Multe persoane se intreaba daca trebuie sa creada in vise. Raspunsul Sfintilor Parinti la acest tip de intrebare a fost simplu: Nu. Este un raspuns care nu intra in contradictie cu cele petrecute cu dreptul Iosif, caruia Dumnezeu ii cere in vis sa ia Pruncul si pe mama Sa si sa fuga in Egipt (Matei 2, 13), pentru ca aici avem parte de o descoperire si nu de un simplu vis.
Potrivit Sfantului Ioan Scararul, visul "este miscarea mintii in somn o data cu nemiscarea trupului". Dar Iosif ajunge sa afle ca trebuie sa plece in Egipt nu prin miscarea mintii sale, ci prin descoperire dumnezeiasca, prin ceva ce depaseste simturile. Sfantul Nichita Stethatos spune ca pe durata somnului omul poate avea parte de vise, vedenii sau descoperiri. Iar ca sa nu le confundam, spune ca visele sunt cele care nu raman neschimbate in imaginarul mintii, prezinta o imagine confuza si se schimba continuu prin reprezentari si forme, in vreme ce vedeniile raman neincetat neschimbate, iar descoperirile sunt vederi ale sufletului, mai presus de simturi.
Feluri de vise
Pe langa visele obisnuite, care iau fiinta din gandurile cu care ne ocupam mintea zilnic, avem si vise care vin de la demoni. Sfantul Diadoh din Foticeea spune ca visele care provin de la diavol nu raman in aceeasi forma, ci se schimba dintr-o forma in alta, inspaimantand simtirea. Din aceste vise nu ne trezim linistiti, ci tulburati, ametiti si nervosi.
Interesant este ca din visele pe care le avem, putem sa distingem patimile care ne stapanesc. In acest sens, Sfantul Simeon Noul Teolog marturiseste ca atunci cand mania si iutimea nu sunt controlate, cel tulburat de ele viseaza certuri, atacuri, razboaie cu presupusii sai rivali.
Descoperirile pe care le ofera Dumnezeu sau ingerii, ca trimisi ai Lui, "nu trec de la o infatisare la alta, nici nu ingrozesc simtirea, nici nu aduc rasul sau plansul asa deodata". Aceste revelatii aduc pace si bucurie in suflet.
Respingerea viselor
Din cauza nedesavarsirii noastre, ni se cere sa respingem visele. Cunoscand viclenia diavolului, Sfantul Diadoh din Foticeea recomanda celor ce se nevoiesc sa nu primeasca niciun fel de aratare, fie ca ea este lumina, figura in chip de foc, glas sau chip.
Iar ca sa nu ne intristam ca le-am alungat, pe motiv ca unele ar fi putut fi descoperiri dumnezeiesti, acest sfant ne ofera urmatoarea pilda: "O sluga e chemata de stapan noaptea, la poarta curtii, dupa o lipsa indelungata; dar ea necunoscandu-l precis, nu-i deschide usa, ca se teme ca nu cumva inseland-o asemanarea glasului sa se faca pierzatoare a lucrurilor ce i-au fost incredintate de stapan. Domnul acesteia nu numai ca nu se va mania pe ea cand se va face ziua, ci o va invrednici de multe laude, fiindca a socotit ca si vocea stapanului este inselaciune si n-a voit sa piarda lucrurile lui".
Inchei prin a spune ca nu trebuie sa credem in vise, iar ca aceasta recomadare sa fie de neuitat, voi aminti de versetul 2 din Cartea Intelepciunii lui Isus fiul lui Sirah, de la capitolul 34: "Precum este cel ce alearga dupa vant si vrea sa prinda umbra sa, asa este omul care crede in vise".
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu