[ FOTO ] Bungalows on the island of Moorea


Bungalows on the island of Moorea
Moorea is an island in French Polynesia, and is located 17 km north-west of the island of Tahiti. Moorea - translates as "yellow lizard", but before the island was called - Aimeho (sometimes recording Aimeo or Eimeo). Earliest Western colonists and travelers also called Moorea as York Island. Because of its stunning scenery, Moorea is one of the most visited islands of French Polynesia. Especially common for people here spend their honeymoon. The island is especially popular as an object of advertisements in bridal magazines USA. More images after the break...


Bungalows made of straw. The island of Moorea.
Bungalow "Hotel Hibiscus". Moorea.
Bungalow "Hauri Point." The island of Moorea.
Bungalow in Moorea Pearl.

Bungalow "Hotel Tahiti International" on the island of Moorea.

Bungalow Sofitel la Ora Beach Resort Deluxe ", the island of Moorea.

[ FOTO ] Bipasha Basu Photoshoot For Maxim India — January 2011



Bipasha Basu Photoshoot For Maxim India (January 2011). Bipasha Basu is on a roll to get back her image of a $exy lady in tinsel town. I had already posted the cover of Maxim Magazine with Bipasha Basu bare act, then in Dabboo Ratnani Calendar also she goes b@re back. Now here is her exclusive photoshoot with Maxim India Magazine.

via : link

TACEREA ... MINTII !!!

MINTEA contine in ea toate formele ce le poate lua viata. Poate face toate conexiunile posibile si analiza orice. Va masura tot si va evalua toate posibilitatile. Insa nu poate avea nici o certitudine si mai ales nu poate simti nimic din energia vietii.

Asa ca toate deciziile si obiectivele ei , …vor ignora viata indiferent de ceea ce declara.

Nu ignora viata din rautate, ci din prostia propriei complexitati, care o impiedica sa si vada limitarea. Complexitate care, culmea, ne si creeaza un grotesc sentiment de superioritate care devine orbirea noastra facandu-ne teribil de neatenti la orice este esential in viata .

Un prieten (Silviu) observa consternat contemplindu-si trecutul , … cat de perfect si aparent surprinzator, este parteneriatul dintre inteligenta si inconstienta.

Ajungem astfel sa avem nevoie de probe pentru orice. Nu mai putem vedea, simti loialitatea sau tradarea , demnitatea sau viclenia, dragostea sau dispretul. Putem cunoaste oamenii doar prin probe iar increderea este ceva absurd si inaccesibil mintii noastre.

Mintea este limitata de propria impotenta de a simti orice este real si viu. Si exista pe spinarea fericirii noastre pt ca nu vedem acest simplu lucru. Ca tot ce conteaza pt fiinta noastra NU CONTEAZA DELOC PT MINTE. Aceasta simpla observatie ar fi suficienta sa ne faca mult mai precauti fata de tot ce ofera.

NU vedem si nu intelegem cu adevarat nimic din viata noastra deoarece continutul din interiorul formei este inaccesibil mintii. Esenta nu este ambalajul. Oricat de atragator ar fi acest ambalaj, ceea ce ne hraneste si ne da putere este continutul lui. Am mai spus-o si o repet cu placere

NU perfectiunea corpului unei femei ne satisface, ci caldura si apropierea protectoare din imbratisarea ei.

NU perfectiunea formei unui mar, ci substantele nutritive din el.

NU frumusetea, puterea sau pozitia sociala a unui prieten, ci loialitatea lui.

NU cuvintele de iubire ne hranesc, ci legatura dintre cei care si le spun.

Dar devenim atat de morti traind in minte incat nu mai simtim dragostea, loialitatea, caldura vietii, nu vedem miracolele din fiecare secunda a vietii si nici nefericirea in care ne afundam. Ne trezim in fata mortii sufletului, cand, …. depresivi, nebuni, plictisiti sau ingroziti … totul devine un chin si ne intrebam cum am putut ajunge aici.

Trecem impasibili si orbi pe linga gesturi si dovezi de dragoste coplesitoare, ranind sau dezamagind profund suflete sensibile care ne trec prin viata.

Insensibili la viata fiind, nu vom simti iubirea si nici pe dumnezeu in spatele ei. Si cum VIATA, IUBIREA, DUMNEZEU este tot ce exista , ne este clar de ce mintea in fapt, NU STIE NIMIC desi pare ca stie totul . Intelegem atunci, de ce a miza pe minte, este garantia sinuciderii.

Sunt sigur ca orice va ajuta sa invatati a va trai viata in afara mintii … va salveaza pe voi, relatiile in care sunteti implicati si nu in ultimul rand planeta pe care traiti … impreuna cu mine. Asa ca , in mod evident, avem un interes comun enorm … in a trece mintea pe linie moarta … pina invata singurul lucru util care il poate face : TACEREA

A trece mintea pe linia moarta inseamna a-i acorda spatiul de care are nevoie, privindu-i detasat si ingadutor acrobatiile perverse , menite sa ti fure linistea, pina si consuma energia dobindita in perioda, in care-i acordam credit absolut.

Tacerea mintii este cadoul ei pentru luciditatea si aspiratia noastra si vine la pachet cu accesul la clarviziunea patrunzatoare sinelui si senzatiilor lui . Asa ca validati numai acele continuturi mentale care reduc influenta mintii in fiinta voastra.

Viata are inteligenta divina incorporata, asa ca , o minte tacuta, este singurul lucru necesar sa accesam toata aceasta inteligenta a vietii care ne va arata clar ca lumina zilei ca :

NU SUNTEM SI NU AM FOST NICIODATA SINGURI si mai ales ca NU SUNTEM MURITORI.

SUNTEM NEMURITORI SI TOTUL IN JUR VORBESTE PE LIMBA SINELUI DESPRE IDENTITATEA NOASTRA DIVINA.

MINTEA INSA VA VEDEA NUMAI MOARTE, NESIGURANTA, SUPRAVIETUIRE PENTRU CA FORMELE SUNT PERISABILE PRIN NATURA LOR.

Mintea cu formele care le a inventat pt a-si intretine sentimentul importantei este iluzia care ne provoaca luciditatea in fata exprimarii existentei.

PS Ma intreb daca intimplator cuvintele ‘’minte’’ si ‘’minciuna’’ par a avea ceva in comun .

CristiP

America

Probabil ca nici o natiune/cultura din lume nu concentreaza astazi, simultan, atit de multa admiratie si ura cit o face Statele Unite ale Americii. Cea mai puternica economie a globului are o datorie publica de aproape 15.000 de miliarde de dolari, iar in tara care a nascut ideea de dreptate pentru toti un parlamentar a fost recent impuscat in cap intr-un magazin din Tucson, Arizona. Care este viitorul acestui dualism care mereu a caracterizat America si cum va evolua perceptia ei in raport cu celelalte natiuni?

Pentru cei care nu o cunosc - decit, poate, superficial - din interior, imaginea Americii este compusa dintr-un conglomerat incoerent de mituri urbane, teorii conspirationiste, spaime hegemonice si clisee propagate intens de popcultura.

Pentru francez, german sau elvetian, americanul - amish, cum i se spune in Germania oarecum batjocoritor - este un tip elefantin, indopat cu fast-food si cu o profunda alergie la cultura "autentica", rudimentar si deseori violent.

Asta pentru ca America insasi nu se oboseaste ca dincolo de marile lanturi de fast-food si panatalonii jeans sa propage si statisticile privind densitatea salilor de opera, de teatru sau a librariilor.

Din acest punct de vedere, SUA se situeaza printre primele locuri in lume, in pofida numarului populatiei.

De ce nu o face?

Pentru ca ceea ce in general nu cunosc cei din afara Americii este faptul ca acest stat imens si puternic este si a fost mereu mult mai putin preocupat de exterior decit le place unora sa creada.

SUA este infinit mai preocupata de ea insasi decit de restul lumii, atita vreme cit acest rest al lumii nu o ameninta in mod direct.

Teddy Roosevelt a avut nevoie de o intreaga alchimie politica pentru a o scoate, la inceputul secolului al XX-lea, in afara frontierelor sale si o trimite in Cuba sau in Hispaniola.

Curentul antirazboi a fost atit de puternic atit dupa inceputul Marelui Razboi, cit si dupa inceputul WW ll, incit un candidat pentru Casa Alba s-ar fi sinucis politic daca ar fi pledat pentru interventionism.

Fara atacul de la Pearl Harbour, presedintelui F.D.Roosevelt i-ar fi fost aproape imposibil sa impuna atitudinea beligeranta. Europa era vazuta ca un teritoriu bizar, caracterizat de o mie de ani de razboaie fara sfirsit, din motive deloc lesne de deslusit peste Ocean.

La un an de la caderea Cortinei de fier - si a trebuie sa vina un Ronald Reagan pentru a schimba macazul in privinta "Imperiului Raului" - America era deja mai preocupata de chestiunea posesiei armelor de foc si a altor zece probleme de pe propria-i agenda decit de evolutia statelor foste satelite sovietice, de pilda.

Aici apare un dramatic paradox de perceptie al Americii. Pe de-o parte, este perceputa ca o bagacioasa cronica, mereu preocupata de tot ce misca in lume si cu ample aspiratii hegemonice globale. Pe de alta parte, ea nu este deloc asa.

Dincolo de interesele pe care fiecare natiune incearca sa si le propage si sa si le protejeze, fiecare dupa propria-i alonja economica, politica, militara si diplomatica si dupa resursele care stau la dispozitia acestor componente pentru a-si materializa intentiile, America nu a nutrit niciodata, programatic, intentii expansioniste.

Este singura natiune din lume care nu a fost niciodata imperiu, mai mare sau mai mic, ci doar natiune. Din acest punct de vedere, este exact opusul Rusiei, care, de la Eckaterina cea Mare, a renuntat la vocatia de natiune in favoarea celei imperiale.

A inceput sa intervina amplu in plan global doar atunci cind lumea libera era slabita de dezastrul post WW ll si cind comunismul de extractie bolsevica ameninta cu exportul de "revolutie" vaste regiuni de pe glob, din Asia pina in America Latina si din Africa pina in Grecia.

Si atunci a facut-o atacata atit din interior, de o parte importanta a propriilor cetateni, cit si de furibunda stinga internationala.

Aici ajungem la un al doilea paradox. Nu exista probabil natiune mai masochista decit aceea americana.

Marile filme, carti, marsuri si dezbateri in presa vizavi de Vietnam, de pilda, nu au fost "made in USSR", ci "made in USA".

Lumea nu a invatat si nu invata de la rusi, francezi sau chinezi cit de sumbre sunt cotloanele politicii de pe Colina Capitoliului, cum incerca in mod constant politicienii si serviciile secrete sa calce Constitutia in picioare, cum sunt asasinati in stinga si-n dreapta lideri din lumea a treia, cum este sacrificat omul simplu pe altarul intereselor marilor corporatii , ci de la americanii insisi.

Turnatul cenusii in cap, autoflagelarea, transparenta impinsa pina la un exhibitionism grotesc, toate acestea sunt carateristici ale paradigmei protestante, cea mai profunda tesatura intima a SUA, ramasa inca din vremea coloniilor.

Cine isi imagineaza ca "Vinatorul de cerbi" sau "Plutonul" sunt filme facute pentru a-i induiosa pe europeni sau pe asiatici si ale arata cum unii artisti americani se delimiteaza de politica propriului stat se inseala amarnic.

Acesti creatori nu ezita sa lipeasca de vitrina tarii lor un asemenea afis tocmai pentru ca le pasa prea putin ce se vede dincolo de acea vitrina, fiind aproape suta la suta preocupati de ceea ce se vede dinauntru.

Francezii au turnat sute de filme menite sa evidentieze meritele Rezistentei, incercind in mod discret sa spele rusinea unui colaborationism mult mai amplu decit a fost vreodata recunoscut.

America a facut din Vietnam un simbol al agresiunii fara noima si al sacrificiului inutil de vieti omenesti. Nu altfel se procedeaza astazi cu razboiul impotriva terorismului.

Mai bine de jumatate din teoriile conspirationiste, care vad acest razboi ca pe o biata masca a intereselor economice sulfuroase, isi au radacina tocmai in America.

SUA are si o placere diabolica din a sublinia mereu incultura celor care ii populeaza teritoriul. Insa de la Mark Twain la Salinger si de la E.A. Poe la Updike, America a dat una dintre cele mai solide scoli de literature din lume, de pilda.

In ultimele doua sute de ani, contributia sa la stiinta globala este coplesitoare si neintrecuta de nici o alta natiune.

Imensul sau teritoriu adaposteste o intreaga constelatie de universitati si colegii de mina a doua sau a treia, dar si citeva situate printre cele mai bune din lume, desi sunt mult mai recente la scara istorica decit cele din Italia, Franta sau Regatul Unit.

Harvard, Yale sau MIT sunt doar citeva dintre unele adevarate "incubatoare de genii" si nu exista o densitate de laureati ai Premiului Nobel in mediul universitar intern nicaieri in lume asa cum exista in SUA.

Sigur, exista popcultura, exista cliseele cartilor si filmelor de categoria B si C, insa acestea reprezinta doar o parte din ceea ce inseamna creativitatea Americii.

Nu as fi scris acest demers daca nu as fi asistat, mai mereu in ultimul timp, in interiorul sau in exteriorul Romaniei, la zeci de discutii despre viitorul sumbru al Americii, despre dorinta sa ascunsa de a cuceri lumea pentru a ne trasforma pe noi, ceilalti, intr-un soi de albine lucratoare pentru prosperitatea eterna a clanului Rockefeller, despre modul in care americanii si-au aruncat singuri in aer Turnurile Gemene pentru a pune mina pe petrolul din Orientul Mijlociu si alte asemenea aberatii.

Si daca nu as fi realizat ca sursa principala a acestor "informatii", pe care lumea www le propaga cu repeziciune peste tot, se afla chiar in America si nu undeva prin Afghanistan (baietii de acolo sunt prea ocupati sa alimenteze lumea cu heroina).

Intotdeauna lumea s-a temut de hegemon sau cel identificat ca fiind un potential hegemon.

Dupa destramarea URSS, timp de mai bine de un deceniu singura putere globala coplesitoare a fost America si acest deceniu a nascut spaime pe care, la vremea lor, le-au nascut pe rind Imperiul Spaniol, Imperiul Francez al lui Bonaparte, Reichul German sau URSS centrata in jurul Rusiei.

Puternica, bogata si coplesitoare, America este, mult mai mult decit o percep americanii insisi, suma tuturor spaimelor si complexelor celor mai mici. Uriasa sa scara de masura a tuturor lucrurilor, nu are echivalent, poate, decit in China si in Rusia.

Iar pe masura ce acestea din urma vor reveni in forta pe scena globala, lumea isi va imparti iarasi temerile si America nu va mai fi perceputa, ca astazi, ca o suma a tuturor spaimelor globale.

Analiza de Eugen Ovidiu Chirovici

Sursa: Bloombiz

Blestemul hipnozei ratate


In urma cu cateva zeci de ani, era o extravaganta sa-ti indrepti comportamentul sau sa treci peste anumite etape din viata, apelind la hipnoza. In plus, specialistii care utilizau acest mijloc de terapie neconventionala erau mai putini si mai bine pregatiti. Acum, la inceput de mileniu III, a devenit o obisnuinta pentru cei din straturile medii si inalte ale societatii, sa scape de stres sau de problemele psihice apelind la regresia hipnotica.

Din pacate, la ora actuala multi dintre cei ce folosesc hipnoza ca mijloc de terapie sunt foarte putin instruiti si nu stiu mare lucru despre ceea ce fac, luind-o ca pe o etrapie normala. Nu este asa, hipnoza foloseste subconstientul oamenilor, acel bagaj de cunostinte ancestrale pe care le avem cu totii. Si exista situatii cand subconstientul, o data trezit, nu mai poate fi adormit, astfel ca pacientul sa-si continue viata normala.

“Vad umbre si aud glasuri”

Pentru prima data am fost sesizati de doua persoane care fusesera pacientii unui astfel de terapeut. Mergind pe firul informatiilor, am descoperit o lume bizara, o lume despre care chiar si noi, obisnuiti cu cele mai stranii lucruri, nu credeam ca ar putea exista. Este vorba de lumea celor care, supunindu-se unor regresii hipnotice, au avut de indurat efecte secundare ale starilor de transa.

Doua cazuri iesite din comun ii au ca subiecti pe Marius O, barbat si pe Tatiana T., femeie, din Brasov, respectiv din Bucuresti. Barbatul a apelat la ajutor medical sustinind ca este la un pas de a-si pierde mintile.

“Cand m-am dus la psiholog, voiam sa scap de claustrofobie. Dar imediat dupa prima sedinta, am inceput sa vad tot felul de lucruri ciudate. Vad umbre si aud glasuri care vorbesc in limbi necunoscute, care rid sau urla. Din cand in cand umbrele acelea se tin pe urmele mele si le aud susotind in spatele meu sau aiurea. O baba mi-a spus ca as fi fost fermecat de niscaiva vrajitoare si ca umbrele sunt diavolii trimisi sa ma chinuie. Am fost si la biserica, dar degeaba, umbrele au continuat sa-si vada de treaba”.

Ceea ce doreste acum Marius este sa nu mai vada si sa nu mai auda nici un fel de glas ciudat. Psihologul vinovat desituatia sa i-a dat casetele inregistrate pe durata sedintelor de hipnoza.

“Am stat sa ma ascult si nu pot sa cred ce bazaconii spun. Ca de fapt eu nu sunt om ci sunt un extraterestru trimis pe Pamint ca sa invete sa iubeasca. Parca sunt din , nu alta”.

Nu de aceeasi parere este si psihologul, care a acceptat sa ne spuna cateva cuvinte despre acest caz straniu.

“Oamenii nu pot intelege ca ei nu au doar o viata, ca ei nu sunt doar ceea ce par a fi. Subconstientul lor este o arhiva fantastica, in care sunt inchise si pastrate amintiriledin toate vietile. Din pacate, in stare constienta, nimeni nu are acces la aceste informatii. Aici intervin eu. prin hipnoza ii ajut sa-si cunoasca propriul subconstient si sa aiba accesla toate cunostintele pe care le-au acumulat. Domnul respectiv este suparat pe mine, pentru ca el nu crede in astfel de lucruri. Nu poate accepta faptul ca el este o entitate energetica inchisa intr-un corp de om”.

Nu vrem sa-l criticam pe terapeut, mai ales ca in parte are dreptate. Doar ca suntem convinsi ca incearca sa treaca pragul unei noi stiinte folosindu-se de pacientii sai, de oamenii care au acces la lumile astrale, nevazute.

Amintiri de nicaieri

Ceva asemanator i se intampla si Tatianei. In virsta de 29 de ani, femeia a apelat la regresia hipnotica pentru a corecta o frigiditate care nu-i permitea sa pastreze nici un barbat langa ea. A cautat prin cunoscuti si pana la urma a ajuns la un “specialist” in voga. Doar ca, dupa a treia sedinta de hipnoza, fata a inceput sa reclame vizualizarea unor imagini care nu fac parte din amintirile ei.

“Vad tot felul de locuri, de fiinte, de locuinte care mai de care mai ciudate. Mi se intampla si cand sunt treaza dar si cand dorm. Ma trezesc ca sunt la volan, in masina si-mi apar in fata ochilor tot felul de flashuri cu imagini aiurea. Am renuntat sa mai conduc din cauza lor, pentru ca risc sa am vreun accident”.

Psihologul la care a apelat a incercat sa o linisteasca, spunindu-i ca sunt amintirile ei dintr-o viata anterioara si ca or sa dispara in timp, dupa mai multe sedinte de hipnoza.

“Si uite ca se fac acuma trei ani incheiati de cand tot vad flashurile alea inaintea ochilor. Intre timp am fost si pe la alti specialisti, dar fara nici un rezultat.A trebuit sa-mi pun ochelari de soare pentru ca oamenii din jurul meu sa nu ma vada holbindu-ma aiurea, pe strada sau in mijlocul unei discutii”.

Despre daune, nici nu poate fi vorba, intrucit legislatia româna nu prevede pedepse pentru cazuri de hipnoza esuata, cu urmari in viatade zi cu zi.

O femeie in trupul unui barbat

In vara lui 2003, cei de la protectia consumatorilor s-au lovit de mai multe solicitari complet aiuristice. De la o femeie care isi reclama vecina ca munceste mult ca sa cistige bani si nu da si la altii, pana la interzicerea claxoanelor in sate, p motiv ca zgomotul traumatizeaza puii de gaina din ouale de sub closca si ca acestia nu mai vor sa iasa din gaoace. Printre reclamatii era si cea a unei femei, impotriva unui terapeut care trata prin regresie hipnotica. Femeia sustinea ca in urma sedintelor de hipnoza, la care apelase sotul sau pentru a-si corecta o stare de somnambulism, barbatul nu se mai poate apropia de ea. De fiecare data cand femeia se apropia de sotul ei, acesta o impingea si-i spunea:

“Fugi de-aici, boanghina, esti nebuna?! Du-te-ncolo si lasa-ma-n pace, ca te plesnesc. Tu, n-auzi?!”.

Pana la urma femeia si-a dat seama de unde vine schimbarea sotului sau si s-a dus la terapeut. Amenintat ca va fi dat in judecata si ca i se vor cere daune imense, acesta a recunoscut ca a gresit tratamentul si ca nu stie ce anume sa faca.

“Spunea ca l-ar fi ajutat pe sotul sau sa-si descopere latura feminina din el. Cand l-am intrebat ce inseamna asta, mi-a spus ca desi sotul meu a ramas barbat din punct de vedere fizic, din punct de vedere sentimental e o femeie in corp de barbat”, povesteste femeia suparata.

“Tata devenise diavolul casei”

Dintre cei care au avut de suferit de pe urma hipnozei, cel mai dificil este cazul lui Tudor B. din Iasi care s-a schimbat complet in urma terapiei. Atit de mult, incit nimeni nu-l mai recunoaste. Din barbatul si tatalmodel care era, s-a transformat intr-un betiv care-si bate copiii de cateva ori pe zi si care-si bea si ultimul leu. Din cauza acestei situatii sotia i-a luat pe cei trei copi minori si a divortat de barbatul pe care l-a iubit enorm.

“Era alt om. Imi era frica numai cand se uita la mine, iar copiii inghetau cand tipa la ei. O fi sau nu o fi de la hipnoza, n-am de gind sa stau cu miinile in sin si sa-i vad peastia mici cum sufera din cauza lui”.

In ceea ce il priveste, barbatul nu e foarte constient de ceea ce i se intampla. El sustine ca face doar ceea ce trebuie si ca stie ce trebuie sa faca de la un inger.

“Eu stau de vorba cu un inger puternic si el imi spune de fiecare data ce trebuie sa fac. Eu nu vreau sa-i bat pe copii, dar ingerul spune ca sunt niste pacatosi si ca doar asa o sa-i ajut sa se mintuiasca si saprimeasca iertarea pacatelor”.

Cat despre copii, cel mai mare, de 10 ani, ne spune cu lacrimi in ochi ca au fost obligati sa plece din casa din cauza ca “tata devenise diavolul casei si voia sa ne omoare si pe noi si pe mama”.

“Se uitau oamenii la mine ca la un nebun”

Un caz mai special este cel al lui R. B., de 43 de ani. Cu 10 ani in urma a apelat la un psihoterapeut care era la moda, pentru a-si indrepta un defect de vorbire pe care-l avea din copilarie. Cazul a fost un esec total. Nu numai ca nu a scapat de defectul respectiv, dar se trezea facand ca toate animalele pe unde se ducea.

“Latram, miorlaiam, ciripeam, de se uitau oamenii la mine ca la un nebun. A trebuit sa-mi schimb de cateva ori locul de munca, pentru ca de fiecare data eram dat afara pe motiv ca sperii clientii, ori in marketing, lucrul direct este nu important, ci chiar vital”.

Doi ani a incercat R.B. sa indrepte raul facut, dar nici unul dintre specialistii la care a apelat nu l-au putut ajuta.

“Atunci am decis sa ma ajut singur si sa-i ajut si pe altii care ajunsesera la fel ca mine. Am studiat tot ce am gasit despre hipnoza, in carti, pe Internet, apelind la profesori de psihologie recunoscuti ca somitati in materie”.

Dupa cinci ani de studii si cercetari, R.B. a reusit sa se vindece singur prin auto-hipnoza.

”A fost periculos, motiv pentru care am fost asistat de citiva specialisti, pentru a nu pati cine stie ce”.

Dar totul a decurs cu bine. Rezultatul obtinut l-a determinat sa renunte la meseria lui de baza si sa se dedice ajutorarii persoanelor care aveau aceleasi probleme pe care le avusese si el. dar e greu, pentru ca astfel de cazuri sunt, nu o data, confundate cu cele pentru psihiatru, iar confidentialitatea psihologilor il impiedica sa afle amanunte despre cazurile de hipnoza ratata.

“Nu pot sa refuz ceva ce vine de la Dumnezeu”

Am pastrat pentru incheiere cazurile fericite a doua femei, din Craiova si Constanta, care spun ca pentru ele hipnoza a avut urmari pozitive. Astfel, Ileana Raducanu din Craiova s-a trezit, dupa mai multe sedinte de terapie prin hipnoza, ca stie franceza si rusa. Inainte de asta femeia rupea doar cateva cuvinte in engleza, ce apucase sa invete de la televizor. Acum insa, se teme sa nu-si piarda abilitatile, motiv pentru care a renuntat la sedintele de terapie. Degeaba i s-a explicat ca e periculos ceea ce face, ca nu a redevenit ea insasi. Femeia sustine ca niciodata nu i-a mers atit de bine si ca nu va renunta, pentru nimic in lume, la darul primit.

“Eu cred ca darul asta e de la Dumnezeu si ca El m-a indreptat catre terapeut. Nu pot sa refuz ceva ce vine de la Dumnezeu”, spune femeia.

Al doilea caz fericit este al constantencei Miruna T. care s-a dus la terapeut pentru a scapa de stres. In urma sedintelor de regresie hipnotica, femeia a aflat consternata ca a fost infiata de la virsta de trei luni si tot asa a aflat ca bunicul sau mai traieste. Parintii Mirunei murisera intr-un incendiu in 1971 si toata lumea a fost convinsa ca fetita decedase alaturi de ei. Mare a fost bucuria batrinului cand a aflat, dupa 33 de ani, ca nepoata lui traieste si ca are si doi copii, deci e strabunic.

NR. Multumim celor care, direct sau indirect ne-au ajutat sa aflam despre ceea ce se intampla in spatele unei sedinte de hipnoza ratata.

de : Eliszar

Topul celor mai descarcate aplicatii in 2010

CEI 3 ''MOSNEGI''



O femeie iese din casã si vede 3 mosnegi cu barbã albã stând în fata casei.
Nu-i cunostea dar, vazându-i supãrati, îi invita în casã sã manânce ceva.
"Sotul tãu este acasã?" – întreabã ei.



"Nu, este iesit."
"Atunci nu putem intra" – replicã ei.
Seara, când sotul se întoarce acasã, ea îi povesteste despre cei trei mosnegi.
"Du-te, spune-le cã am venit si pofteste-i înãuntru."
Femeia se duce si îi invitã.
'Nu putem intra toti în casã', replicã ei.



'Cum asa?' întreabã ea.
Unul dintre mosnegi îi explicã. 'Eu sunt BUNÃSTARE, el este SUCCES iar celãlalt este IUBIRE.
Acum du-te si întreabã-l pe sotul tãu care dintre noi sã vina în casã.'



Femeia intrã în casã si îi spune sotului, care se bucurã. 'Ce bine!! In acest caz invitã-l pe BUNÃSTARE sã ne umple casa cu bunãstare!'

Sotia nu a fost de acord. "De ce sã nu-l invitãm pe SUCCES?"

Nora îi asculta dintr-un colt al casei. 'N-ar fi mai bine sã-l invitãm pe IUBIRE? Casa noastrã ar fi atunci plinã de iubire!' – a sugerat nora.

'Hai sã ne ghidãm dupã sfatul norei' îi zice sotul sotiei.
'Du-te afarã si invitã-l pe IUBIRE sã ne fie oaspete.'
Femeia iese afarã si întreabã: "Care dintre voi este IUBIRE? Pe el îl invitãm sã ne fie oaspete.."
IUBIRE porneste înspre casã. Odatã cu el se pornesc în urma lui si ceilalti doi. Surprinsã femeia întreabã: "L-am invitat doar pe IUBIRE. Cum de veniþi si voi cu el?"
Cei trei mosnegi replicarã: 'Dacã l-ai fi invitat pe BUNÃSTARE sau pe SUCCES, ceilalti ar fi rãmas pe loc, dar de vreme ce l-ai invitat pe IUBIRE, unde merge el mergem si noi. Unde este IUBIRE este si BUNÃSTARE si SUCCES!!!!!!'




DORINTA MEA PENTRU TINE….


Unde este durere, îti doresc pace si fericire.
Unde sunt îndoieli personale, îti doresc reînnoirea încrederii în abilitatea ta de-a trece peste greutãti.
Unde este obosealã sau blazare, îti doresc întelegere, rãbdare si puteri reînnoite..
Unde este fricã, îti doresc iubire si curaj.


Ai de ales din douã variante:
1. Sã închizi acest mesaj.
2. Sã inviti la iubire împãrtãsind acest mesaj cu toti care îti sunt dragi.

Sper ca vei alege . Eu am fãcut-o.

SUPRAVEGHEREA OMENIRII

BIO-CIPUL, UN PAS HOTĂRÂTOR ÎN SUPRAVEGHEREA OMENIRII

Motorola, care produce microcipuri pentru MONDEX SMART XARD, a dezvoltat diverse bio – cipuri implantabile în corpul uman. Cipul BT952000 a fost proiectat de doctorul Carl Sanders, care a fost şi preşedinte în şaptesprezece conferinţe ale NEW WORLD ORDER pentru dezvoltarea unui sistem mondial pentru economie şi identificarea fiinţelor umane. Bio-cipul este de dimensiunile aproximative ale unui bob de orez, 7 mm lungime şi 0,075 mm lăţime şi conţine un „transpan der” (un sistem de înregistrare şi lectură a informaţiilor în microcircuite integrate). şi o baterie cu litiu reîncărcabilă.

Au fost afectate mai mult de 1,5 milioane de dolari în cercetare numai pentru a descoperi care este locul cel mai bun în corpul uman, pentru a însera bio-cipul. Şi au găsit FRUNTEA: sub scalp şi pe partea posterioară a mâinii, în mod specificat…mâna dreaptă. „Făcea astfel încât toţi, bogaţi şi săraci, liberi şi sclavi să folosească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte; şi ca nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă acest semn, adică numele fiarei sau numărul numelui său. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să calculeze numărul fiarei: ea reprezintă un număr de om. Şi acest număr este şase sute şaizeci şi şase” (Apocalipsa 13:16-18).
Anual, MONDEX produce un miliard de bio-cipuri. Peste 25o de societăţi în 20 de naţiuni fac parte din MONDEX. La ora actuală bio-cipurile sunt folosite în: Marea Britanie, Canada, SUA, Australia, Noua Zeelandă, Israel, Hong Kong, China, Indonezia, Macao, Malaezia, Filipine, Singapore, India, Taiwan, Sri Lanka, Costa Rica, Guatemala, Nicaragua, Panama, Honduras, El Salvador şi Brazilia. U.E. intenţionează adoptarea sistemului MONDEX ca simplificare a unificării monetare.
Implantarea bio-cipurilor în mâna dreaptă sau în frunte este propusă de Motorola. De acolo nu va putea fi eliminat, deoarece dacă ar fi extras pe cale chirurgicală, micuţa capsulă va exploda şi individul ar fi contaminat cu substanţe chimice conţinute. Iar sistemul de poziţionare globală, GPS, ar semnala imediat înlăturarea lui şi ar avertiza autorităţile competente…
IBM a produs cel mai sinistru echipament pentru „controlul criminalităţii”: implantul cu microcircuit neural 2020, testat deja în mai multe închisori federale din Massachusetts, California şi Texas, precum şi în unele case de sănătate private!
Soul Ctcher 2025 constă într-un cip neural care, implantat în spatele ochilor unei persoane, va înregistra şi arhiva fiecare gând. Implanturile testate pe deţinuţi sunt un fel de „registratori-vobitori” despre toate mişcările lor. Când implanturile sunt fixate pe frecvenţa de 116 MHz, natura agresivă a majorităţii indivizilor se reduce semnificativ. Dacă se înalţă frecvenţa, agresivitatea sporeşte exponenţial…

În 2007 Departamentul Apărării din SUA a alocat 1,6 milioane de dolari pentru implantarea de microcipuri intracraniene soldaţilor americani. Aceste cipuri au fost fabricate de C3B, Centrul pentru bioelectronică, biosenzori şi biocipuri din cadrul Universităţii Clemson şi permit monitorizarea parametrilor biologici ai organismului non-stop.
Departamentul Apărării a justificat utilizarea lor prin posibilitatea localizării rapide a soldaţilor, în cazul în care aceştia sunt răniţi sau îşi pierd cunoştinţa pe câmpul de luptă. De asemenea cipurile sunt utilizate pentru monitorizarea şi supravegherea soldaţilor în timpul permisiilor…

LA APUSUL LIBERTĂŢII
.
V-aţi convins, stimaţi cititori, cum ni se „serveşte” prăjiturica, ambalată în staniol şi în plastic frumos colorat, ca să ne ia ochii şi să ne abată atenţia de la pericolul adevărat al implantării microcipurilor, către care ne îndreptăm, prin justificări de genul: siguranţa alimentară, misiuini de recuperare a supravieţuitorilor accidentelor, de recuperare a animalelor furate/pierdute, a celor dragi răpiţi sau rătăciţi, de detectarea rapidă a bolilor şi a riscurilor medicale, etc…

Toate aceste „avantaje” nu au reuşit să convingă mai multe grupuri de apărare a drepturilor şi libertăţilor civile din SUA de necesitatea aplicării acestei tehnologii. American Civil Liberties Union, Electronic Frontier Foundation, Electronic Privacy Information Center, Privacy Intwernational şi Foundation for Information Policy Research au semnat o petiţie în care cheamă la instituirea unui moratoriu asupra introducerii microcipului. Aceste organizaţii se tem de impactul noii tehnologii asupra libertăţii individuale.

Cercetătoarea Elaine M. Ramish spune că pespectivele sunt înspăimântătoare: „În prezent, există deja infrastructura necesară pentru a implementa dispozitivele biometrice în corpul oamenilor. Guvernul Statelor Unite are capacitatea de a monitoriza astfel de dipozitive şi, în consecinţă, şi persoanele care le poartă. Sub lupa autorităţilor vor fi toţi indivizii, indiferent dacă au comis sau nu o infracţiune. Informaţiile de pe cipuri, care vor conţine date complete despre situaţia economică, socială şi medicală a indivizilor, vor putea fi citite fără permisiunea acestora. Cetăţenii vor fi transformaţi în în simple anexe ale sistemului”.
Elaine Ramish crede că sistemul de identificare prin microcipuri va fi introdus în două etape: „Inevitabilitatea introducerii dispozitivului va depinde de abilitatea guvernului de a face imposibilă o viaţă normală fără cip. La început, procedura va fi voluntară. Implantrarea dipozitivului va oferi multe avantaje, astfel că treptat, lumea se va familiariza cu noul sistem. La urma urmelor, guvernul n-a forţat niciodată pe nimeni să-şi ia permis de conducere. Dar dacă puterea poate să te determine să te laşi amprentat pentru a obţine permisul, de ce nu te-ar putea convinge să-ţi bagi un cip sub piele? Apoi, chiar dacă procedura de implantare va rămâne benevolă, presiunea asupra individului va creşte. În cele din urmă, în numele interesului general al societăţii, guvernul îi va obliga pe toţi cetăţenii să poarte un microcip” (1).
Oricare ar fi situaţia, dezvoltarea, implanturile şi utilizarea cipurilor (indiferent de tipul lor) fac parte din programe secrete înaintea marelui pas de control şi supraveghere a populaţiei planetei. De mai bine de cinci decenii, aceste programe se desfăşoară în cel mai deplin secret. Aşa s-ar părea.

SUPUNERE SAU MOARTE!

Am mai specificat: mulţi vor „face pierdută” cartela de identitate, alţii o vor pierde cu adevărat, şi nu puţine se vor fura. Această cartelă de identitate nu oferă adevărată protecţie a datelor personale. Mai ales în faţa hackerilor, adevărate genii în utilizarea Internetului. Specialiştilor le este din ce în ce mai greu să descopere şi să anihileze programele introduse în Internet de către spărgătorii de coduri. Astfel au fost programele Password Sniffer şi Pasword Breaker care distrugeau filtrele speciale Firewalls de protecţie a datelor.
Surpriza a venit din Germania. Tânărul Marcus Kuhn, 25 de ani, a făcut publică reuşita sa de a „sparge codul” unei cartele electronice inteligente de credit. El a demonstrat insecuritatea celei mai înalte tehnologii de protecţie a datelor. Drept urmare, la o conferinţă IBM de la Palm Springs, California, dr. Mary Jane England, oficial al administraţiei Clinton, răspunzând la o întrebare privind securitatea cartelei de identitate, a declarat că smart card „este o idee minunată, dar ar putea fi mai bună implementarea unui cip direct în ureche! Trebuie să mergem dincolo de ajutorul îngust oferit de cartelele inteligente şi să punem în practică tehnologii deja existente”.

Recent, am vizionat trei documentare pe tema implanturilor cu microcipuri, dintre care unul, realizat de englezi, mi-a atras atenţia. Realizatorul documentarului şi-a implantat un microcip în braţul drept, în SUA. Întors în Anglia, s-a prezentat la un tânăr care…cu un simplu scanner din comerţ i-a citit toate datele. I-a spus: „Am cumpărat câteva microcipuri noi de pe Internet, pe o sumă infimă. În unul din ele pot stoca toate datele tale şi eu devin tu”. Sinistru, stimnaţi cititori!
Alţii au propus implementarea în mâna dreaptă sau direct în frunte. Iată realizându-se practic prorocirea din Apocalipsa Sfântului Ioan: „Semnul pe mână sau pe frunte”. Chiar Proiectul L.U.C.I.D. prevede, în timp, înlocuirea cartelei cu biocipuri implantate, tehnică fiind deja experimentată cu succes atât la animale (de ani buni) cât şi la oameni. Cazul soldatului Timothy Mc Veigh din armata americană a făcut înconjurul lumii. Încă din 1995 a declarat că are „un biocip implantat de FBI”.

Sunt mai multe tipuri de biocipuri umane. Acest „semn al fiarei” va permite supravegherea totală, non-stop, în orice punct de pe planetă, a oricărui individ. Allan Woodham, scria în South East Christian Witness, în februarie 1996: „Astăzi americanii au fiecare un cod propriu de asigurări sociale format din 9 cifre, cod care permite conectarea lor la computer pe tot cuprinsul SUA. În curând acest sistem se va înlocui cu unul mai modern, o reţea informaţională de coduri cu 18 cifre ce va putea înmatricula oamenii la scară planetară. Acest sistem de 18 cifre va fi alcătuit din trei grupuri separate de câte 6 cifre: 6-6-6-! Implantarea acestui cod chiar sub pielea mâinii drepte, după cum s-a prorocit în Evanghelie (Apoc. 13:16-18) este acum o realitate. Cei ce vor primi procedeul vor fi controlaţi, localizaţi şi supravegheaţi în toate mişcările. Această tehnologie va duce la un sistem mondial, computerizat prin care nimeni nu va putea cumpăra sau vinde fără marcarea cu biocip. Va fi o adevărată dilemă: supunere sau moarte (DO or DIE)!” (2).

ORAŞUL VIITORULUI – MONITORIZAT ŞI CONTROLAT ÎN TOTALITATE

Tehnologiile de supraveghere s-au dezvoltat într-atât încât se vorbeşte deja despre oraşe supertehnologizate, în care controlul este total. Ele sunt numite U-city (Ubiquitous City). În Occident, şi nu numai, cei mai mici paşi de implementare a unor tehnologii de supraveghere au născurt puternice proteste: un oraş construit în care totul ar fi fost supravegheat şi monitorizat ar fi fost total respins.
Şi totuşi, el este deja în construcţie în Coreea de Sud. Numit New Songdo City, el este situat pe o insulă artificială, la mică distanţă de Seul şi aproape de zonele industriale din Coreea de Nord. Include zone de afaceri în care se vor afla sediile unor mega corporaţii, dar şi zone rezidenţiale pentru angajaţii acestora.
„Coreea a mai atras o dată atenţia lumii atunci când a lansat telefonia mobilă. Acum trebuie să ne pregătim pentrz următorul pas: RFID şi U-city”, a spus domnul An, director în cadrul Autorităţii Zonei Libere Incheon, agenţia guvernamentală care coordonează construirea oraşului.
În materialele publicitare şi pe site-ul acestui „oraş al viitorului”, arhitecţii lui susţin că „oamenii care vor locui aici vor experimenta o calitate a vieţii fără precedent”.
John Kim, şeful proiectului de construcţie al noului oraş şi fost senior designer pentru Yahoo a declarat că „infrastructura informaţională a oraşului va fi un banc de test gigantic pentru noile tehnologii informatice, iar oraşul în sine va fi un exemplu pentru stilul digital de viaţă”, pe care el îl numeşte U-life. „U-life va deveni stilul de viaţă al tuturor”, susţine Kim. „Va începe cu un smart-card. O cheie unică sub forma unei cartele cu care puteţi să vă încuiaţi casa, maşina, biroul, puteţi cumpăra tichete pentru metrou sau plăti parcarea, puteţi vedea un film sau închiria o bicicletă ş.a.m.d.”

New Singdo va fi primul oraş echipat în întregime cu web 3.0, numit şi „internetul obiectelor”. Conceptul de informatică omniprezentă (Ubiquitous Computing”, de unde şi termenul de Ubiquitous City – U-city) pe care se bazează web 3.0 prevede că atât oamenii cât şi toate lucrurile din jurul lor să aibă un corespondent virtual. Acest lucru face posibilă supravegherea totală.
„Această tehnologie s-a născut în mare parte în laboratoarele din Statele Unite”, spune M. Townsend, consultant în cadrul unui proiect de transformare a capitalei Coreei într-un U-city. „Dar în Coreea ne aşteptăm la mai puţine obstacole sociale şi legislative pentru implementarea ei. Cultura coreană ţine mai puţin la intimitate”.
B. J. Fogg, director la laboratorul tehnoilogic din cadrul Universităţii Stanford, vede construirea acestui oraş ca fiind o etapă pre-testare a unei idei care în Occident ar avea mulţi oponenţi. „New Sangdo City sună ca un imens test pentru a vedea cum reacţionează oamenii la astfel de tehnologii şi cum le folosesc. Este mai degrabă o oportunitate de a studia pe scară largă utilizarea tehnologiei RFID, care în Occident nu este deloc bine văzută. După mine, este un experiment pe scară largă, mai uşor de realizat în Coreea decât în SUA sau în Europa.” (3).

Surse:
1. http://ro.altermedia.info;
2. http://mdn.md;
3. http://hristofor.wordpress.com
4 . http://www.ne-cenzurat.ro


Discursul unui viitor Presedinte ..... de Colegiu !


Doamnelor profesoare, domnilor profesori, stimati colegi

Anul trecut, cand am fost ales vice-presedinte, am fost mandru ca ceilalti colegi ai mei m-au considerat potrivit pentru a-i reprezenta aici, mai ales ca eu insumi ma consideram un mic rebel, un neinteles al generatiei mele.

Mai tarziu aveam sa inteleg ca functia inseamna responsabilitate si mai ales adaptabilitate la un sistem educational si social. Am inteles ca eu trebuie sa reprezint mai mult decat interesele elevilor. Trebuie sa fiu o punte de legatura intre elevi si profesori.

Pentru ca noi, elevii din aceasta generatie, nu stim intotdeauna sa ne exprimam corect, iar modul nostru de comunicare si manifestare este perceput, de majoritatea profesorilor altfel decat ne-am dori, de cele mai multe ori neplacut.

Si in acel moment se rupe comunicarea esentiala dintre cei care vor sa invete si cei de la care trebuie sa invete.

Paradoxal, noi, elevii, intelegem unde gresim, dar nu ne putem recunoaste greselile sub amenintarea exmatricularii, a scaderii notei la purtare sau a altor pedepse de acest gen. Si atunci ne inchidem in noi si-i privim pe profesori, cel putin pe cei care cer acest gen de pedepse, ca pe dusmanii nostri si nu ca pe dascalii de la care ar trebui sa invatam, ajungand treptat sa privim sistemul educational nu ca pe unul necesar ci ca pe un rau de care trebuie sa scapam.

In acelasi timp, profesorii, la manifestarile noastre, considera ca nu ii respectam sau ca ii sfidam si atunci ne privesc nu ca pe copiii pe care ar trebui sa ii invete sau ca pe cei care, abia patrunzand in viata, mai si gresesc, ci ca pe niste persoane care trebuie disciplinate.

Ca Presedinte voi face tot ce tine de mine pentru a evita aceste situatii si pentru a fi punte de legatura intre o generatie care inca nu a invatat sa se exprime – cea a elevilor – si dascalii nostri de la care avem atat de multe sa invatam. Noi, elevii, avem multe lucruri de spus dar inca nu ne pricepem suficient de bine sa le imbracam intr-o forma potrivita de comunicare.

Singur nu pot reusi, dar cu sprijinul vostru, al colegilor mei si cu bunavointa doamnelor profesoare si a domnilor profesori, pot cel putin sa deschid o noua punte de legatura intre generatii, pentru ca cei care vor veni dupa noi sa se simta mandri ca sunt elevi ai acestui liceu si ca fac parte dintr-o comunitate sociala si educationala de exceptie.

Va multumesc pentru atentie si va promit ca nu voi uita niciodata sa-mi onorez datoria de elev al acestui liceu si de coleg al celor care ma voteaza dar si al celor care nu ma vor vota. Pentru ca inaintea binelui personal trebuie pus binele comunitatii.

de

Mihai Cristian

Ceaiul verde ar putea combate dementa si cancerul?

Consumul regulat de ceai verde ar putea proteja creierul impotriva dezvoltarii dementei degenerative cunoscuta sub denumirea de Alzheimer. Aceeasi licoare ar putea preveni, de asemenea, aparitia altor forme de dementa, precum si pe cea a cancerului.

Concluzia a fost trasa dupa ce oamenii de stiinta ai Universitatii Newcastle, precum si cei din cadrul Institutului Scotian de Cercetare a Recoltelor, din Dundee, au explorat calitatile medicinale ale anticului remediu chinezesc.

Conform doctorului Gordon McDougal, de la institutul din Dundee, "cercetarile arata ca felul in care ne digeram hrana afecteaza in mod direct posibilele efecte biologice si beneficiile asupra sanatatii pe care le au compusii produselor asimilate de organism".

Condusa de dr. Ed Okello, echipa de cercetare a dorit sa cunoasca daca proprietatile protectoare ale ceaiului verde - prezente in forma nedigerata, proaspata a lichidului - raman active odata ce acesta a fost digerat. S-a descoperit astfel ca, atunci cand ceaiul este acaparat de enzimele din stomac, substantele chimice rezultate devin chiar mai eficiente in combaterea declansatorilor cheie ai bolii Alzheimer decat se intampla in forma neprocesata a licorii.

Mai mult, compusii digerati au fost depistati ca posedand si proprietati anti-cancer, incetinind semnificativ dezvoltarea celulelor tumorale folosite in experimentele derulate.

Sursa: STV

Acest website este un pamflet!

Nu ne asumam nici o raspundere in ceea ce priveste continutul materialelor prezente pe website sau pentru continutul comentariilor lasate de utilizatorii acestui website si nici nu consideram a incalca in vreun fel drepturile de autor avand in vedere faptul ca se considera a fi informatii publice atata vreme cat sunt culese de pe siteuri publice care nu specifica intr-un mod expres ca ar fi proprietatea cuiva. Materialele prezentate pe acest website sunt in totalitate primite de la vizitatorii acestui website care isi asuma intreaga responsabilitate asupra lor sau al continutului lor.

Pentru nici una dintre situatii autorii acestui website nu pot fi acuzati de nimic.Pentru eventuale reclamatii va stam la dispozitie cu adresa de e-mail remusvoda@yahoo.com pentru gasirea unei rezolvari pe cale amiabila.

Comentariile fara rost sau cele vulgare pot fi sterse fara o anuntare prealabila .