2) Sa nu uiti ca principiile morale pot fi adormite si pot fi date disparute, dar intotdeauna se va gasi macar un suflet care le va trezi. Important e cine va fi acel suflet? Acel cineva care va lua primul intiativa. Poti fi chiar tu!
3) Sa nu uiti ca rudele nu ti le alegi si ca atunci cand le vei accepta/respecta pe ele, te vei accepta/respecta pe tine!
4) Sa nu uiti ca a iubi nu inseamna doar sa te darui trup si suflet cuiva, a iubi tine de respectul pe care-l porti sentimentului. In momentul in care este alterat, compromisurile nu-si mai au rostul, doar prelungesc agonia finalului.
5) Sa nu uiti ca batranetea este doar o scuza a fricii. Cei in varsta cred ca intelepciunea merge mana-n mana cu resemnarea si austeritatea, le e frica de adevarul nebuniei* fericite. Dar oare intelepciunea si nebunia nu-si imprumuta atributele?
6) Sa nu uiti ca anii nu-i masori in saptamani si zile, ci in fapte si amintiri, dar tineretea n-o masori in ieri si maine, ci in azi si acum. Asa ramanem vesnic tineri, fiindca azi e ieri pentru maine si maine pentru ieri.
7) Sa nu uiti ca dragostea nu e soluţia tuturor problemelor, dar e cea mai la îndemână! Puţini sunt cei care ştiu să-şi caute în străfundul inimii comorile sufletului. Peste tot vor exista mlaştini, piraţi şi păcate care vor împiedica temerarii căutători să-şi îndeplinească scopul şi nu îi vor lăsa să ajungă la acele sentimente minunate. Ea este haină călduroasă pe timp de iarnă, umbrelă potrivită pe timp ploios de toamnă, adiere de zâmbet vara şi râs inocent de copil primăvara. Am pornit de la iarnă şi nu de la primăvară în mod intenţionat. Nicidecum dragostea nu creşte direct proporţional cu timpul şi nici nu scade, ea se menţine. Sentimentul că iubeşti o persoană mai mult pe zi ce trece este doar conştientizarea acestui fapt şi nu mărirea lui. Nu poţi iubi azi şi mâine nu. Ori o faci ori nu.
8) Sa nu uiti ca speranţa e hrana sufletului care se îndoieşte de reuşită. Acel suflet neîncrezător, nedemn de propriile calităţi, se izolează în ţinuturile cunoaşterii. Dar, singur ca şi Robinson Crusoe, el nu trăieşte decât în speranţa zilei de mâine şi aceea că cineva îl va descoperi şi îl va salva din lumea sa singuratică. Tensiunile, trăirile, cugetările şi frustrările îi sunt închise în gândire, care pe de altă parte este liberă. Deci ele sunt închise în libertate. Interesantă condamnare! Dar să revenim. Acest suflet, nepalpabil, viu şi descurajat se hrăneşte numai din speranţă. Dacă sentimentul numit mai sus nu ar exista, probabil că sufletul ar muri flămând şi însetat. În lipsa speranţei se ajunge la resemnare deci la un acord cu moartea, în care nu mai intervine lupta pentru viaţă, nici măcar licărul ultimei şanse.
9) Sa nu uiti ca atunci cand ai impresia că nu ai cu cine vorbi, vorbeşte-i timpului! El are o veşnicie ca să te asculte. E un prieten loial, întotdeauna lângă tine. Mut în opinii şi nu şuierător în critici ca vântul. Te ascultă cu atenţia auditoriului care nu are ceva mai bun de făcut acasă şi se distrează pe seama neroziei tale, dar nu îndrăzneşte să ţi-o spună în faţă. Sau poate aşa îmi pare mie că mă ascultă. Poate că, de fapt, e exact contrariul. Dar asta nu o pot şti şi nici dovedi, fiindcă în ciuda faptului că timpul ne ascultă, el îşi urmează cursul firesc al secundelor care trec. Nu se opreşte. E ca o bătrâna care-şi ascultă nepotul în timp ce zdrăngăne andrelele fără preget.
10) Sa nu uiti ca uneori mai e nevoie si sa uiti, dar fii sigur ca lucrurile cu adevarat importante nu se uita.
via : link
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu