Ionescu s-a enervat si a dat banca in judecata. Nu pentru ca i-ar fi marit dobanda din senin atunci cand pe pietele internationale banii se ieftineau. Nici pentru ca nu i-a permis o negociere a contractului, desi legea prevede acest lucru. Ci pentru ca a sunat respectuos la banca sa intrebe de ce nu-i scad costurile creditului, iar functionara i-a povestit arogant despre riscul de tara al Romaniei si i-a spus in final “ai semnat contractul, acuma respecta-l, ca altfel iti luam casa”. Asta l-a enervat pe Ionescu. Aroganta si aerele de intangibilitate pe care le afisau. Mai intai, Ionescu i-a scris bancii cerandu-i sa il trimita la el acasa pe jurist ca sa isi negocieze contractul. Bineinteles, banca nu a raspuns. Drept pentru care Ionescu s-a dus direct la Judecatorie. Dupa cateva luni de alergatura , a castigat procesul. Banca a incercat sa invoce “conditiile din piata” la modul general, riscul de tara si cresterea dobanzilor la depozite, care i-ar fi scumpit lui Ionescu costul creditului. Si a mai trecut in aparare si cateva pagini despre ce teoria generala a prudentialitatii bancare. Nu i-au folosit prea mult, insa.
“DOMNULE PRESEDINTE,
Subsemnatul Ionescu, reclamant in dosarul nr. 54…6/…/2009 aflat pe rolul acestei instante, prin avocat,
Va rugam respectuos admiterea actiunii in sensul constatarii inaplicabilitatii clauzei privind modificarea dobanzii ca abuziva si mentinerea dobanzii initial stabilite.
Prin necircumstantierea in niciun mod a elementelor care ii permit bancii modificarea unilaterala a dobanzii curente contractuale, prin neindicarea vreunui criteriu care sa-i dea bancii acest drept, lasand la libera sa apreciere majorarea dobanzii, aceasta clauza incalca prevederile legale incidente in materie, fiind de natura sa-l prejudicieze pe consumator.
Simpla mentiune a indicelui LIBOR in contract nu este suficienta, mai ales ca nu este prevazuta si situatia diminuarii dobanzii, stiut fiind faptul ca majorarea se aplica clientilor buni platnici pentru acoperirea creditelor neperformante ale celorlalti clienti.
De asemenea, parata arata in mod fals ca ne-a notificat, intrucat dovada in acest sens nu este simpla prezentare a notificarii, ci a confirmarii de primire.
In mod fals, arata parata ca ar fi fost vorba de o negociere a contractului de credit, aceste contracte fiind standard de adeziune. De altfel, daca ar fi fost vorba de o negociere a contractului, aceasta putea fi demonstrata.
Intampinarea paratei cuprinde multe pagini scrise fara o legatura directa cu speta dedusa judecatii, vorbind in principiu de: posibilitatea de negociere a clientului, alegerea unor servicii bancare, variante ale aceluiasi produs, etc.
Cresterea costului creditului nu poate fi invocata de parata, intrucat aceste costuri sunt luate in considerare la data acordarii creditului, si nu pentru a acoperi pagubele bancii de-a lungul a 30 de ani perioada contractarii creditului nostru.
De altfel, parata nu argumenteaza cu niciun fel de cifre cum a crescut pretul creditului deja acordat cum este cazul nostru, si mai mult ne povesteste de conditiile actuale ale pietei. Insa, simplele alegatii neinsotite de un minimum de argumentatie logica, nu pot fi luate in considerare.
De asemenea, mai invoca parata riscul de tara care nu are nicio legatura cu speta de fata si nu aduce nicio calculatie in acest sens, ci doar doreste sa induca in eroare instanta enumerand toate riscurile cunoscute in teoria generala a prudentei bancare.
Cu toate acestea, chiar daca se vorbeste mult de aceste riscuri, „drobul de sare” trebuie cuantificat precis, intrucat ne aflam intr-un domeniu al cifrelor si nu al iluziilor. Sigur ca bunii platnici intotdeauna vor plati si pentru creditele neperformante, insa platile asumate de un imprumutat pe un interval de 30 de ani trebuie sa aiba o conexiune cu realitatea, si nu sa ajunga sa plateasca de doua ori acest credit.
De asemenea, ne mai povesteste parata si despre depozitele atrase de la populatie pentru care plateste mai mult, motiv pentru care probabil ca ar trebui crescuta dobanda, insa cum, in ce cuantum, de cate ori asta nu spune, intrucat este de rea credinta si nu justifica patrimonial de ce noi ar trebui sa platim dobanzi intr-un cuantum exagerat si fara o argumentatie logica sau fundamentata pe o formula de calcul precisa.
Astfel ca, dorim constatarea inaplicabilitatii clauzei privind majorarea dobanzii intrucat acesata este stabilita in mod aleatoriu si imprecis, fiind calculata „in functie de indicele LIBOR”. Clauza privind majoritatea dobanzii este abuziva intucat nu a fost negociata cu imprumutatul, fiind vorba de un contract de adeziune, in speta contractul bancar. Astfel aceasta clauza provoaca un dezechilibru semnificativ intre prestatiile partilor deoarece il oblliga doar pe imprumutat la plata unei dobanzi majorate, neprecizandu-se sitautia in care LIBOR ar scadea si banca ar fi obligata la diminuarea acestei dobanzi.
Pe de alta parte, din 2007 pana in prezent banca nu a diminuat dobanda, desi indicele LIBOR a scazut in mod constant, ci dimpotriva, a majorat dobanda dupa bunul plac.
De asemenea, banca a incalcat art.9 al 2 din Codul Cosumului care precizeaza in mod imperativ ca imprumutatul trebuie sa fie notificat in scris cu privire la modificarea dobanzii.
Va rugam sa observati, in acelasi timp, ca in contract s-a prevazut ca fiind variabila nu doar dobanda LIBOR la 3 luni ci si marja bancii care in mod normal trebuie sa fie fixa, in stabilirea acesteia tinandu-se cont de riscul de rambursare si un eventual cost al bancii referitor la resursa atrasa in vederea acordarii acestui imprumut.
Nu se pune problema unui risc de nerambursare intrucat creditul este asigurat cu o garantie imobiliara ce acopera creditul, si trece cu mult peste suma imprumutata, iar costul de finantare a bancii pentru acordarea acestui imprumut este acoperit prin plata lunara de catre imprumutat a dobanzii prevazute, respectiv … % pe an.
Atat timp cat nu putem evalua in mod corect variatia dobanzii, solicitam mentinerea ei la …% pe an.
In drept, invocam art. 948 al. 3 coroborat cu art. 961 Cod civil , art 1 al. 3 si art 14 din Legea 193/2000″
Inainte de avocati, Ionescu a trecut si pe la Protectia Consumatorului. Cei de acolo l-au incurajat si i-au trimis in scris urmatorul raspuns:
“Ca urmare a reclamatiei dumneavoastra inregistrata la C.J.P.C …sub nr ..76/…2009, va comunicam ca in urma cercetarii acesteia, echipa de control a constatat ca in continutul contractului de credit incheiat intre Banca…. si dvs exista indicii cu privire la caracterul abuziv al clauzelor contractuale inscrise la art 5.1 din contract, in sensul ca „….dobanda se poate modifica in functie de variatia indicelui de referinta si a marjei conform deciziei bancii”, conform prevederilor pct 1 lit a din lista cuprinzand clauzele considerate ca fiind abuzive – anexa la legea 193/2000, prin urmare procesul verbal de constatare a prezumtiei privind caracterul abuziv al clauzei a fost inaintat la instanta competenta pentru incadrarea juridica si sanctionarea faptei potrivit art 12 din legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate cu consumatorii.
Au fost atasate la aceasta si reclamatia dvs insotita de toate documentele probatorii anexate reclamatiei”
In final, Ionescu a obtinut mentinerea dobanzii. De ce n-ar putea si Popescu?
Articol : Dan Popa
Postări
Poti posta linkul meul pe toate cele 3 bloguri, nu ma deranjeaza.Numai ca eu nu te pot trece in blogroll la mine fiindca am deja foarte multi.
RăspundețiȘtergere