Doamnelor profesoare, domnilor profesori, stimati colegi
Anul trecut, cand am fost ales vice-presedinte, am fost mandru ca ceilalti colegi ai mei m-au considerat potrivit pentru a-i reprezenta aici, mai ales ca eu insumi ma consideram un mic rebel, un neinteles al generatiei mele.
Mai tarziu aveam sa inteleg ca functia inseamna responsabilitate si mai ales adaptabilitate la un sistem educational si social. Am inteles ca eu trebuie sa reprezint mai mult decat interesele elevilor. Trebuie sa fiu o punte de legatura intre elevi si profesori.
Pentru ca noi, elevii din aceasta generatie, nu stim intotdeauna sa ne exprimam corect, iar modul nostru de comunicare si manifestare este perceput, de majoritatea profesorilor altfel decat ne-am dori, de cele mai multe ori neplacut.
Si in acel moment se rupe comunicarea esentiala dintre cei care vor sa invete si cei de la care trebuie sa invete.
Paradoxal, noi, elevii, intelegem unde gresim, dar nu ne putem recunoaste greselile sub amenintarea exmatricularii, a scaderii notei la purtare sau a altor pedepse de acest gen. Si atunci ne inchidem in noi si-i privim pe profesori, cel putin pe cei care cer acest gen de pedepse, ca pe dusmanii nostri si nu ca pe dascalii de la care ar trebui sa invatam, ajungand treptat sa privim sistemul educational nu ca pe unul necesar ci ca pe un rau de care trebuie sa scapam.
In acelasi timp, profesorii, la manifestarile noastre, considera ca nu ii respectam sau ca ii sfidam si atunci ne privesc nu ca pe copiii pe care ar trebui sa ii invete sau ca pe cei care, abia patrunzand in viata, mai si gresesc, ci ca pe niste persoane care trebuie disciplinate.
Ca Presedinte voi face tot ce tine de mine pentru a evita aceste situatii si pentru a fi punte de legatura intre o generatie care inca nu a invatat sa se exprime – cea a elevilor – si dascalii nostri de la care avem atat de multe sa invatam. Noi, elevii, avem multe lucruri de spus dar inca nu ne pricepem suficient de bine sa le imbracam intr-o forma potrivita de comunicare.
Singur nu pot reusi, dar cu sprijinul vostru, al colegilor mei si cu bunavointa doamnelor profesoare si a domnilor profesori, pot cel putin sa deschid o noua punte de legatura intre generatii, pentru ca cei care vor veni dupa noi sa se simta mandri ca sunt elevi ai acestui liceu si ca fac parte dintr-o comunitate sociala si educationala de exceptie.
Va multumesc pentru atentie si va promit ca nu voi uita niciodata sa-mi onorez datoria de elev al acestui liceu si de coleg al celor care ma voteaza dar si al celor care nu ma vor vota. Pentru ca inaintea binelui personal trebuie pus binele comunitatii.
de
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu