Vom demonta astăzi un mit, şi anume că Făt-Frumos este personajul
pozitiv din basmele rom�neşti, iar Zmeul un ticălos fără pereche. �n
fapt, aşa cum vom vedea imediat, lucrurile stau exact pe dos.�
Pentru asta, să facem mai �nt�i un mic profil psihologic al celor mai
importante personaje din basmele rom�neşti.�
�mpăratul�
> E un moş senil şi complet incompetent. Singurul merit că a ajuns
> �mpărat e că a fost primul născut. Nu e �n stare să aibă grijă de
> fii-sa, prin urmare mă �ntreb cum mama dracului ar putea avea grijă de
> ditai �mpărăţia. Nevastă-sa lipseşte din peisaj, e sub�nţeles moartă
> şi l-a lăsat cu trei fete care sigur nu-s ale lui, fiindcă moşul are
> vreo 70 de ani şi aia mică �n jur de şaişpe. Deşi e �nconjurat de
> viziri, dregători, sfătuitori, c�nd e să ia vreo decizie �ţi vine să-l
> iei la palme: primul individ care-i aduce fata �napoi o primeşte de
> nevastă şi mai ia şi jumătate de �mpărăţie. Strămoşul său care a
> �ntemeiat dinastia se răsuceşte �n morm�nt.�
>
> Fata cea mare şi fata cea mijlocie�
> Sunt nişte str�mbăciuni nasoale, plate şi complexate, care-şi urăsc
> sora mai mică pentru că e mignonă, are fund, ţ�ţe, e �n centrul
> atenţiei şi e aia răpita, ba se mai şi mărită �naintea lor. Sunt at�t
> de jenante că nici un zmeu nu le vrea.�
>
> Fata cea mică�
> E aia răsfăţata, bunăciunea �nvăţată să i se facă toate poftele. Mai e
> şi curvă de mică. Nici nu vreau să vorbesc mai mult despre ea, că mă
> enervez.�
>
> Făt-Frumos (Fefe)�
> De obicei, e unu� căruia nu i-a plăcut cartea: ori prinţ, ori vreun
> coate-goale. Frumuşel şi efeminat, metrosexual nativ. Ar fi stat să
> frece menta �n continuare şi să se ia la tr�ntă prin iarbă cu oile, cu
> fraţii lui sau cu flăcăii satului, da� vrea să dea lovitura. Şi, c�nd
> boul de �mpărat dă sfoară-n ţară cu fiică-sa şi tronul premiu, normal
> că se prezintă primul. Habar n-are cum arată fata �mpăratului, dar
> nici nu-l interesează prea mult, de fapt vrea �mpărăţia. Şi oricum
> ştie de la tovarăşi că de obicei e răpită bucata familiei, nu c�rjele
> ălelante două.�
>
> Calul�
> E singurul personaj pozitiv din toată povestea care merită apreciere.
> �nainte de episodul cu jăratec zace slab, bubos şi răpciugos �n grajd,
> ceea ce arată �ncă o dată că �mpăratul e un idiot � nu aşa te porţi cu
> o asemenea comoară. Calul e cel care �i face strategia lui Făt-Frumos,
> �n vorbe puţine şi concise. Nu zice prea multe pentru că probabil �i e
> jenă să intre-n vorbă cu un oportunist analfabet. �n sufletul lui, �şi
> doreşte să fie �n echipa Zmeului.�
>
> Mama Zmeilor�
> Este exact opusul �mpăratul. �n primul r�nd, la ea e sigur că e mama
> zmeilor. Apoi, a făcut trei băieţi care e fiecare la casa lui, nu două
> pl�ngăcioase şi-o curvă care stau pe capul lui, ca �mpăratul. Şi ia
> hotăr�ri bune şi de una singură, n-are nevoie de o armată de viziri,
> dregători, sfătuitori, etc.�
>
> Zmeul�
> E un tip hotăr�t, energic şi forţos. Probabil are un nas c�t toate
> zilele, umblă neras, e păros şi are palmele tăbăcite. Asta ce ne
> spune? Că e un om care munceşte! A tras din greu ca să ajungă unde e �
> a ucis, a luptat, a umblat, a jefuit, s-a preocupat de cariera lui!
> Aşa merg lucrurile pe tăr�mul celălalt, acolo nu-ţi dă nimeni un
> castel că te cheamă �mpăratul-nu-ştiu-cum. E sigur că Zmeul şi-a
> clădit palatul cu m�inile lui. Bine, o mai fi avut nişte muncitori pe
> care i-a m�ncat după aia, dar sunt convins că a stat cu ei acolo, pe
> capul lor, să vadă cum pun ăia marmura �n baie, să nu-l tragă-n piept
> şi să-l fure. Şi mi se pare normal să-i măn�nce la sf�rşit, ştim cu
> toţii cum sunt muncitorii.�
> Mai ştim că are o moşie imensă, pop...ată cu tot felul de jivine
> ticăloase. Chiar credeţi că e uşor de administrat aşa ceva, să-i ţii
> �n fr�u pe toţi ăia? Păi aia nu sunt proşti ca ţăranii �mpăratului,
> dacă nu stai cu pleoapa pe ei� Deci, Zmeul e un bun gospodar, un bun
> cunoscător de oameni, un excelent strateg militar şi un bun trezorerier.�
> Dar Zmeul e un tip cinstit �n sentimente şi cam fără noroc la femei.
> I-a venit v�rsta �nsurătorii, a stat, a analizat, a cercetat, şi-a
> căutat nevastă. n-a găsit pe nimeni pe placul lui �n propriul tăr�m
> (ce s-alegi din jivinele alea?), deci s-a uitat la vecini. S-a
> �ndrăgostit de fata aia mică a �mpăratului (ştie ce-i frumos, măcar
> fizic, şi nici nu �ncalcă eticheta, ţinteşte la acelaşi rang) şi a
> procedat �n consecinţă, aşa cum cerea tradiţia: a luat-o la el. Aşa a
> făcut şi tac-su cu mă-sa, şi bunicul lui, şi străbunicul lui, la
> vremea lor. Aşa e normal: clar, fără ascunzişuri, umblat cu şoalda şi
> alte prosteli. Pui problema direct: �Fă, te iubesc, te vreau! Treci
> �ncoace.� Şi prostul chiar o iubeşte: n-o forţează, n-o siluieşte, e
> romantic, are o grădină cu trandafiri, o-nconjoară de bogăţii, �i face
> toate poftele. N-am auzit nici o poveste �n care Zmeul s-o ţină pe
> prinţesă legată �n beci, goală-puşcă şi să vină s-o violeze c�nd are
> el chef, după cum ar merita. Peste tot citesc numai de caftane,
> covoare, tiare, bucate alese, mătăsuri fine, rochii, giuvaere, o
> ţine-n puf. Omul e familist şi serios, nu-şi uită �ndatoririle: se
> duce-n fiecare zi la muncă şi anunţă civilizat, cu buzduganul, c�nd
> vine acasă. Şi toate astea pentru ea, ca să n-o sufoce cu atenţie,
> să-i lase spaţiu, să fie liberă, să aibă matracuca timp să-şi facă
> unghiile, să nu facă istericale că, vezi doamne, a intrat peste ea �n
> cameră şi-a văzut-o cu masca de castraveţi pe faţă.�
> Carevasăzică, moldoveanca trăieşte �n puf, �i face prostul toate
> poftele, şi, �n semn de mulţumire, ce face? Se amorezează de
> Făt-Frumos că are părul mai �ngrijit şi tenul mai puţin acneic (vezi,
> n-ai vrut să te culci cu Zmeul) şi se hotărăşte să fugă cu el. Da� mai
> �nt�i �ncep să se h�rjonească �n pat, �n patul pe care Zmeul cu m�na
> lui �l cioplise, din nişte buşteni tăiaţi tot de el din pădure, şi-l
> cărase-n c�rcă p�nă la ultimul etaj al castelului, să aibă japiţa
> peisaj c�nd se trezeşte dimineaţa sub baldachin. Şi proştii ăia doi
> stau p�nă �i prinde Zmeul, căruia � �n sf�rşit! � i se aprind beculeţele.�
> Mai departe. Zmeul luptă corect, Făt-Frumos trişează: bea apă vie de
> la un corb pe care-l mituieşte, dă cu peria, gresia, năframa; �n fine,
> face tot ce poate să lupte c�t mai puţin şi să-i bage pe alţii la
> �naintare.�
>
> Din toate astea, eu pricep că morala basmului rom�nesc e următoarea:�
>
> - dacă eşti un şmecher metrosexual şi ştii să profiţi de pe urma
> tonţilor incompetenţi ajunşi �n poziţii de conducere, te aranjezi pe
> viaţă.�
> - dacă eşti o fiţoasă analfabetă şi de bani-gata, ai toate şansele să
> umble toţi după fundul tău şi după averea lu� tac-tu.�
> - dacă eşti un tip cinstit, muncitor şi care luptă după reguli, pici
> de papagal.�
>
> Dacă basmul rom�nesc ar fi avut măcar o urmă de dreptate, Zmeul i-ar
> fi rupt g�tul lui Fefe cu două degete, ar fi luat-o pe proasta aia,
> i-ar fi dat o bătaie soră cu moartea şi ar fi trimis-o rachetă �napoi
> la tac-su acasă. Apoi şi-ar fi str�ns armata, ar fi năvălit pe tăr�mul
> �mpăratului şi i-ar fi făcut prăpăd, ar fi violat, jefuit şi ucis tot
> ce i-ar fi stat �n cale, ar fi unit cele două tăr�muri şi şi-ar fi
> făcut harem din toate gagicile alea proaste ca noaptea. Pentru că
> fiecare merită să-şi trăiască propriul basm.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu