpăra sau vinde fără marcarea cu biocip. Va fi o adevărată dilemă: supunere sau moarte (DO or DIE)!” (2).

ORAŞUL VIITORULUI – MONITORIZAT ŞI CONTROLAT ÎN TOTALITATE

Tehnologiile de supraveghere s-au dezvoltat într-atât încât se vorbeşte deja despre oraşe supertehnologizate, în care controlul este total. Ele sunt numite U-city (Ubiquitous City). În Occident, şi nu numai, cei mai mici paşi de implementare a unor tehnologii de supraveghere au născurt puternice proteste: un oraş construit în care totul ar fi fost supravegheat şi monitorizat ar fi fost total respins.
Şi totuşi, el este deja în construcţie în Coreea de Sud. Numit New Songdo City, el este situat pe o insulă artificială, la mică distanţă de Seul şi aproape de zonele industriale din Coreea de Nord. Include zone de afaceri în care se vor afla sediile unor mega corporaţii, dar şi zone rezidenţiale pentru angajaţii acestora.
„Coreea a mai atras o dată atenţia lumii atunci când a lansat telefonia mobilă. Acum trebuie să ne pregătim pentrz următorul pas: RFID şi U-city”, a spus domnul An, director în cadrul Autorităţii Zonei Libere Incheon, agenţia guvernamentală care coordonează construirea oraşului.
În materialele publicitare şi pe site-ul acestui „oraş al viitorului”, arhitecţii lui susţin că „oamenii care vor locui aici vor experimenta o calitate a vieţii fără precedent”.
John Kim, şeful proiectului de construcţie al noului oraş şi fost senior designer pentru Yahoo a declarat că „infrastructura informaţională a oraşului va fi un banc de test gigantic pentru noile tehnologii informatice, iar oraşul în sine va fi un exemplu pentru stilul digital de viaţă”, pe care el îl numeşte U-life. „U-life va deveni stilul de viaţă al tuturor”, susţine Kim. „Va începe cu un smart-card. O cheie unică sub forma unei cartele cu care puteţi să vă încuiaţi casa, maşina, biroul, puteţi cumpăra tichete pentru metrou sau plăti parcarea, puteţi vedea un film sau închiria o bicicletă ş.a.m.d.”

New Singdo va fi primul oraş echipat în întregime cu web 3.0, numit şi „internetul obiectelor”. Conceptul de informatică omniprezentă (Ubiquitous Computing”, de unde şi termenul de Ubiquitous City – U-city) pe care se bazează web 3.0 prevede că atât oamenii cât şi toate lucrurile din jurul lor să aibă un corespondent virtual. Acest lucru face posibilă supravegherea totală.
„Această tehnologie s-a născut în mare parte în laboratoarele din Statele Unite”, spune M. Townsend, consultant în cadrul unui proiect de transformare a capitalei Coreei într-un U-city. „Dar în Coreea ne aşteptăm la mai puţine obstacole sociale şi legislative pentru implementarea ei. Cultura coreană ţine mai puţin la intimitate”.
B. J. Fogg, director la laboratorul tehnoilogic din cadrul Universităţii Stanford, vede construirea acestui oraş ca fiind o etapă pre-testare a unei idei care în Occident ar avea mulţi oponenţi. „New Sangdo City sună ca un imens test pentru a vedea cum reacţionează oamenii la astfel de tehnologii şi cum le folosesc. Este mai degrabă o oportunitate de a studia pe scară largă utilizarea tehnologiei RFID, care în Occident nu este deloc bine văzută. După mine, este un experiment pe scară largă, mai uşor de realizat în Coreea decât în SUA sau în Europa.” (3).

Surse:
1. http://ro.altermedia.info;
2. http://mdn.md;
3. http://hristofor.wordpress.com
4 . http://www.ne-cenzurat.ro