Mituri despre a fi parinte

Sa fii parinte in zilele noastre poate fi foarte coplesitor. Presiunile sociale si teoriile de educare a copiilor sunt in continua schimbare si asta inseamna un stres in plus pentru parinti. E timpul sa clarificam unele notiuni gresite despre ce e bine si ce e rau in a fi parinte, astfel incat parintii sa-si recapete sentimentul de incredere si sa se bucure de copiii lor in liniste.

1. Sa fii parinte e stresant si haotic.

Emisiunile deteleviziune, filmele si revistele si par sa transmita constant acest mesaj prin imagini ale unor parinti coplesiti si epuizati. Aceasta pare sa fie realitatea in care ajungem sa credem si putem deveni noi insine la fel, ocupati, stresati, nervosi.

Totusi, acesta este un mit. Luand lucrurile mai usor, invatand sa ne traim vietile mai lent si dupa o anumita rutina, atmosfera in familie, cu copiii poate fi absolut magica si pasnica.

2. Cu cat faci mai multe cu atat esti un parinte mai bun.

Impartindu-te in toate directiile pentru a-ti duce copiii la lectii si antrenamente nu te face un parinte mai bun. In schimb, oferindu-le copiilor dragostea ta, petrecand timpul cu ei si creand traditii si obiceiuri de familie, asta te face un parinte mai bun.

Sa fii un parinte bun inseamna, de asemenea, sa ii permiti copilului sa aiba mult timp liber pentru joaca pentru ca doar jucandu-se se confrunta cu situatii ipotetice si imaginare din care invata, rezolva probleme si isi folosesc imaginatia.

3. Trebuie sa-ti placa sa te joci cu copilul tau.

Nu-ti place sa te joci cu jucariile cu copilul tau? Nu-ti place sa “zici” ca esti un extraterestru de pe o alta planeta sau o zana de pe alta taram?

Sa petreci timp de calitate cu copilul tau este important, dar multi parinti se simt vinovati din cauza ca nu se bucura de joaca cu copilul lor.

Copii si adultii se joaca diferit. Adesea, copiii le vor dicta parintilor cum sa joace un joc si atunci cand acestia incearca, copilul le va spune de multe ori ca nu fac bine, facand jocul cu atat mai putin placut.

Deci, alege ceva ce iti place sa faci si implicati-l si pe copil. Cei mici adora sa faca treburi de oameni mari si doresc sa participe cu orice pret.

4. Sunteti un parinte rau daca folositi cuvantul „disciplina” in loc de „gestionarea comportamentului copilului meu”.

Cuvantul „disciplina” provine de la cuvantul „discipol”, care inseamna „invatacel”. Copiii sunt invataceii familiei... alaturi de parinti, desigur, pentru ca toti suntem intr-un permanent proces de invatare. Este treaba noastra sa-i invatam pe copiii si sa ii ghidam prin fiecare etapa a vietii lor folosindu-ne de valorile si experienta noastra.

Ceea ce este important este sa ii educam pe copiii nostri cum sa se auto-disciplineze, cum sa fie amabili, buni si cum sa se simta bine in pielea lor. Nu toata disciplina este la fel, cu toate acestea, folosirea cuvantului „disciplina” n-ar trebui sa eticheteze un parinte cum ca nu-i pasa de bunastarea .

5. Cu cat ii explici mai mult, cu atat copilul tau va face ce trebuie.

Acesta este un mit, deoarece copiii, mai ales intre 2-7 ani, invata concret si nu se folosesc de logica si rationament. Ei au nevoie de propozitii simple pe care sa le poata urma si de experiente concrete pe care sa le poata intelege.

Orice predica mai lunga le intra pe o ureche si le iese pe cealalta. Simplitatea functioneaza cel mai bine, iar pe masura ce timpul trece si ei pot intelege, atunci sunt necesare si discursurile mai lungi.

6. Esti un parinte rau daca iti lasi copilul sa se chinuie cu ceva sau sa fie suparat.

Desi nu este usor sa ne uitam la copiii nostri cum se chinuie sa faca ceva sau cand sunt suparati, totusi, acest lucru este necesar, ii ajuta sa invete cum se fac lucrurile noi si la final sa aiba o parere buna despre ei insisi.

Stim ca singura modalitate prin care copiii nostri invata ceva este prin exercitiu si practica, si ca, impreuna cu acestea vor exista si unele frustrari. Odata ce stapanesc ceva, se vor mandri cu ei insisi si acesta este momentul in care sa le acorzi atentie, sa ii feliciti si sa le arati ca ii apreciezi

Refuzandu-le experienta practicii si a sentimentului de mandrie inseamna sa le furam ocazia de a avea incredere in sine, capacitatea de inversunare si sentimentul ca sunt capabili. Deci, data viitoare cand copilul tau se chinuie sa realizeze ceva, stai cu un pas inapoi, lasa-l sa incerce o data si inca o data, si daca dupa un timp, 5-10 minute, nu poate duce la bun sfarsit sarcina de care s-a apucat, incurajeaza-l si ofera-i putin ajutor daca e necesar .