ÎNTR-UN APUS DE VIAŢĂ

 

                        fiului meu, Titus,

                          violonist dincolo de ocean

 

 

Mai ştii atunci când te ţineam de mână

Să poţi urca şovăitor o treaptă,

Când îţi iertam surâzător o faptă?

Ţineai vioara sub bărbie până

 

Trasa arcuşu-n cer o cale dreaptă

Şi deşira uimirea ghem de lână.

Şi-acum acorduri în auz se-ngână

Şi-n sală mama să apari aşteaptă.

 

Nu s-au pierdut isprăvile în ceaţă.

Pe-atunci prin fapte vieţuiam anost.

Abia târziu mi-a răsărit în faţă

 

Sonetul blând, să-mi împlinesc un rost.

Odată doar, într-un apus de viaţă,

Tu, fiul meu, să afli că am fost.

 

 

2012

Adrian Munteanu