Secretele Caligrafiei

 Stiu ca “pe vremea mea” in clasele I – IV aveam materie speciala care se numea caligrafia. Nu stiu cum mai este in zilele acestea insa nu ma pot abtine sa nu ma gandesc ca, din ce in ce mai multi, chiar daca au avut-o in orar, au chiulit fara dubiu la aceasta materie. Poate pe principiul “la ce-mi trebuie mie”, poate pentru alte motive, nu cred ca este essential acest aspect.Haideti sa recunoastem, ca, felul in care isi astern pe hartie cuvintele, ma refer la forma de aceasta data, este esential pentru o evaluare la prima vedere a unei persoane. Te uiti cu admiratie la o pagina pe care se astern litere frumos randuite, rotunjite corespunzator si, invers, cand gasesti un scris haotic, prea mic sau prea mare, litere inghesuite, cuvinte labartate, iesite din rand, eventual cu ceva pete, iti schimbi usor parerea chiar despre titularul lor.

Nu ma pot abine sa nu remark faptul ca acest lucru vine din copilarie. Mama, desi vremurile erau grele, statea sambata si duminica la maa, langa mine si imi dadea dictari (asta ma ajuta sa invat sa scriu correct dar si frumos); conditia era sa ma concentrez sis a fac treaba bine. Aceste dictari de sfarsit de saptamana puteau dura o jumatate de ora sau 2 ore – totul depindea de mine. Si, in timp, am reusit sa ma ordonez, sa ma concentrez, sa prefer sa fac lucru bine intr-un timp scurt si cu un procent de concentrare mai mare.

Ceea ce este essential in exersarea caligrafiei era instrumental de scris. Niciodata nu o faceam cu creionul sau cu pixul, ci doar cu stiloul, cu sugativa alaturi.

Nu stiu daca si voi ati observat dar, atunci cand mergi la un medic si iti scrie un bilet, o reteta, etc, prefer sa intrebi pe loc ce scrie acolo pentru ca esti sigur ca nu vei intelege ceea ce a scris el. De aceea a ramas celebra vorba “scris de doctor”. Este poate rezultatul faptului ca ei sunt facuti sa trateze, sa previna si nu sa devina scribi. De aceea se grabesc sa traseze cateva cuvinte sis a treaca la urmatorul pacient. Intr-o tara civilizata, o asistenta completeaza aceste hartii si medical doar citeste si semneaza. Mai avem pana acolo…

Din pacate, in zilele noastre, am vazut si medici care scriu observatiile la computer: cu un deget, scuzandu-se ca dureaza putin ca ii omoara birocratia. Sunt si astfel de persoane care isi ascund indiferenta fata de perfectionare sub motive puerile.

Si, in ritmul in care merge viata, mi-e teama ca va fi din ce in ce mai greu sa gasesti pe cinea care scrie frumos, cu placere.
Am un coleg la serviciu care, desi are toate instrumentele modern la indemana, prefer sa isi tina agenda cu pixul in mana.

Si, mai am un exemplu de dat. Pozitiv evident. Cunosc un medic stomatolog care are un scris extraordinar de frumos, si pe care si-l exerseaza zilnic.
Asadar, pentru a avea aprecierea celor din jur si acest aspect trebuie respectat.

 Valentina Popescu