Antiperspirant contra deodorant

Autoarea articolului de mai jos este doamna Elizabeth Morin, Dept. de Chimie medicala, Merck Frosst, Canada
O prietena care face chimioterapie la spitalul Printesa Margareta pentru cancer la san mi-a telefonat azi sa-mi spuna ce s-a descoperit in legatura cu unele cauze ale cancerului la san. Seara am aflat aceeasi informatie de la o prietena din Montreal. Pacientei cu cancer i s-a indicat la spital sa foloseasca deodorant in locul antiperspirantului. Motivele sint expuse mai jos. Mi s-a parut ca informatia merita difuzata. Impart aceasta informatie fiindca mi se pare ca are logica.
Doamnelor, aveti grija! Domnilor, difuzati aceasta informatie femeilor din viata dvs!
Cu ceva timp in urma am participat la un seminar despre cancerul la san. Cind s-a ajuns la "intrebari si raspunsuri", am intrebat de ce cancerul de san este localizat in cele mai multe din cazuri la subsioara. Atunci nu mi s-a putut raspunde la intrebare.
Cauza principala a cancerului de san este folosirea anti-perspirantelor. Cum? O anumita concentratie a toxinelor duce la mutatii celulare, si anume cancer.

Da: ANTIPERSPIRANTUL!
Majoritatea produselor de pe piata sunt o combinatie anti-perspirant/deodorant, deci mergeti acasa si verificati. Deodorantul este bun, antiperspirantul nu este bun. Iata de ce: Corpul uman se foloseste de cateva zone pentru a elimina toxinele din corp, si anume: spatele genunchiului, spatele urechii, zona inghinala si subsioara. Toxinele sunt eliminate sub forma de transpiratie. Antiperspirantul, asa cum ii indica clar si numele, inhiba transpiratia,
impiedicand corpul sa elimine toxinele la subsioara. Aceste toxine nu dispar pur si simplu. Corpul le depoziteaza, in schimb, in nodulii limfatici de sub brat din moment ce nu le
poate elimina prin transpiratie.
Aproape toate tumorile in cazul cancerului de san sunt localizate in sfertul sus-exterior al sanului, adica exact acolo unde se gasesc nodulii limfatici.
Barbatii sunt mai putin (dar nu deloc) expusi riscului de a face cancer de san din cauza folosirii antiperspirantului deoarece produsul ramane mai mult in parul axilar si nu este
aplicat direct pe piele. Femeile care aplica anti-perspirantul imediat dupa depilare comporta un risc crescut de cancer la san, deoarece depilarea duce la mici rani, imperceptibile, pe piele, ceea ce constituie o poarta de intrare a chimicalelor in zona subsioarei.
Concluzii si completari
Deodorantele si antiperspirantele care contin aluminiu reprezinta un risc de Alzheimer (aluminiul patrunde in organism ajunge la creier).
S-a constatat ca anumite substante continute de antiperspirante si deodorante (parabenii si aluminiul) se regasesc in tesuturile cancerigene ale sanilor. Ele patrund in organism si sunt stocate in aceste tesuturi cancerigene, insa nu se poate spune daca ele conduc la aparitia cancerului, nu se poate demonstra legatura lor cu declansarea cancerului. Patrunderea lor in organism este facilitata prin raderea parului de la subbrat.
Studiile sustin ca nu blocarea glandelor sudoripare ar fi responsabila de aparitia cancerului la san, ci doar substantele continute de deodorante si antiperspirante, deci procesul in sine de impiedicare a transpiratiei nu conduce la cancer (altfel inclusiv
remediile naturiste de stopare a transpiratiei - gen ceaiuri, spalaturi cu bicarbonat etc. - ar trebui sa provoace cancer la san in aceeasi masura). Problema este substanta cu ajutorul careia se face stoparea transpiratiei: aluminiul (el blocheaza glandele sudoripare), parabenii -
care au fost gasiti prezenti in tesuturile cancerigene.
Motivul mirosului urat de transpiratie nu se datoreaza transpiratiei in sine. Substantele si lichidele eliminate prin porii pielii nu sunt urat mirositoare. Mirosul urat este provocat de actiunea care are loc intre bacteriile ce coexista in mod normal pe pielea noastra si sarurile eliminate prin transpiratie. Daca aceste bacterii n-ar exista, nici transpiratia n-ar fi urat
mirositoare. Poate ca rezolvarea problemei mirosului urat de transpiratie se promoveaza un pic gresit. Accentul n-ar trebui sa cada pe impiedicarea transpiratiei, ci pe inlaturarea cat mai eficienta a bacteriilor ce "zac" pe pielea noastra. Solutia optima? Apa si sapun din greu. Prin spalare, bacteriile sunt indepartate in mare parte de pe pielea noastra. In timpul dintre spalari, ele se inmultesc. Cu cat trece mai mult timp intre spalari, cu atat avem mai multe bacterii din acestea pe piele si, ca urmare, riscam sa mirosim mai urat.
Specialistii sustin ca sapunurile antibacteriene sunt o masura prea drastica de igiena, care face mai mult rau decat bine: pe langa bacteriile ce traiesc pe pielea noastra, sapunurile antibacteriene distrug si o serie de celule ale pielii, lucru deloc imbucurator. Nu uitati ca anumite bacterii (chiar daca tindem sa zicem "ihhheaaaah, bacteriile sunt un lucru rau!") este necesar a exista pe pielea noastra. Ele regleaza niste procese.
Sterilizarea excesiva nu e un lucru bun. De-aia unii sustin ideea ca sapunurile antibacteriene nu-s prea indicate in igiena bebelusilor. Ii sterilizeaza prea tare, iar sistemul lor imunitar nu mai intra in contact cu anumite bacterii si astfel nu se dezvolta capacitatea de a lupta impotriva unor boli (ex: astmul si alergiile).