Ma inteb uneori...de ce lasam timpul sa treaca?...
De ce nu incercam sa retinem macar secundele, traindu-le, simtindu-le...
Se spune ca timpul trece...eu cred insa ca noi trecem prin timp, iar uneori nu ne marcheaza nicio clipa!
Incercam parca sa nu atingem nimic, sa nu miscam nimic, sa nu schimbam nimic. Doar trecem tacuti pe langa amintiri, pe langa evenimente, gesturi, trairi , succese si dezamagiri...trecem nepasatori pe langa cei din jur...trecem nepasatori fata de noi insine, ca si cum lumea ar fi doar un sir de cadre fara rost, peste care incercam sa trecem cu brio...ca si cum viata ar fi o competitie cu timpul...
Uitam prea des ca nu timpul este cel cu care trebuie sa ne intrecem...ne-a invins de mult timpul...
Sa ne intrecem cu noi, cu fuga de noi...sa ne intrecem cu fuga de toate... Vrem sa traim si, paradoxal, ne grabim spre "iesire" fara sa observam ca avem motive sa ne oprim macar "un timp"...
Sa ne oprim pentru prieteni, pentru zambete, pentru gesturi, pentru soapte, pentru imbratisari, pentru a tremura in racoarea serii sau pentru a mai simti un timp mangaierea razelor pe obraz...pentru o strangere de mana, pentru vorbe, pentru a ne certa si apoi a ne impaca, pentru a invata si a uita ce am invatat, pentru a transforma un lucru banal in ceva extraordinar...pentru a ne indragosti sau pentru a pune patimile noastre intr-un lucru marunt, dar pe care il iubim atat...
Sa ne oprim pentru ceea ce ar putea parea prea firesc: sa traim....
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu