Ar fi fost greu sa nu observi grupul de fete din fata intrarii in universitatea X, în prima zi, la deschidere. Mai toate erau blonde, inalte, frumoase si hohotele lor de ras se impleteau intr-un zumzet galagios de buna-dispoziţie care atragea atentia celorlalti, din cand in cand.
Eram impreuna cu bunul meu prieten, Paul, asteptand intrarea la primul curs din ziua aceea. Noi, deja in anul 3, ne simteam in largul nostru privind si comentand imprejur aparitiile noi, in special profilurile feminine. Ne salutam colegii care treceau, ne mai relatam cate o intamplare din vacanta sau ne reaminteam planuri ramase neterminate, promitandu-ne reciproc ca anul asta sigur le vom finaliza.
Il cunosteam pe Paul din copilarie, iar scoala generala si liceul le-am trecut impreuna; acum, facultatea. Ne leaga multe...suntem aproape nedespartiti.
Imi aprind o tigara. Din grupul de fete blonde, asa cum imediat l-a numit Paul, privirea mi se lipea, invariabil, de gingasia unei singure fete. Ii urmaream gesturile, zambeam cand ea radea si ii pandeam privirea in incercarea de a o face sa se uite spre mine, macar odata. Avea ochii caprui si buzele rosii. Era vesela si parca de cate ori spunea ceva, celelalte se opreau si o ascultau. Aveam sa aflu peste cateva zile ca o cheama Diana si ca e din Iasi. O fata isteata, asa cum banuiam, de familie buna si cu un viitor stralucit. Deja ma indragostisem. Aflasem toate astea, ciocnindu-ma de ea, la propriu, intr-o zi de joi, in fata avizierului. Desi nu mai stiam pe unde imi este capul, mintea nici atat, am reusit sa leg cateva vorbe si s-o invit la o cafea. A acceptat imediat. Mi-a povestit ca si ea ma remarcase inca din prima zi, din curtea universitatii. M-a intrebat si de Paul, asa ca i-am povestit cate ceva despre el.
Eram fericit pentru ca eram prietenul Dianei acum. Toate prietenele ei stiau. De fapt, toata lumea stia. Plecam mereu impreuna, invatam impreuna, ne plimbam in weekenduri si la masa mergeam tot impreuna. Mi-as fi dorit mai mult de la relatie si eram nerabdator sa aflu ca si ea visa acelasi lucru. Insa, mai aveam de asteptat. Se apropia Craciunul si simteam ca nu i-ar fi fost rusine sa mearga sa ma prezinte parintilor ei. Eram printre cei mai buni din an si destul de indragit de profesori. Asteptam sa-mi propuna sa o insotesc acasa de Sarbatori. Nimic nu m-ar fi facut mai fericit si mai sigur de relatia pe care o aveam si pe care o pretuiam atat.
Pe 8 decembrie am fost invitati la ziua preitenei ei, Alina. Parintii ei aveau o casa frumoasa si veche, pe unul dintre marile bulevarde bucurestene. Ca doar na, cine se aseamana .....se imprieteneste. Am ajuns acolo in jurul orei 20, impreuna cu Diana. Spre marea mea surprindere, peste aproximativ o ora si-a facut aparitia si Paul. Nu apucasem sa vorbesc cu el despre eveniment, asa ca uimirea mea era indreptatita. De unde pana unde?! Alina il invitase. Am dansat, am mancat o sumedenie de bunatati gatite de bunica Alinei si am gustat din exceptionalul tort diplomat, comandat la una dintre cele mai bune cofetarii din oras.
Din pacate, a trebuit sa parasesc tumultul petrecerii pentru aproximativ 50 min. O ruda de-a mea venea in Bucuresti si mama ma rugase s-o astept la gara si s-o conduc unde urma sa stea cele 2 zile cat avea treaba la spital. Le-am promis prietenilor ca fac tot posibilul sa ma intorc repede si cred ca nu am procedat bine tinandu-ma de cuvant.
Am reaparut la petrecere, dar ia-o pe Diana de unde nu-i. Am intrebat-o pe Alina, dar nici ea nu-i sesizase plecarea. „Trebuie sa fie pe aici”, a adaugat ea. Paul nu mai era nici el la petrecere. Am sunat-o pe Diana, dar nu a raspuns, cum la fel nu a raspuns nici Paul. Am ramas mut si tulburat pe unul dintre holurile casei, cufundat intr-un fotoliu, cu ochii tinta intr-o pictura din care acum nu mai intelegeam nimic.
Dupa o vreme, s-a auzit scartitul unei usi deschise, apoi, din capatul holului incepeau sa prinda contur doua siluete. Intai un soc, apoi o durere imi devastara pieptul. Imi batea inima, timpanele mai ca-mi ieseau din urechi si cred ca obrajii capatasera culoarea focului.
Erau ei: Diana si Paul...impreuna.
Dar povestea lor, care urma sa aflu ca dublase povestea noastra inca de la inceput, aveam sa o aud mult timp dupa aceea. De necrezut! Un alt capitol incheiat din viata mea, pe care am sa vi-l impartasesc, pe scurt, cu prima ocazie. Da, Diana si Paul....
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu