E o zi de toamna mohorata, afara ploua si ma simt atat de nesigura pe mine incat nu imi dau seama daca vremea imi provoaca o stare de bine facandu-ma stau in pat la caldura sau doar imi aprofundeaza starea de apatie care ma apasa de vreo cateva zile incoace. Iau telecomanda si incep sa schimb programele, insa constat ca mai toate filmele care ruleaza imi sunt cunoscute si nu am chef sa revad niciunul dintre ele.
Meditez. Sunt singura, asa cum sunt de aproape 2 ani. E o experienta noua pentru mine, poate si pentru ca mi-am dorit sa traiesc momente de singuratate dupa o relatie de lunga durata in care nu ma mai regaseam. Daca pana acum nu imi dadeam seama, pentru ca eram absorbita de forfota orasului si de efervescenta zilelor toride de vara cand imi gaseam tot felul de preocupari, acum cand m-a invadat frigul, brusc, constat cat de apasatoare e singuratatea mea. Ratacind printre ganduri nu tocmai pozitive, nu reusesc decat sa concluzionez ca a fii singur e cel mai rau lucru care ti se poate intampla. Insa, ma imbarbatez spunandu-mi ca si mai grav e sa te simti singur in doi. Am experimentat-o si pe asta. Gandindu-ma acum si comparand situatiile, dintre doua rele o aleg pe cea mai putin rea.
In astfel de momente si mai rau iti faci daca te gandesti la situatia prietenelor tale, care au deja intemeiate familii si se simt implinite pentru ca au dat nastere unui copil, iar tu, nici macar nu ai reusit sa intalnesti persoana potrivita. Stiu ca nu e bine sa compari situatia ta cu a celor din jurul tau, pentru ca destinele oamenilor sunt foarte diferite si oricat de tare ti-ai dori sa ai o viata normala, nu reusesti decat sa constati ca tu esti diferita de restul lumii, iar normalitatea nu prea coincide cu soarta ta.
Starea asta mi-a fost accentuata si de convorbirile telefonice indelungate pe care le tot port cu alte doua prietene, si ele in aceeasi situatie, nemultumite de neimplinirile lor. Zambesc pentru ca imi vine in minte o vorba pe care abia acum o consider adevarata: "cine se aseamana se aduna".
Incerc sa trec peste gandirea negativista, pentru ca am invatat ca viata e plina de surprize si iti ofera lovitura dupa lovitura exact cand te astepti mai putin. Tot din experienta am mai invatat ca singura iti poti dirija destinul, intr-o anumita directie si, tot singura, iti poti induce o stare de bine, la fel de bine cum te poti si autodistruge.
In momentele in care te simti singura ai tendinta sa accepti situatii de compromis, multumindu-te cu o atentii nesemnificative din partea unui barbat. Am fost in situatia asta si m-am simtit cu orgoliul ranit. Nu vreau sa ma mai amagesc imbatandu-ma cu apa rece. Ma gandesc la mine si imi spun ca sunt importanta si oricat de singura m-as simti, ma respect prea mult ca sa accept o situatie de compromis care probabil ar sfarsi in si mai multa suferinta.
Ma bucur, insa, ca reusesc sa ma autocontrolez inca si ca deceptiile prin care trec nu m-au doborat definitiv. Sunt convinsa ca orice femeie a experimentat cel putin o data in viata astfel de trairi si fiecare isi gaseste calea spre normalitate, intr-un fel sau altul, mai devreme sau mai tarziu.
De curand am auzit o vorba foarte inteleapta si, intamplator sau nu, se potriveste perfect situatiei mele. Faptul ca "oricat de lunga e noaptea, ziua vine neconditionat", imi da motiv sa ma trezesc in fiecare dimineata si sa doresc sa o iau de la capat iar si iar...
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu