Cand tacerea poate vorbi, ce nevoie mai ai de cuvinte ?
O intamplare:
Doi mari mistici ai Indiei, Kabir si Farid s-au intalnit si timp de doua zile au stat tacuti alaturi. Discipolii erau foarte frustrati; ei ar fi vrut ca cei doi sa vorbeasca, astfel incat ei sa poata invata foarte multe. Ei sperasera luni de zile ca Farid si Kabir sa se intalneasca, sa aiba loc o mare discutie si ei sa se bucure de ea. Dar cei doi stateau tacuti si discipolii motaiau. Dar, ce se intamplase cu cei doi oameni ? Kabir nu fusese niciodata tacut cu discipolii sai si nici Farid nu fusese tacut cu discipolii sai.
Dupa doua zile, cand Kabir si Farid s-au imbratisat si si-au luat ramas bun in tacere si cand discipolii au ramas fiecare cu maestrul sau, acestia din urma au navalit cu intrebarile: "Ce n-a mers bine ? de luni de zile am asteptat sa va intalniti, iar voi n-ati rostit nici macar un singur cuvant. Aceste doua zile au fost pentru noi un chin". Iar Kabir spuse: "Dar nu aveam nimic de spus, Farid poate intelege tacerea. Daca as fi spus ceva, m-ar fi crezut ignorant, pentru ca atunci cand linistea exista si linistea o poate spune, ce rost au cuvintele? Noi traim in aceeasi lume. In clipa in care am privit in ochii lui si el a privit in ochii mei, ne-am recunoscut. Dialogul s-a sfarsit inainte de a incepe".
Iar discipolii au intrebat: "Dar ce ati facut timp de doua zile?" Si Farid spuse: "Pur si simplu ne-am bucurat unul de altul, fiecare de spatiul celuilalt. Eram oaspeti reciproci. Ne-am dizolvat unul in altul, ne-am contopit unul cu celalalt, am dansat, am cantat. Dar toate acestea s-au intamplat in tacere."
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu